Stres si rezilienta psihica

Concediere, divort, boala, pensionare, pierderi financiare, mutarea in alt oras, terminarea unei relatii, probleme cu justitia, vecinul care da gauri cu bormasina, etc. In mod inevitabil, fiecare persoana intalneste in viata momente dificile, in care ii este pusa la incercare rezistenta psihica si capacitatea de adaptare. Exista o serie de atitudini si trasaturi psihice (rigiditate, negativism, incapatanare, gandire dezadaptativa, etc.) care ingreuneaza depasirea dificultatilor. In randurile de mai jos sunt descrise cateva mijloace care pot ajuta la gestionarea suferintei si stresului psihic.

1. Decatastrofarea

Catastrofarea este un mod de gandire prin care sunt exagerate consecintele negative prognosticate ale unui eveniment, precum si probabilitatea ca acesta sa aiba loc. De exemplu, o persoana care simte intepaturi in zona inimii, se poate gandi automat la un infarct, sau, cineva care este dat afara de la locul de munca poate gandi ca nu-si va mai gasi niciodata un job. Persoana care catastrofeaza evalueaza deosebit de nefavorabil problema cu care se confrunta, concentrandu-se excesiv pe aspectele negative (pe care le percepe amplificat), in acelasi timp ignorand aspectele pozitive, sau pe cele potrvit carora situatia nu este atat de insuportabila/ingrozitoare. Rezultatul catastrofarii este aparitia sau intensificarea emotiilor negative (tristete, furie, anxietate), ca urmare a judecatilor eronate. Remediul catastrofarii necesita ca persoana sa devina constienta de faptul ca trage concluzii pripite si potential eronate in situatia data. Astfel, poate „testa” interpretarile facute, cautand „dovezi” care sa-i confirme sau infirme predictiile. De exemplu, persoana care interpreteaza orice disconfort in zona inimii ca fiind semnul unui infarct, poate„decatastrofa” in felul urmator:
• Ce dovezi am sa cred ca sunt in pericol de a face infarct?
• Ce altceva (mult mai probabil) ar putea provoca disconfort in zona inimii?
• De cate ori am avut astfel de senzatii in trecut si nu s-a intamplat nimic?
De obicei, cei care catastrofeaza fac asta intr-o multitudine de situatii. De aceea, este important sa-si recunoasca acest tip de gandire, respectiv obisnuinta de a trage in mod automat concluzii exagerate si improbabile, care sunt de cele mai multe ori infirmate de realitate. Desi unele scenarii negative sunt intr-adevar posibile, asta nu inseamna ca sunt si probabile. Persoanele care catastrofeaza obisnuiesc sa confunde de multe ori posibilul cu probabilul. In cazul in care un eveniment neplacut se petrece cu adevarat (vezi exemplele de mai sus), acolo unde este cazul, se poate inlocui gandul catastrofic: „situatia este dezastruoasa, de neacceptat”, cu un gand rational si adaptativ: „situatia este neplacuta, insa ii pot face fata”.

2. Gandirea orientata spre solutie

A fi orientat spre problema inseamna a acorda atentie obstacolelor in defavoarea oportunitatilor. Persoana cu un asemenea stil de orientare poate fi foarte constiincioasa in a analiza toate greutatile aparute, insa, nu este la fel de prolifica si in gasirea solutiilor. Daca totusi gaseste o solutie, obisnuieste sa scoata in evidenta mai ales motivele pentru care solutia „nu merge”. Deseori, in momentul in care intalneste un obstacol se opreste sau renunta. Cu cat se gandeste mai mult la situatia dificila in care se afla, cu atat devine mai descurajata, deoarece e blocata intr-o contemplare sterila a neputintei. Dificultatea in care se afla o hipnotizeaza, aparandu-i ca o fatalitate. Obstacolele atrag exclusiv atentia, fiind maximizate, in timp ce solutiile sunt minimalizate sau ignorate. Aceasta orientare spre problema poate fi explicata de un refuz al situatiei, o lipsa de acceptare a problemei aparute, sau o lipsa de incredere in propria competenta. Persoana orientata spre solutie pleaca de la premisa ca este capabila sa rezolve (intr-un mod satisfacator) majoritatea problemelor cu care se confrunta. Intrebarea pe care si-o pune este: „Cum pot rezolva asta, in ciuda obstacolelor? Care sunt variantele pe care le am la dispozitie?” In orientarea spre solutie se accepta premisele problemei si se actioneaza cautand optiunea cea mai buna. Dificultatile nu sunt apreciate exagerat; de asemenea, persoana nu-si petrece tot timpul cu contemplarea lor. Mai degraba isi muta interesul spre evaluarea variantelor de rezolvare. Acestea sunt formulate mai usor, deoarece sunt cautate intentionat si se presupune ca exista (implica incredere in sine si in rezolvarea situatiilor). Acodand mai putin interes obstacolelor, exista mai multa disponibilitate pentru solutii. Acest mod de orientare este propriu persoanelor intreprinzatoare, de succes, care gasesc repede rezolvarea problemelor cu care se confrunta, in loc sa se cramponeze de dificultati. Necesita o oarecare doza de pragmatism si optimism. De asemenea, persoanele orientate spe solutii prezinta de cele mai multe ori o incredere sanatoasa in sine, dorinta succesului fiind mai mare decat teama de esec. Focusarea pe solutie presupune cautarea oportunitatilor in dauna contemplarii dificultatilor, desi acestea nu sunt ignorate. Cei orientati spre solutie nu sunt neaparat mai inteligenti decat cei orientati spre problema, ci pur si simplu au o alta perspectiva.

