Psihoterapia integrativa - curent Erskine

Ideile preliminare ale psihoterapiei Integrative au fost prezentate prima data de Richard Erskine în 1972 în prelegeri la University of Illinois. Un rezumat al acestor idei a fost publicat în articolul “ABC-ul psihoterapiei eficiente” (Erskine, 1975) şi apoi au fost elaborate în articolul “Terapia scenariului” (Erskine, 1980). Unele dintre metodele sale clinice sunt prezentate tranzacţie-cu-tranzactie în cartea “Psihoterapia integrativa în acţiune” (Erskine & Moursund, 1988).

PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA (PI) este o psihoterapie UNIFICATOARE care afirma VALOAREA INTRINSECA A FIECARUI INDIVID si raspunde adecvat si eficient la toate nivelele afective, comportamentale, cognitive si psihologice de functionare ale acestuia si totodata se adreseaza dimensiunii spirituale a vietii.

Tendinta filozofica centrala si principiile de baza ale psihoterapiei integrative sunt:
Sa stie ca oamenii cauta relatii si interdependente pe tot parcursul vietii,
Sa afirme valoarea innascuta a fiintei umane,
Sa normalizeze functiile proceselor psihologice,
Sa se dedice unei schimbari pozitive in viata,
Sa se concentreze asupra contactului intern-extern ca si fundament functional al fiintei umane,
Sa accentueze procesul de dezvoltare al persoanei,
Sa recunoasca importanta relatiei terapeutice.
Aceste principii conduc pshihoterapeutii integrativi prin metodele lor terapeutice, asigura un sistem de valori relativ prin procesul terapeutic la relatia dintre client si terapeut.

In PI are loc o integrare a:
a) Sinelui
b) Domeniilor de personalitate
c) Teoriilor

INTEGRAREA SINELUI se refera la toate procesele refulate, necontrolate sau nerezolvate ale sinelui si integrarea acestora intr-o personalitate coeziva reducand folosirea mecanismelor de aparare care inhiba spontaneitatea si limiteaza flexibilitatea in rezolvarea problemelor, mentinerea sanatatii si in relationarea cu ceilalti oameni si reinegrarea in cadrul societatii la capacitate optima.

INTEGRAREA PERSONALITATII se refera la echilibrarea sistemelor psihologice afective, cognitive si comportamentale ale persoanei cu constientizarea aspectelor social transpersonale care il inconjoara pe individ.
Aceste concepte sunt utilizate in cadrul perspectivei dezvoltarii umane in care fiecare etapa a vietii se prezinta cu sarcini ridicate de dezvoltare, nevoi senzitive, crize si oportunitati pentru a invata lucruri.

INTEGRAREA TEORIILOR se refera la Analiza tranzactionala (Berne) ; Terapia centrata pe pacienti (Rogers) ; Terapia cognitiv-comportamentala (Beck) ; Abordarea relational-sistemica (Bateson-Watzslawick) ; Gestaltul (Perls) ; Abordarea corpului (Lowen) ; Teoriile relatiilor de obiect (Winnicott) ; Psihologia sinelui (Kohut) ; Abordarea relatiei psihodinamice (Mitchell, Stolorow).
Toate acestea sunt abordate printr-o perspectiva a sistemelor dinamice.
In acelasi timp, toate contributile venind din partea cercetarii neurobiologiei (Rizzolatti) si din partea cercetarii perioadei de copilarie (Bowlby, Stern, Fonagy) sunt semnificative.

Focalizarea pe dezvoltarea personala a terapeutului este esentiala si este necesar ca aceasta sa fie concomitenta cu dobandirea cunostintelor in domeniul psihoterapiei si a altor domenii conexe. Exista o obligatie etica speciala a psihoterapeutului integrativ sa comunice cu colegii din cadrul diverselor altor orientari psihoterapeutice si sa fie tot timpul informat de dezvoltarea in acest domeniu.

In Romania, singura formare in Psihoterapie Integrativa - curent Erskine este oferita de formator Camelia Stavarache in cadrul Asociatiei de Psihoterapie Integrativa.