Psihoterapie comportamentala dialectica

Psihoterapia comportamentala dialectica este o metoda terapeutica empirica, dezvoltata de psihologul Marsha M. Linehan la sfarsitul anilor 1970, special pentru a trata tulburarea de personalitate borderline.

Psihoterapia a fost utilizata cu succes si pentru tratarea altor afectiuni cu simptome asociate cu schimbarile de dispozitie si comportamentele compulsive - automutilare, ganduri sau tentative de suicid, stari depresive si anxioase, stres post-traumatic, tulburari de alimentatie.

Aceasta abordare terapeutica evidentiaza aspectul psihosocial al tratamentului si pleaca de la ideea conform careia unele persoane sunt predispuse la reactii mai intense in fata unor situatii ce au legatura cu partenerul de viata, familia sau prietenii. In special persoanele cu simptome de tulburare de personalitate borderline au schimbari extreme de stare emotionala, vad lumea in alb si negru si par a trece de la o criza la alta. Aceste reactii sunt cu greu intelese de catre cei apropiati, ceea ce-i face sa se indeparteze, desi persoana bolnava cauta cu disperare afectiune.

Psihoterapia comportamentala dialectica se concentreaza pe urmatoarele aspecte:
• instabilitate emotionala - episoade de depresie, anxietate, iritabilitate, furie;
• probleme pe plan interpersonal - pacientul are relatii tumultoase, insa face eforturi sa impiedice sa fie abandonat;
• probleme comportamentale - comportament impulsiv, suicidal, cu tendinte de autovatamare;
• probleme in plan cognitiv - neregularitati non-psihotice: depersonalizare, disociere, iluzii;
• probleme cu perceptia sinelui - pacientul se simte gol, nu are simtul identitatii.

Terapia comportamentala dialectica imbina tehnicile de autoreglare emotionala din psihoterapia cognitiv-comportamentale cu conceptele de testare a realitatii, precum relaxarea, acceptarea si autoconstientizarea, imprumutate din meditatia budista Zen. Termenul "dialectic" se refera la necesitatea coexistentei a doua atitudini contrare: pe de o parte acceptarea propriei persoane, cu bune si rele, iar pe de alta parte achizitionarea aptitudinilor pentru a realiza schimbari in viata.

Tehnicile terapeutice principale utilizate in psihoterapia comportamentala dialectica sunt rezolvarea problemelor, tehnici de expunere, dobandirea aptitudinilor, administrarea situatiilor neprevazute si modificarea cognitiva. Relatia dintre pacient si terapeut este o alianta ce realizeaza un echilibru intre acceptare si schimbare, in care terapeutul accepta si valideaza sentimentele pacientului, evidentiaza acele sentimente si comportamente dezadaptive si ofera alternative mai bune.

Psihoterapia comportamentala dialectica include mai multe modalitati de realizare a tratamentului: terapie de grup - pacientii achizitioneaza aptitudini comportamentale (constientizare, relatii interpersonale, reglarea emotiilor, toleranta la stres); psihoterapie individuala - pacientul asimileaza mai bine aptitudinile din cadrul terapiei de grup si invata sa faca fata problemelor pe care le are; consiliere prin telefon - pacientul poate apela terapeutul in afara sedintelor, pentru a cere sfaturi in privinta aplicarii aptitudinilor in viata reala.