10 sugestii pentru a ne face ascultați

Atunci când este vorba de existența unui conflict în cuplu, deseori partenerii declară cum intră în certuri făra sens, certuri ce se învârt de obicei în jurul rationamentului „cine va pierde și cine va câstiga”. Se poate spune în acest caz ca ei trateză comunicarea ca o pe formă de acuzare și aparare, încercând să stabilească cine are dreptate și cine greșește, certându-se, de fapt, pe rolul de victimă mai inocentă sau pe rolul de martir mai mare. Ei apeleză la comportamente de tip expeditiv și antagonist, precum blamarea sau invalidarea, comportamente care nu fac altceva decât să alimenteze și să accentueze conflictul sau retragerea din relație. Comunicarea în astfel de cazuri devine aproape inexistentă, astfel că nu este surprinzator atunci când unul dintre parteneri afirmă despre celălalt: „Am senzația că nu mă aude!”, „Parcă mă lovesc de un zid”, „Parcă vorbesc la pereți!” sau „Eu nici nu contez pentru el.”.

Pentru a comunica eficient cu partenerul nostru și pentru a ne face auziți cu adevărat, am putea ține seama de următoarele sugestii:

1. Află dacă celălalt are disponibilitatea necesară.
Chiar dacă uneori avem impresia că trebuie să fim ascultați chiar în momentul în care avem un anumit gând sau sentiment, este necesar să ținem cont și de disponibilitatea partenerului nostru. Dacă el este prins într-o anumită activitate, de exemplu lucrează, citește sau se uită la televizor, este posibil să nu fie receptiv la ceea ce avem de spus. De asemenea, poate fi obosit sau să nu aibă dispoziția potrivită. De aceea, este nevoie sa ne  folosim experiența noastră pentru a ne da seama când este momentul potrivit pentru a comunica  sau pur și simplu să-l întrebăm. Dacă suntem în poziția în care partenerul nostru nu sesizează  când pentru noi este acel moment, este necesar să-l informăm despre asta și să-i oferim o  alternativă rezonabilă.

2. Fi selectiv în ceea ce dorești să transmiți.
Se poate întâmpla ca atunci când vrem să comunicăm ceva, să ne lăsăm duși de val, dorindu-ne să cuprindem cât mai mult din ceea ce ni s-a întâmplat, sau poate chiar totul. De exemplu, dacă atunci când vorbim despre o anume experiență, o descriem cu lux de amănunte, acest lucru poate deveni solicitant și obositor pentru partenerul nostru, așa că este posibil ca acesta să-și piardă interesul și să se distanteze în discuție. Același lucru se poate întâmpla dacă ceea ce dorim să-i transmitem seamănă mai degrabă cu un lung discurs. Este necesar să sintetizăm ceea ce spunem și să ne limitam la propoziții scurte și clare care să surprindă esențialul și să tinem cont ca intervalul de timp să fie rezonabil pentru celălalt.

3. Cere părerea.
La fel de important este să facem pauze, să cerem părerea, având în vedere ca dicuția să se desfăsoare în ambele direcții. Dacă vorbim în continuu, partenerul nostru ar putea crede că ceea ce are el de spus nu este important și că vorbim de dragul de a vorbi. Reacția lui poate fi și in acest caz una de retragere sau lipsă de interes.

4. Nu dramatiza.
În unele situații s-ar putea să gândim că singura modalitate de a fi ascultați este să facem ca tot ceea ce spunem să  sune cât mai dramatic, dacă nu, chiar groaznic. Pot fi situații în care o astfel de atitudine poate fi  una întemeiată, însă dacă facem des asta ne pierdem credibilitatea în fața partenerului nostru. De aceea este important să ne păstrăm imaginea de  ansamblu a situațiilor respective și să rămânem ancorați în aspectele concrete în ceea ce vrem sa  comunicăm. De preferat este să păstrăm o voce calmă, un ton și un ritm linistit pentru a ne face  înteleși mai clar. Atunci când ne distanțăm de o situație neplăcută și o analizam în întregime, ne putem lărgi perspectiva și putem ajunge la concluzia că lucrurile despre care vrem să vorbim pot să fie într-adevăr neplăcute, supărătoare sau pur și simplu să aibă legătură doar cu opinia noastră  personală. Însă dacă le interpretăm ca fiind groaznice, catastrofale, acest lucru s-ar putea să fie puțin cam exagerat.

