Mituri despre psihologie, psihologi si mersul la psiholog

1. Eu nu cred in psihologie!

Realitatea: Pentru ca suntem oameni avem si un aparat psihic. Psihologia este stiinta care studiaza aparatul psihic.
Cand spun ca nu cred in psihologie ma pot gandi, de exemplu, ca nu cred ca am un psihic sau ca nu am incredere in stiinta care studiaza psihologia.
Pot sa tin cont de legile psihicului meu ca sa ma simt bine sau pot sa spun ca nu exista si sa nu tin cont de ele si netinand cont de ele o sa apara consecinte negative in viata mea.
Asa cum exista legi ale naturii, de exemplu cum este legea gravitatiei, pot sa tin cont de ea pentru a construi o casa solida sau sa nu cred in existenta ei si sa incerc sa construiesc o casa stabila fara sa tin cont de aceasta. Ce sanse sunt sa reusesc sa construiesc o casa solida si stabila daca nu tin cont de legea gravitatiei?

2. Trebuie sa ma inteleaga. Doar este psiholog!

Realitatea: Psihologul nu lucreaza ca psiholog in afara cabinetului de psihologie. Psihologul este si el om care isi desfasoara activitatea la fel ca toata lumea la locul de munca. Asa cum stomatologul nu cauta sa repare dintii oamenilor in afara cabinetului stomatologic, asa cum cum constructorul nu construieste case in timpul sau liber, asa nici psihologul nu isi exercita meseria de psiholog 24 de ore din 24 cu toata lumea cu care se intalneste in afara cabinetului de psihologie.

3. Psihologul trebuie sa stie ce nevoi am eu fara sa ii spun eu.

Realitatea: Psihologul nu este clarvazator. Psihologul este si el om care are cunostinte despre cum functioneaza psihicul uman si lucreza cu ceea ce ii spune clientul, nu ghiceste ce are nevoie acesta sau ce gandeste el. Este pregatit sa vina cu cunostintele pe care le are despre psihicul uman, cu abilitatile sale de ascultare activa, observare obiectiva, parafrazare, interpretare, sa iti ofere suport emotional pentru a obtine ceea ce iti doresti.

4. Este bine sa ai un psiholog in familie, te poate intelege. Nu trebuie sa cauti un psiholog extern.

Realitatea: Psihologul nu poate fi psihologul membrilor familiei sale. Durerea celorlalti este si durerea sa. Problemele copiilor sai sunt si probleme sale. Nu poate fi obiectiv, nu se poate extrage emotional din familia sa pentru a putea fi obiectiv.
Si psihologul si familia sa daca au nevoie de consiliere psihologica apeleaza la un psiholog extern familiei.

5. Daca psihologul nu a trecut prin ce trec eu nu ma poate ajuta. Daca nu are copii nu ma poate intelege si nu ma poate ajuta.

>Realitatea: Nu este nevoie sa trecem printr-o anumita experienta ca sa putem fi empatici cu durerea cuiva. Empatia este capacitatea de a intelege ce simte celalalt la un moment dat si de a ne pune in papucii acelei persoane fara a pierde contactul cu sine. Este o abilitate care o poate dezvolta oricine care are disponibilitate pentru a se conecta cu propriile emotii si ale celorlalti.
Este important ca psihologul sa intelaga experienta ta si sa poata sa fie empatic, insa la fel de important este sa te ajute sa intelegi ce se afla in spatele unei dificultati, de ce a aparut, ce o mentine si cum se poate rezolva.
Este similar cu a merge la doctor. Nu ne asteptam ca doctorul care ne trateaza sa fi avut boala pe care o avem noi pentru ca acesta sa ne poata ajuta.
Faptul ca cineva a trecut printr-o experienta similara cu tine nu inseamna ca acea persoana este disponibila si poate sa te inteleaga. Daca acea experienta este negata de acea persoana nu v-a avea disponibilitatea de a te intelege pentru ca asta ii poate reactiva durerea care nu a fost vindecata.

6. De ce sa merg la psiholog? Ce imi poate oferi el?

Este pregatit sa vina cu cunostintele pe care le are despre psihicul uman, cu abilitatile sale de ascultare activa, observare obiectiva, parafrazare, interpretare, sa iti ofere suport emotional pentru a obtine ceea ce iti doresti.

7. Merg la psiholog ca sa imi dea sau sa imi faca ceva ca sa ma simt bine.

Realitatea: Nu are o bagheta magica pe care sa o foloseasca si sa te faca sa te simti bine.