3. Gestionarea suferintei inevitabile

Nu este posibila si nici de dorit evitarea oricarei forme de suferinta. Mai devreme sau mai tarziu, vor aparea inevitabil momente de stres, frustrare, tristete. Toate acestea sunt indispensabile, fiind componente esentiale in procesul de maturizare si dezvoltare. Pentru fiecare persoana, in functie de nevoile, scopurile si valorile personale, exista la un anumit moment in viata unele obstacole, de a caror surmontare depinde evolutia sa personala si nivelul de autoimplinire. Uneori, sensul suferintei poate fi acela de a oferi mai multa valoare si miza scopurilor personale. Gestionata adecvat, suferinta este fertila. Refuzul realitatii si al disconfortului inerent ingreuneaza depasirea problemei si mareste stresul psihic. Daca este acceptata provocarea aparuta si este inteles faptul ca pretul platit este corect (are sens), atunci problemele pot fi abordate cu mai multa seninatate si incredere. Bineinteles, scopul nu este acela de a te abandona din stoicism sau masochism suferintei, ci de a ocoli suferinta inutila si a face cat mai suportabila si profitabila suferinta inevitabila.

4. Acceptarea lipsei controlului

In cazul unor esecuri sau intamplari nefericite, unele persoane obisnuiesc sa se invinovateasca excesiv, reprosandu-si faptul ca lucrurile le-au scapat din mana. De fapt, multe din situatii sunt in afara controlului nostru. Pur si simplu nu putem controla tot ce ni se intampla. A accepta asta inseamna a adopta o atitudine mai relaxata si mai flexibila si a intelege ca anumite evenimente sunt imprevizibile si trebuie acceptate ca atare. Multe persoane si-au dezvoltat un stil foarte eficient (desi destul de costisitor energetic), de „a pune lucrurile la punct” in viata lor (iar uneori si in viata altora), astfel incat reusesc sa se fereasca de surprize neplacute. In consecinta, isi imagineaza in mod eronat ca sunt imune la accidente si esecuri, care, considera acestea, nu se pot intampla daca te asiguri suficient. Tocmai aceste persoane sunt cele mai afectate de evenimentele negative de viata, intrebandu-se in asemenea circumstante: „Cum de mi s-a putut intampla una ca asta?”. Astfel, increderea lor intr-o lume pe care o credeau previzibila si controlabila e data peste cap. Desi poate fi dificila, o perspectiva asupra lumii in care avem un control limitat (asupra noastra si a celor din jur) este mai realista si mai sanatoasa. In viata, pur si simplu nu exista garantii de siguranta si nici nu pot fi create. A adopta acest punct de vedere inseamna sa te adaptezi mai usor intr-o lume in continua schimbare, prin natura ei, si sa intelegi (fara sa cazi in extrema refuzarii responsabilitatii) ca nu intotdeauna esti vinovat de ceea ce ti se intampla.

5. Bilantul pierderilor si reinvestirea

Sunt cazuri in care asteptam sau speram de prea mult timp ca o problema sa-si gaseasca o rezolvare, sau un obiectiv sa fie realizat. Se pot acumula atunci sentimente de frustrare si dezamagire, cu atat mai intense cu cat investitia emotionala e mai mare si sperantele sunt mentinute intacte in ciuda evidentelor. Daca dorim sa ne disponibilizam resursele pentru a face fata mai bine starii de fapt a lucrurilor, atunci se impune o „incheiere”, sau contabilizare a vechilor investitii. Aceasta incheiere se poate face analizand cu luciditate situatia reala si hotarand daca mai este „profitabil” sa astepti. Poate asteptarile initiale au fost nerealiste, sau poate situatia actuala nu mai este favorabila vechilor planuri. O incapatanare rigida poate fi daunatoare si dezadaptativa. Poate exista tendinta ca, cu cat situatia actuala este mai diferita decat cea sperata, cu atat persoana sa se refugieze intr-o asteptare fantezista a ceva ce nu mai poate fi realizabil. Aceasta tendinta se datoreaza si refuzului de a constientiza obstacolele actuale, datorita carora situatia preconizata nu se mai poate indeplini. O atitudine eficienta este aceea in care ne folosim resursele psihice pentru a ne orienta in functie de oportunitatile reale si nu pentru a ne crampona de situatii trecute sau pentru a investii in himere. Cu cat raportarea la trecut e mai mare, cu atat raman mai putine resurse pentru prezent si viitor. A rezolva vechile asteptari inseamna intr-un fel sa inchiei conturile cu ele. Asta presupune fie sa le implinesti (daca mai este posibil si probabil), fie sa inregistrezi esecul lor si sa mergi mai departe. Varianta a doua poate presupune o experienta emotionala negativa inevitabila (durere, dezamagire, resemnare, etc). Este nevoie de o exprimare emotionala fata de aceste „pierderi”, sau renuntari, acordandu-ti un timp necesar pentru a le digera. Incheierea emotionala e reusita atunci cand simti ca nu mai ai nevoie sa te cramponezi de lucrul respectiv, ca ai eliberat o cantitate de energie care poate fi investita in alta parte. Un esec poate fi privit si ca o invatare. Este o informatie importanta despre cum ai putea actiona mai eficient in viitor. Insa, pentru asta este nevoie ca o atitudine autocritica prea accentuata sa fie inlocuita cu o atitudine constructiva, precum si cu mai multa indulgenta fata de sine. In felul acesta este posibil un „refresh” psihic, adica o raportare noua la prezent, precum si crearea unor noi asteptari, de data aceasta mai realiste si cu mai mari sanse de succes.

http://www.planetofsuccess.com/blog/2011/problem-vs-solution-focused-thinking
https://www.linkedin.com/pulse/problem-vs-solution-oriented-thinking-chidinma-ogbuaku
https://1lovejourney.wordpress.com/2013/09/26/are-you-problem-oriented-or-solution-oriented