Orientare in cariera - Studiu de caz

Orientare in cariera - Studiu de caz - din perspectiva teoriei trăsătură-factor a lui Holland si teoriei lui Super - teoria dezvoltării concepţiei despre sine în conduita vocaţională:

Paul este un tânăr de 24 de ani, în prag de absolvire a Facultăţii de Teologie.

Problema cu care se confruntă în acest moment este faptul că, în câteva săptămâni, va fi absolvent şi licenţiat în teologie ortodoxă pastorală şi e derutat şi confuz, deoarece nu şi-a descoperit nicio vocaţie teologică. Gândurile care-l bântuie sunt legate de faptul că după atâţia ani de studii (seminar şi facultate) nu este capabil să ia o decizie cu privire la ce să facă după absolvire. În acest domeniu nu mai vrea să continue, iar în alte domenii nu are nici măcar cunoştinţele de bază şi crede că nu va fi capabil să se descurce în viitorul apropiat.

În plus, îşi va dezamăgi familia, iar în cercul de prieteni va fi marginalizat. Paul provine dintr-o familie înstărită, tatăl lui fiind preot, iar mama profesoară de religie. În urma absolvirii şcolii generale, familia l-a îndrumat să o ia pe urmele tatălui şi să dea admiterea la Seminarul teologic liceal. În urma absolvirii seminarului, la sugestia părinţilor şi urmând şi valul colegilor, s-a înscris la Facultatea de Teologie.

Pe toată perioada liceului şi a facultăţii, singura experienţă în muncă a avut-o ca citeţ al Bisericii (cânta în strană), tatăl lui făcându-i şi carte de muncă în acest domeniu – dar din această activitate, material, câştiga extrem de puţin, singura posibilitate de rotunjire a venitului fiind participarea şi implicarea la ierurgiile Bisericii (înmormântări, sfeştanii, binecuvântări etc) şi a Tainelor (botezuri, cununii, hirotonisiri etc.).

Pe la mijlocul liceului, Paul era foarte implicat şi îşi făcea planuri mari de carieră în domeniul preoţiei, dar, cu trecerea timpului, a celor 9 ani în care a studiat teologia, s-a îndepărtat tot mai mult de această disciplină, ajungând acum, în pragul absolvirii, să nu-şi mai dorească nici măcar să cânte la Biserica tatălui său. În Teoria trăsătură-factor a lui Holland se spune că „Personalitatea individului este factorul primar în alegerea profesiei” şi că „Profilul intereselor reflectă personalitatea”. În cazul lui Paul, componentele problemei constau în faptul că pe tot parcursul anilor de studii a fost constrâns de părinţi şi de cei din jurul lui, el nefiind capabil să ia iniţiativa şi să descopere care-i este adevărata vocaţie şi să se îndrepte spre aceasta, ba mai mult, îşi reprima toate dorinţele care nu erau în concordanţă cu teologia (de exemplu sportul, sau ştiinţele exacte).

Factorii externi implicaţi în orientarea lui în carieră au fost mereu părinţii care-i ghidau paşii independent de dorinţele lui, iar mecanismele implicate erau cele de detaşare şi absolvire de vină în cazul în care ar fi apărut situaţii de eşec în activitatea lui. În conformitate cu modelul teoretic al lui Holland, se poate conchide că strategia prin care Paul a încercat să soluţioneze problema, a fost faptul că s-a raportat mereu la mediul în care a crescut, motiv pentru care personalitatea lui a şi fost mult influenţată de mediu, dar nu se poate nu exclude nici interacţiunea cu particularităţile moştenite.

Ceea ce se observă este faptul că de fiecare dată, şi în orice activităţi intervine mediul, iar pentru ca să nu intre în conflict cu valorile persoanei şi să intervină distresul, este de dorit să compatibilizeze ceea ce este persoana şi ceea ce-i stă în putere să realizeze cu ce oferă mediul. Cea mai potrivită tehnică de intervenţie pentru remedierea acestei probleme ar fi consilierea de grup, la care, pe lângă Paul, să participe părinţii lui şi încă două-trei persoane care au o puternică influenţă asupra deciziilor şi comportamentului lui.

A doua teorie care s-ar potrivi în această situaţie este Teoria lui Super - teoria dezvoltării concepţiei despre sine în conduita vocaţională. Aplicând această teorie, componentele problemei se explică prin faptul că Paul nu a obţinut satisfacţie în activitatea lui pentru că cerinţele preoţiei nu au coincis nici cu interesele şi nici cu abilităţile lui în ceea ce priveşte pregătirea profesională spre care a fost permanent îndrumat. Super spune că „unul din cele mai importante elemente ale orientării vocaţionale îl constituie dezvoltarea imaginii de sine, prin activităţi de explorare şi autocunoaştere şi o orientare pozitivă asupra caracteristicilor personale”.

Trei obstacole în realizarea unei intervenţii de consiliere şi orientare în carieră care vizează remedierea problemei ar fi următoarele: - Paul şi-ar activa mecanismele de apărare împotriva procesului de consiliere şi orientare în carieră pentru ca să nu-şi dezamăgească părinţii şi să le facă pe plac în continuare, lucru care ar declanşa rezistenţa lui în fata procesului de îndrumare.

- Dacă ar decide să se orienteze spre altceva, ar pierde susţinerea părinţilor, fapt care l-ar determina şi de data aceasta să renunţe în a-şi căuta domeniul care i-ar putea aduce cele mai multe satisfacţii.

- Nu se poate detaşa de convingerea (iraţională) că nu s-ar descurca şi în alt domeniu sau că dacă renunţă la teologie va fi lipsit de valoare şi marginalizat de apropiaţi.