8. Trebuie sa am grija ce spun la psiholog sau in preajma unui psiholog pentru ca o sa ghiceasca ce gandesc.

Realitatea: Psihologul nu ghiceste gandurile celorlalti. El lucreaza cu ceea ce ii povestesti tu. Se bazeaza pe informatiile pe care i le oferi tu.

9. Daca merg la psiholog inseamna ca sunt nebun

Realitatea: A fi „nebun” are un sens peiorativ. Este folosit cu sensul ca ceva nu este in regula cu tine. De multe ori este folosit ca un atac la persoana, ca un fel de tachinare fara sa aiba la baza ceva care sa sustina realist aceasta eticheta.
Desi persoanele care sufera de tulburari psihice (boala mentala) sunt persoane care au o suferinta psihica mare, nu isi pun problema ca sunt sau nu „nebuni”.
Mai degraba persoanele care nu sufera de boli psihice isi pun astfel de intrebari.
Eticheta de a fi „nebun” este doar o reflectare a unei gandiri critice, desconsideratoare la adresa propriei persoane sau la adresa unei terte persoane. Nu reflecta realitatea interioara sau a celuilalt.

10. Merg la psiholog ca sa imi dea sfaturi, sa imi spuna ce sa fac.

Realitatea: Psihologul nu da sfaturi. Psihologul te poate ajuta sa iti folosesti resursele tale interioare sa gasesti propriile raspunsuri, propriile tale solutii. Fiecare dintre noi este unic si sfaturile generale nu sunt de folos nimanui.

11. Daca merg la psiholog inseamna ca sunt slab ca nu imi pot rezolva singur dificultatile.

Realitatea: Dificultatile noastre psiho emotionale sunt mentinute in mod inconstient tocmai de strategiile pe care le folosim pentru a le rezolva. O problema nu poate fi rezolvata cu aceeasi minte care agenerat-o. Psihologul te poate ajuta sa observi si sa constientizezi tiparele tale de gandire care intretin acea problema. Pentru a constientiza aspecte legate de propria persoana avem nevoie de o persoana care sa fie obiectiva si sa ne stimuleze gandirea din exterior. Constientizarea nu poate fi facuta de unul singur. Este un proces care se poate realiza in prezenta unei persoane pregatite in acest sens.

12. Vin la psiholog de ceva timp si cei din jur imi spun ca nu s-a imbunatatit comportamentul meu.

Realitatea: In ce masura psihoterapia functioneaza pentru tine poti evalua doar tu, poti sa te observi si sa vezi daca iti este de folos si in ce fel. Psihoterapia ta este despre tine si despre ce iti doresti tu si nu despre ce isi doresc cei din jurul tau de la tine. Scopul psihoterapiei nu este de a achizitiona comportamente dorite de ceilalti, de a invata cum sa le faci pe plac lor mai bine, ci despre cum sa iti faci pe plac mai mult tie, sa ai mai multa grija de tine. Uneori a invata sa ai mai multa grija de propria persoana ii poate deranja pe ceilalti pentru ca nu le mai acorzi toata atentia pe care le-ai oferit-o pana atunci.

13. Daca am grija de mine si ma iubesc pe mine inseamna ca sunt egoista.

Realitatea: De multe ori termenul de egoist este folosit intr-un sens peiorativ. Este folosit cu sensul ca nu iti pasa de altii daca te gandesti la tine.
Daca iti este sete si bei apa sau daca iti este foame si mananci inseamna ca esti egoist?
Daca acorzi atentie propriei persoane si propriilor nevoi inseamna ca te iubesti pe tine.
Asta nu inseamna ca nu iti pasa de ceilalti. Pentru a putea oferi grija si iubire unei alte persoane este nevoie sa ai de unde. Nu poti sa oferi de unde nu ai. Daca nu te iubesti pe tine nu poti sa iubesti o alta persoana.
Nu poti sa oferi de unde nu ai, poti oferi doar din prea plinul tau.

14. Nu vreau sa merg la psiholog pentru ca nu vreau sa ma schimb. Nimeni nu o sa ma schimbe niciodata!

Realitatea: Scopul nu este ca in urma psihoterapiei sa devii altcineva decat esti. Din contra, scopul este sa te cunosti mai bine pe tine insuti/insati. Sa afli cine esti si nu sa incerci sa devii ceva ce nu esti doar ca sa le faci pe plac altora. Sa ai comportamente in acord cu cine esti tu.