Psihoterapie corporala sau somatoanaliza

Psihoterapia corporala - numita si somatoanaliza sau psihoterapie reichiana - este o ramura a psihoterapiei ce se adreseaza atat mintii, cat si corpului, punand accent pe echilibrarea relatiilor complexe si reciproce dintre psihic si trup.

Traditia psihoterapiei corporale (reichiana) dateaza din anii 1920, cand Wilhelm Reich, student si coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea sentimentelor se reflecta in inhibitii corporale. Somatoanaliza pleaca de la premisa ca mintea si corpul sunt un tot unitar. Emotiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si gandurile sunt parti interconectate ale experientei corporale, care influenteaza viata interna a unei persoane, dar si comportamentul si relatiile cu cei din jur.

Teoriile lui Reich au generat o multitudine de scoli moderne ale psihoterapiei corporale: bioenergia lui Alexander Lowen, Metoda Radix, energetica de baza, psihoterapia corporala integrativa, anatomia emotionala, psihologia biodinamica, Hakomi, biosinteza.

Psihoterapia reichiana utilizeaza tehnici diverse, bazate pe respiratie, atingere, miscare, dar si discutiile terapeutice. Pacientul este ghidat sa constientizeze starea sa emotionala si comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale. Astfel reuseste sa-si dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu comportamente sanatoase. Somatoanaliza poate fi utilizata in tratarea tulburarilor de anxietate si depresive, pentru disfunctii sexuale, probleme in relatii, precum si pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.

Potrivit psihoterapiei corporale, afectiunile sunt rezultatul unei disocieri intre psihic si fizic. De fiecare data cand avem o necesitate fizica - sa plangem sau sa tipam, o suprimam, creand un zid intre mint si corp si privandu-ne de trairi depline. Pentru ca suntem obisnuiti sa procedam astfel inca din copilarie, devenim incapabili sa ne simtim multumiti, impliniti si in siguranta. Odata ce credem ca nu suntem suficient de buni, incepem sa cautam starea de bine dincolo de noi. Atunci apar adictiile, relatiile abuzive, codependenta.

Psihoterapiile traditionale incearca sa modifice emotiile sau comportamentul prin modificarea gandirii. In schimb, psihoterapia corporala urmeaza un curs terapeutic invers - utilizeaza corpul si emotiile pentru a schimba raspunsurile sistemului nervos. In cadrul unei sedinte de somatoanaliza terapeutul il va intreba pe pacient ce simte in legatura cu problema pe care o are si daca aceste emotii se reflecta in senzatii corporale. Pacientul se va concentra pe aceste raspunsuri ale corpului, pe emotii si imagini percepute pe moment. Prin practica si cu ajutorul terapeutului, pacientul va reusi in cele din urma sa isi dea seama de modul in care emotiile sunt experimentate in corp si cum acestea afecteaza gandurile. Astfel sistemul nervos va „invata” sa se linisteasca si sa se regleze singur, chiar si in conditii stresante.