Tatuajul. Cine, când şi din ce cauză alege să îşi facă un tatuaj?

Legat de această situaţie, stăm de vorbă cu Preşedintele „Institutului Internaţional de Psihoprofilaxie Sănătate Mintală şi Dezvoltarea Personalităţii”, domnul Lector universitar Doctor, Psiholog clinician şi Psihoterapeut, Sorin Nica

Ce reprezintă un astfel de comportament domnule profesor?

Aspectele care vizează această atitudine sunt multiple şi complexe, necesitând un cadru mai vast de analiză şi descriere iar dată fiind situaţia în care ne aflăm vom discuta situaţia generală a problemei. În ceea ce priveşte tatuajul, sunt trei elemente care trebuie luate în calcul:
- tatuajul ca şi element socio-cultural;
- tatuajul ca tipar imitativ şi de identificare şi
- tatuajul ca expresie a unor aspecte ale personalităţii.

În prima situaţie, tatuajul ca element socio-cultural, vorbim despre decizia unei persoane de a se tatua deoarece întreaga comunitate apelează la acest tip de comportament, ca element de distingere şi identificare.
În cea de-a doua situaţie, tatuajul ca tipar imitativ şi de identificare, decizia de a se tatua este luată prin imitaţie în scopul asocierii şi identificării cu o persoană importantă pentru cel care ia această decizie.
În cea de-a treia situaţie, tatuajul ca expresie a unor aspecte ale personalităţii, decizia de a se tatua este luată pe un fond perturbat şi instabil al relaţiilor cu figurile importante din viaţa persoanei.

Care consideraţi dvs. că ar fi cauzele unui astfel de comportament ?

Mă voi referi în continuare la aspectele personalităţii celor care decid să adopte această atitudine. Tatuajul în sine este un mod de exprimare, de comunicare a nevoilor, dorinţelor şi trăirilor mai vechi sau mai noi ale persoanei care îl adoptă. Spun mai vechi deoarece în viaţa noastră au loc evenimente şi situaţii care ne marchează şi pe care le dorim uitate dar ele nu dispar ci vor fi stocate într-o entitate psihică denumită ”inconştient”. Astfel, evenimente din trecut îşi pun amprenta asupra felului nostru de a fi şi asupra alegerilor noastre din prezent. Decidem că ne dorim un tatuaj dar nu ştim faptul că acesta poate fi expresia clară a unor situaţii perturbate şi disfuncţionale din viaţa noastră. Acest comportament face parte dintr-o categorie mai vastă de situaţii denumită de specialişti: comportamente autopunitive (autopedepsire), de automutilare şi de autoflagelare (a se răni singur) . Din această categorie fac parte comportamente precum: lovitul, zgâriatul, tăiatul, smulsul părului piercing-ul şi tatuajul (toate raportate la propria persoană). Vorbind mai departe despre tatuaj vom lua în considerare faptul că la un moment dat aceste comportamente de autoflagelare au apărut sau pot apărea asociate. Cauzele acestei manifestări sunt de două tipuri: „bazale” şi „actuale”.

Cauzele „bazale” sunt interpretate ca fiind cuprinse în perioada de vârstă 0 – 10 ani şi pot fi inconştiente. Asta înseamnă că la un moment dat, aceste emoţii, sentimente sau evenimente au fost prezente puternic în conştiinţa persoanei dar sentimentul de durere a determinat psihicul să le împingă în inconştient, persoana având sentimentul că le-a uitat sau că „a trecut peste” acestea. Realitatea este că ele sunt acolo, sunt prezente şi se manifestă cu fiecare gest, atitudine şi alegere făcute în prezent de către individ. Acestea pot fi:
- Instabilitatea relaţiilor cu părinţii sau figura principală de ataşament
- Sentimentele de neputinţă şi neajutorare imposibilitatea controlului în relaţia emoţional-afectivă cu figura de ataşament principală (mama/tata)
- Stările de furie şi nervozitate apărute pe fondul deficienţei relaţiei de ataşament
- Durerile şi suferinţele provocate de figurile de ataşament
- Sentimentele puternice de nedreptate şi injustiţie în relaţia cu figurile de ataşament
- Sentimente puternice de respingere, abandon şi separare
- Sentimentul de a nu fi înţeles şi acceptat de către figurile de ataşament
- Abuzul şi agresiunile verbale sau fizice din partea figurilor de ataşament sau a altor persoane

