„Etichetele” pe care le primim cand suntem copii

Cand suntem mici primim de la parintii nostri (sau de la cei care ne cresc) direct sau indirect, niste etichete legate de persoana noastra, pe care le luam ca atare, le credem intradevar. Uneori acele etichete sunt sau pot fi foarte neplacute, dureroase, si pot avea consecinte asupra starii copilului care le "primeste". Spre exemplu, daca unui copil i se spune in mod repetat (sau i se transmite intr-un mod mascat): esti prea sensibil, prea timid, nu stii cum sa comunici cu copiii, acel copil va creste cu imaginea profunda despre sine ca el chiar asa e. In adancul sau va suferi pentru ca se simte asa, si va actiona și se va comporta ca un copil sensibil, timid, care nu stie sa interactioneze cu ceilalti.

Cand in adancul nostru avem o imagine de sine intr-un anume fel ne si simtim si ne si comportam in concordanta cu acea imagine. Daca stiu ca sunt "timid" nu voi putea sa am initiativa sa interactionez cu ceilalti cu usurinta (sau in mod natural ) tocmai pentru ca stiu ca sunt timid. Daca stiu ca sunt frumos ma voi simti si ma voi comporta ca atare, ma voi simti tot timpul mandru in societate din cauza asta, imi voi admira singur frumusetea si le voi arata si celorlalti ca sunt frumos pentru ca asa ma simt și mă văd eu.

Aceste etichete nu raman doar in perioada copilariei in imaginea noastra de sine, ci ne insotesc pana la maturitate si mai departe, de cele mai multe ori oamenii nici nu-si dau seama ca parerea pe care o au despre ei e o "eticheta", ci cred cu tarie ca ei chiar asa sunt si asta e.