Terapie prin joc

Terapia prin joc este o metoda psihoterapeutica ce utilizeaza mijlocul natural de exprimare al copiilor - jocul, pentru a asista pacientul in gestionarea stresului emotional sau a traumei psihice.

Pacientii terapiei prin joc sunt in general copii cu varste intre 3 si 11 ani, cu probleme comportamentale si emotionale persistente (timp de mai multe luni) si care intervin in dezvoltarea lor normala - crize de isterie, comportament violent, incontinenta in lipsa afectiunilor medicale, tulburari de somn si cosmaruri, anxietate. Tratamentul se adreseaza si copiilor care au suferit abuz sexual sau fizic, neglijare parentala, pierderea familiei.

Principalul obiectiv al terapiei este rezolvarea problemelor emotionale sau de comportament, prin aceasta intelegandu-se si imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre parinti si copil. Apoi se urmareste imbunatatirea exprimarii verbale, a aptitudinii de auto-observatie, a controlului impulsurilor, dezvoltarea unor modalitati adaptive de gestionare a anxietatii si frustrarii, imbunatatirea capacitatii de a avea incredere in ceilalti si de a relationa cu acestia. Pentru a indeplini aceste obiective, terapeutul se bazeaza pe dezvoltarea cognitiva ce caracterizeaza diverse stadii de dezvoltare emotionala la copil, precum si pe conflictele specifice fiecarei varste.

Jocul reprezinta pentru copii mijlocul prin care acestia isi pot exprima sentimente, explora relatii, descrie experiente sau marturisi dorinte; astfel copiii se cunosc si se accepta pe sine, dar si pe cei din jur. In cadrul terapiei prin joc, terapeutul utilizeaza mecanismele interne de vindecare ale copilului, accesand in cadrul jocului experientele trecute, prezente, constiente sau inconstiente. Avand in vedere relatia terapeutica relativ permisiva stabilita intre pacient si medic, copilul este incurajat sa exploreze fiecare eveniment dn viata sa care il afecteaza.

Terapia prin joc poate ajuta si pacientii adulti, cu dificultati de invatare sau leziuni cerebrale si nu numai, in rezolvarea dificultatilor psihosociale, pentru o mai buna dezvoltare si integrare sociala. Aceasta modalitate terapeutica poate fi utilizata si pentru a stabili un diagnostic: observand tiparele de joc ale pacientului, terapeutul poate determina cauza tulburarilor de comportament. Obiectele si tematica alese pentru joc, precum si dinamica interactiunii intre pacient si terapeut, pot fi folosite pentru a intelege motivele comportamentului pacientului, atat in cadrul sedintelor, cat si in afara cadrului terapeutic.

In cadrul terapiei prin joc, adultii pot alege diverse modalitati terapeutice: miscare - jocul cu corpul, joc in nisip, jocul cu visurile, joc cu natura, jocul social, imagerie, povestiri, etc. Jocul ofera atat copiilor, cat si adultilor, experienta de viata, libertate si creativitate.