Iar cauzele „actuale” sunt cele cuprinse în intervalul de vârstă 10 ani – prezent şi sunt de fapt cauzele bazale dar reactualizate şi retrăite, reexperimentate la nivelul relaţiilor actuale: parteneri de viaţă, prieteni şi colegi. Ele nu reprezintă altceva decât sedimentarea şi întărirea experienţelor traumatice ”bazale” prin experienţe actuale care au confirmat instabilitatea, durerea, suferinţa şi neputinţa resimţite anterior. Pe lângă acestea mai apar:
 - Sentimentul de „gol” şi ”vid interior”
- Durerea resimţită ca urmare a stării de constanţă în sentimentul de abandon şi separare
- Sentimente puternice de depreciere şi nevoia de a fi apreciat
- Sentimente puternice de inadecvare (simte constant că nu îşi găseşte locul)

Cum acţionează aceste cauze în decizia realizării unui tatuaj domnule profesor?

Persoana care a avut parte de acele relaţii disfuncţionale îşi va forma un set de tipare relaţionale a căror punere în practică vor duce inevitabil la relaţii disfuncţionale. Iar aceste relaţii disfuncţionale vor transmite persoanei un mesaj constant de inadecvare. Se intră astfel într-un cerc vicios din care persoana în cauză va putea ieşi foarte greu. Ca urmare a acestui cumul de factori ”bazali şi ”actuali” şi pe fondul acestui tumult poate apare şi decizia de realizare a unui tatuaj sau piercing.
Persoana care apelează la acest gest este în căutarea identităţii, care la un moment dat a fost perturbată. Nu se regăseşte, se simte neajutorată, singură tristă şi abandonată în interior şi încearcă să-şi demonstreze puterea sau să se motiveze în vederea depăşirii anumitor situaţii psihostresante, psihofrustrante şi psihotraumatizante.

Care ar fi caracteristicile personalităţii celor care recurg la tatuaje şi piercing-uri?

Înainte de a enumera elementele caracteristice personalităţii celor care decid să-şi facă un tatuaj, este important să fac o menţiune: aceste aspecte comportamentale şi atitudinale sunt prezente în aproape toate cazurile de realizare a unui tatuaj dar nu vor fi prezente toate aceste caracteristici şi nu cu aceeaşi intensitate. Iar dacă se întâmplă să fie prezente foarte multe dintre aceste caracteristici şi cu o intensitate ridicată, atunci sunt şanse foarte mari ca acea persoană să aibă nevoie neapărat de ajutor specializat. Astfel, orice persoană care recurge la gestul de a-şi face un tatuaj/ piercing, poate prezenta, cu o intensitate mai mică sau mai mare, următoarele atitudini:
- îi este teamă să nu fie abandonată şi percepe comportamentul celorlalţi ca un semnal clar de respingere;
- prezintă intensitate puternică, instabilitate şi nestatornicie în relaţiile cu ceilalţi (iubit/iubită, prieteni, colegi);
- are o imagine de sine foarte fragilă;
- prezintă tendinţe agresive;
- are un nivel crescut de impulsivitate (dificultate în controlul impulsurilor: cheltuieli iraţionale, flirt constant, sex ocazional, abuz de substanţe, condus imprudent, excese alimentare);
- pe fondul impulsivităţii se poate accentua faptul că nu se gândeşte la consecinţe;
- are fluctuaţii puternice ale dispoziţiei (depresie, nemulţumire, nelinişte, agitaţie, teamă, furie);
- resimte frecvent sentimentul de „gol”, „vid” interior şi „plictiseală”;
- devine irascibilă fără motiv şi se manifestă neadecvat, atât fizic cât şi verbal;
- poate minţi şi înşela pentru a-şi satisface nevoile şi dorinţele;
- irascibilitate crescută;
- nivel crescut de nepăsare faţă de siguranţa şi starea de bine a altora;
- poate apărea lipsa de remuşcări şi indiferenţa, neavând explicaţii logice atunci când îi răneşte şi îi abuzează pe ceilalţi;
- poate prezenta tendinţa de a fura;
- poate simţi disconfort în situaţiile în care nu este în centrul atenţiei;
- comportament accentuat seducător şi provocator din punct de vedere sexual;
- superficialitate;
- se foloseşte de calităţile fizice pentru a atrage atenţia;
- modul de a vorbi poate fi teatral şi lipsit de substanţă;
- tinde să dramatizeze şi să exagereze situaţiile;
- tendinţe de automutilare, autoflagelare, autopunitive;
- tendinţa de suicid.

