Normalitatea mea si normalitatea lor

„Numai cei suficient de curajosi incat sa exploreze tenebrele vor descoperi puterea infinita a luminii ce razbate dinlauntrul nostru” Harry Potter

Nu voi putea uita niciodata cand, la o prezentare sustinuta de un psiholog acesta a definit normalitatea ca o „respectare a normelor”. Mergand pe firul ideii, stim ca norma este o medie a ceea ce fac oamenii in general, iar media e un rezultat statistic artificial ce aduna valorile de pe un continuum si indica valoarea x ca o valoare reprezentativa pentru o multitudine de valori.

Vi s-a intamplat vreodata ca „normalitatea” voastra sa fie diferita de a altora? : ) … si din cauza asta sa va simtiti inadecvati, sa aterizati in dileme fara sfarsit, fara sa gasiti in timp util un raspuns cert cum e mai bine: asa cum simt eu sau asa cum am fost invatat (m-au invatat altii)? Uneori, a te delimita de o cutuma sociala e perceput chiar ca o tradare a lucrurilor „corect facute” ca si cum o intreaga generatie ce a probat valabilitatea unor idei ar fi data la o parte.

Alegerea a ceea ce e „corect” din punct de vedere al normalitatii poate avea cel putin doua directii :

- Urmam „normalitatea” recomandata de ceilalti si asta ne indeparteaza de noi, ne deformeaza individualitatea, ne aplatizeaza unicitatea, dar, ne da confortul acceptarii celor din jur;

- Urmam calea noastra, chiar cu riscul de a supara persoane dragi noua si fiind nevoiti sa ne descurcam cu vinovatia, furia, revolta, neintelegerea, limitarea sufocanta, frica de a pasi pe un teritoriu neumblat, groaza expunerii sociale, durerea de a fi contestati, respinsi, comentati, barfiti.

La prima vedere pare ca, indiferent ce cale am urma este un pret de platit.

Ce recomand?

Va recomand sa cumparati doar marfa care v-o permiteti : ) …

Dar, a-ti trai propria viata, in care deciziile luate te reprezinta este de NEPRETUIT.

Si, pentru a afla ce va reprezinta, Brene Brown recomanda sa inlocuiti intrebarea „Ce-ai alege sa faci, dac-ai sti ca este imposibil sa dai gres?” cu intrebarea „Ce merita sa fac, si daca as da gres?”

PS Multumesc draga Felicia! Prietenia ta e o sursa nesfarsita de inspiratie.