Psihologia Jocurilor Video

Oare ce ii atrage asa de mult pe copii/adolescenti (si, de asemenea, pe adulti) la jocurile video? Ce ii determina sa stea uneori ore intregi sa joace jocuri video?

Oare de ce jocurile video ii sperie asa tare pe parinti?

Multi parinti se intreaba in ce masura este sanatos sa lase copilul sa se joace jocuri video pe calculator, tableta sau telefon. Unii parinti portioneaza timpul copilului pentru jocurile video. Sau se folosesc de jocurile video pentru a ii conditiona pe copii sa faca ce isi doresc ei, pentru a obtine comportamentul dorit de la ei. Altii pur si simplu ii lasa pe copii sa se joace cat vor ei si se bucura ca in felul acesta copii nu ii solicita prea mult. Sigur mai sunt si parinti care nu ii lasa deloc pe copii sa se joace pe calculator.

Serge Tisseron in cartea „Psihologia Jocurilor Video"vorbeste despre acest fenomen si despre ce reprezinta jocurile video pentru cei care le joaca:

Ce reprezinta jocurile video din punct de vedere psihologic:

• Jocurile video ofera un cadru care permite jucatorului sa experimenteze toate angoasele care il domina.

• Jocul este ca o cosntructie de sine.

Ce ii atrage pe tineri sa joace jocuri video

• Jocurile propun un mod de gandire care li se potriveste ca o manusa, in acord cu filosofia momentului, de a face totul mai repede si mai eficace.

• Au nevoie de stimulare si jocurile video le ofera asta.

• Jocurile video combina elemente ludice cu elemente narative. Unii adolescenti spun ca nu exista nici o diferenta intre un joc bun sau un roman bun sau un film bun.

• Intr-un joc video esecul nu este niciodata brutal si definitiv.

• In jocuri competentele lui sunt recunoscute la adevarata lor valoare.

• In fata calculatorului tanarul este proiectat intr-o lume paralela unde poate trai emotii intense care nu au nici o consecinta asupra realitatii.

• In compania creaturilor din joc tanarul se desprinde de o realitate care nu ii place.

• Daca un adolescent angoasat de prezent isi gaseste comfortul in fata ecranului asta se intampla pentru ca jocurile ii alimenteaza stima de sine. Sa joace un joc unde, daca castiga primeste mesaje de apreciere de la joc, asta il linistetste. De asemenea primeste aprecieri de la ceilalti jucatori cu care joaca in retea.

Temeri ale parintilor

• Parintii se pot teme ca copiii lor sunt atat de captivati de joc incat se vor identifica in totalitate cu personajele pe care le creaza si isi vor uita propria personalitate.

• Violenta in cadrul jocurilor

• Devin copiii dependenti de jocurile video?

• Teama de necunoscut

Semne alarmante:

• Cand tanarul isi reduce din ce in ce mai mult timpul consacrat celorlalte activitati, nu mai face sport, nu se mai intalneste prietenii, nu mai participa la viata familiei, are note proaste, chiuleste din ce in ce mai mult si cauta scutiri.

Recomandari pentru parinti:

• De evitat:

      1. Sa scoateti calulatorul din priza cand considerati ca s-a jucat destul. Unul dintre motivele care ii impiedica pe jucatorii dependenti sa se dezlipeasca de ecranul calculatorului este frustrarea. Drama tanarului care se joaca repetitiv si stereotip vine din incapacitatea lui de a administra stressul emotional provocat de o prima partida altfel decat prin a incepe o a doua partida si o a treia. La sfarsitul unei partide, jucatorul nu este niciodata multumit in totalitate de ce a reusit si isi imagineaza ca va putea face mai bine. Chiar si atunci cand castiga, se gandeste ca ar fi putut obtine acest succes intr-un mod mai elegant sau mai rapid. Se joaca deci iar si iar pentru a simti o bucurie totala, fara restrictii. Dar angajarea lui din ce in ce mai mare este insotita si de o frustrare crescanda.Intreruperea brutala a acestui proces vine cu riscul unui raspuns exploziv. Si este de evitat.

      2. Sa faceti critici gratuite

• Ajutati-l pe adolescent sa descopere placerea de a vorbi despre jocul sau, de a exprima emotiile pe care le simte si de a le impartasi. Pentru asta este nevoie ca parintii sa aiba cunostinte despre acele jocuri. Daca stiu despre ce e vorba, parintii pot pune intrebari specifice care sa nu fie luate in ras.de copil: „Ce ti-a placut cel mai mult in partida asta?" „De ce anume ti-a fost frica?", „Ai crezut vreodata ca vei pierde?" „Ce ti-ar fi placut sa faci si nu ti-a reusit?" „Care sunt monstrii care au fost cel mai greu de invins?", „Ce arme au fost cele mai eficiente?", "Ce calitati ti-ai dezvoltat, de razboinic, de vrajitor, de vindecator?" Toate aceste intrebari au un singur obiectiv: sa arate jucatorului ca tensiunea emotionala provocata de joc nu poate fi diminuata decat imparasind-o cu ceilalti si ca poate simti o placere la fel de intensa si daca vorbesc despre joc nu doar jucandu-se.

• Oferiti copilului vostru aprecierile de care are nevoie.

Bibliografie: "Psihologia Jocurilor Video", Serge Tisseron