Care ar fi mesajul pe care doreşte să-l transmită persoana care alege realizarea unui tatuaj?

În plan concret, realizarea unui tatuaj presupune o durere, o suferinţă fizică. Persoana care recurge la acest gest va admite acea durere, suferinţă ca fiind acceptabilă şi posibil de controlat şi gestionat mult mai bine decât durerea şi suferinţa psihică provocată de cauzele amintite mai sus şi care nu au putut şi nu pot fi gestionate. Cu alte cuvinte este vorba despre o durere psihică, interioară, exprimată şi controlată fizic, în exterior. Pe lângă aceasta mai este vorba şi de o situaţie imposibil de controlat la un moment dat şi resimţită dureros, şi încercarea simbolică de a controla acea situaţie dureroasă prin realizarea unui act simbolic de nesupunere, preluare a controlului şi eliberare, în cazul nostru tatuajul şi piercing-ul.
Mesajele psihologice inconştiente, în funcţie de trauma suferită, poate fi următorul: ”eu pot controla lucrurile controlând acest corp şi ceea ce i se întâmplă”; ”te detest şi mă detest”; ”te urăsc pentru că m-ai controlat prea mult” ”te urăsc pentru că m-ai respins/ m-ai abandonat”, ”tu nu mă mai poţi controla”, „nu sunt marioneta ta”, ”te urăsc pentru că nu te-am simţit aproape”. Tatuajul nu poartă astfel mesajul considerat şi dorit de către posesor. Valoarea estetică sau mesajul conştient al tatuajului este ultimul element care poate fi luat în calcul din perspectivă psihologică. Pentru specialişti important este faptul că acel tatuaj există, iar elementele sale componente, simbolistica sa conştientă – ceea ce l-a influenţat pe posesor în alegerea făcută - nu reprezintă ceea ce şi-ar dori neapărat posesorul şi nu este altceva decât expresia naturii perturbărilor şi traumelor trăite anterior. Astfel, chiar dacă tatuajul este realizat într-o perioadă pozitivă pentru persoana în cauză, încercând să exprime sentimentele pozitive resimţite în acel moment, în esenţă nu este vorba de altceva decât de faptul că într-o perioadă anterioară au fost trăite unele dintre aspectele perturbate, traumatice şi disfuncţionale amintite anterior.

Domnul profesor, ce recomandări le puteţi da celor care se gândesc să-şi facă un tatuaj?

Probabil că cei care vor citi acest articol vor începe să se gândească mai întâi la mesajul psihologic inconştient şi indirect pe care îl vor transmite prin tatuajul realizat şi abia apoi la mesajul simbolic, estetic şi conştient pe care ar dori să îl transmită celorlalţi. Tatuajul devine astfel un fel de etichetă prin care posesorul spune: ”la un moment dat în viaţa mea, mai demult sau mai recent, cineva mi-a provocat o suferinţă” (mai mică sau mai mare – suferinţă care în unele situaţii poate fi raportată la dimensiunea tatuajului sau numărului de piercing-uri realizate) . În consecinţă, probabil că înainte de a lua decizia realizării unui tatuaj, cei în cauză vor lua în calcul varianta de a consulta un psihoterapeut şi de a urma câteva şedinţe de psihoterapie pentru a-şi afla şi rezolva problemele bazale sau/şi actuale, perturbările şi traumele cât şi pentru a conştientiza cvazipermanenţa şi simbolismul real al gestului de a se tatua şi abia mai apoi să ia cu adevărat decizia realizării unui tatuaj.

„Am un tatuaj. Mai demult sau mai de curând m-a durut, iar cineva m-a făcut să sufăr…”