5. Nu ataca și nu judeca.
Nu avem prea multe șanse ca cineva să ne asculte dacă discursul nostru conține o serie de atacuri, critici sau reproșuri. De exemplu, dacă îl etichetam pe partenerul nostru ca fiind „rău” sau „infantil”, sau supra-generalizam („Întodeauna faci asta.”, „Niciodată nu mă asculți.”) mesajul nostru nu va mai ajunge la el, pentru că reacția lui va fi una de apărare și nu una de înțelegere.Tot ceea ce este necesar să facem în acest sens este să comunicam într-o manieră lipsită de ostilitate. Putem obține mai multă cooperare și atenție din partea partenerului dacă, de exemplu, facem anumite sugestii de schimbare (de ex. „Ar ajuta relația noastră dacă ai fi mai atent/a la nevoile mele.”), recunoscând în același timp anumite aspecte pozitive („Apreciez că faci acele lucruri pentru mine”), decât prin atacuri directe (de ex. „Ești cea mai egoistă persoană pe care am cunoscut-o vreodată.”).

6. Înstiințeză-l pe partener despre ce anume dorești să comunici.
Este important să-i comunicăm acestuia care este sensul unei eventuale discuții și ce așteptari sau nevoi avem de la el. De exemplu, putem dori să rezolvăm împreună o anumită problemă sau să-i împărtășim anumite emoții. În primul caz, este posibil să avem nevoie ca celălalt să se implice cu sugestii sau idei noi, în al doilea caz, nevoia noastră ar putea fi doar de a fi ascultați. 

7. Nu-i pretindeți să fie de acord cu ceea ce spuneți.
Faptul că cineva ne ascultă, nu implică în  mod obligatoriu ca acea personă să și  fie de acord cu noi. A asculta înseamnă a auzi, a înțelege, a  reflecta și a procesa informația. Putem  asculta gâdurile și sentimentele celuilalt fară a fi însă de acord cu punctul său de vedere. Multe persoane au totuși impresia că un bun ascultator ar trebui să fie total de acord cu ceea ce spun și in acord cu ceeaa ce simt, aceasta fiind singura modalitate prin care se pot simti înțelese. Atunci când acest lucru nu se întâmplă, îsi pot ataca partenerul sau se pot retrage din relaționare. O astfel de credință este disfuncțională și nerealistă. A pretinde celuilalt să gândească și să aibă aceeași reacție ca și noi însemnă, de fapt, că nu putem accepta că fiecare persoană este unică și că fiecare persoană are propriul său mod de percepție și manifestare. Totodată, pierdem din vedere faptul că tocmai diferențele cu care vine fiecare în relație pot fi oportunități în dezvoltarea noastră personală. Tocmai atunci când vorbim cu o persoană căreia îi pasă de sentimentele noastre, dar care nu este de acord cu interpretarea pe care o dăm evenimentelor, putem realiza mai ușor că există mai mult decât o singură modalitate de a vedea lucrurile.   

8. Dă dovadă de respect pentru sfaturile pe care le primești.
Atunci cand apelăm la partenerul  nostru pentru susținere, iar sfaturile pe care le primim nu sunt chiar cele pe care le dorim, este  important totuși să-i arătăm că le respectăm și că apreciem străduința lui. Îi putem accepta sfaturile  ca pe un feedback sau ca pe niște informații noi, ceea ce nu nu înseamnă neapărat că trebuie să le urmăm sau să ne placă.

9. Atunci când prezentăm o problemă, de preferat este să prezentăm și o soluție.
Acest lucru are sens dacă ne gândim că atunci când venim în fața partenerului numai cu probleme, am putea aștepta din partea sa soluții pe care noi nu credem că le deținem. Însă dacă ne gândim la o problemă ca la ceva de rezolvat, și apelam la resursele noastre, putem începe să ne simțim mai capabili. Nu este necesar ca soluția noastră să conțină o obligație de a face ceva. Poate fi doar ceva preliminar, rezonabil, o propunere dintr-o serie de posibilități.

10. Apreciați-l pe cel ce vă susține, validați-l pe cel ce vă validează.
Atunci când cineva ne   ascultă este important să nu ne comportăm ca și cum am fi îndreptățiți să dispunem de fiecare minut din partea lui. De exemplu, atunci când vorbim celuilalt despre ceva ce ne deranjează, ar putea ca pentru el să nu fie cel mai distractiv lucru din lume și totuși el este alături de noi în acea situație. Și atunci de ce să nu facem un gest reciproc și să-i mulțumim pentru timpul investit?

Sursa:
R. L. Leahy, „Emotional schemas as predictors of relationship dissatisfaction”