Alergia

A fost odata o mama suferinda care a venit sa ceara sprijin in rezolvarea problemelor legate de singurul copil pe care il avea. Ceea ce o speria era reactia alergica a copilului la...nu stia cu siguranta. Cei doi (mama si copilul) fusesera pentru investigatii la mai multi medici alergologi, dar care nu au putut sa dea un diagnostic clar copilului.

Intr-un final medicii au spus ca aceasta alergie poate fi pusa pe seama sistemului nervos.

Asa ca, intr-o zi mama a venit la cabinetul meu pentru a-si expune problema si dupa sedinta de evaluare membrii familiei "Ionescu" au ales sa vina in terapie de cuplu si familie pentru solutionarea problemei alergiei.

La intalniri au fost prezenti ambii parinti si copilul. Am constatat ca exista tensiuni in cuplu legate de teama de infidelitate, neincredere, frustrari, complexe de inferioritate din trecut (mama este copil adotat), ca rolurile din familie sunt oarecum difuze, ca parintii sunt prea putin implicati in educatia copilului, iar bunicii materni sunt supraimplicati si creeaza reguli diferite de ale parintilor.

O mare suferinta a copilului era legata de neglijare si sentimentul de abandon din partea parintilor. Aceasta sensibilitate a fost transmisa transgenerational de la mama, care a suferit de lipsa de afectivitate din partea parintilor adoptivi, ea fiind "cumparata" de acestia cu cadouri, neacordandu-i-se suficienta atentie si afectivitate.

Se pare ca acest pattern a fost interiorizat de catre mama si manifestat la randul sau si fata de propriul copil.

De fapt problema invocata de mama era de natura psihica, "reactia alergica" a copilul nu era altceva decat manifestarea in plan organic a tensiunilor din cuplu mama-tata si a sentimentului de neglijare. Copilul era simptomul din familie, ca un veritabil "masurator al sensibilitatii" acesteia.

Bubele considerate reactie alergica apareau in momentele de maxima tensiune emotionala, atunci cand intre mama si tata existau conflicte, sau atunci cand facea greseli si era certat cu asprime. Datorita deficientei lui parintii puteau fi mai atenti la el, erau pusi impreuna, fiind uniti in rezolvarea problemei copilului lor. Acesta si-a asumat rolul de moderator si impaciuitor al parintilor, chiar cu riscul de a fi perceput ca fiind alergic, avand reactii eruptive pe piele.

Odata cu reactiile adecvate ale parintilor la nevoile copilului, cu imbunatatirea relatiei din cuplu mama-tata, reactiile alergice au pierdut din intensitate si la un moment dat chiar au disparut.

Acesta a fost un caz foarte clar in care simptomul neregulilor din familie se manifesta organic ca o disfunctie a copilului, iar functia sa este de a trage un semnal de alarma catre parinti si de a atentiona pe acestia asupra nevoilor copilului.