Manipulatorii

Draga cititorule, te invit sa parcurgi cateva randuri cu adevaruri spuse direct de catre autor; in acelasi timp vei percepe suflul incurajator al ideilor prezentate, indiferent de ipostaza in care poate te recunosti. Vei afla totodata noi informatii despre increderea in propriile forte si dependenta, despre manipulare si istoria ei in viata noastra.

Manipulatorii

Abilitatea de a-i manipula pe ceilalti ca modalitate de a obtine beneficii personale este invatata in copilarie; este singura metoda pe care copilul o are la inceput pentru a obtine ceea ce doreste pentru evolutia sa. La acel moment al vietii, nu este o actiune gresita. Insa, este radacina toturor relelor daca continuam aceasta obisnuinta dupa adolescenta. Este radacina tuturor nevrozelor, crimelor si a altor activitati distructive similare. Nimic nu este mai important pentru noi ca indivizi precum este a fi pe deplin constienti de acele aspecte, in care suntem inca dependenti de ceilalti. A depinde de ceilalti face manipularea inevitabila. Daca putem, trebuie sa profitam.

Omul este un manipulator al mediului. In puterea sa, el are abilitatea de a reface suprafata pamantului, de a se elibera de boli, saracie, razboi, crime si alte rele similare ce exista. Dar acest lucru este posibil daca el reuseste sa se educe pentru o incredere totala in propriile forte. Este necesar sa fim educati pentru a manipula circumstantele lumii exterioare in mod impersonal si sa renuntam la obiceiul copilaresc de a ne manipula reciproc, asa cum este obiceiul comun acum. Cei mai multi dintre noi depind de cei din jur, de traditii si obiceiuri invechite pentru a ne directiona, in loc sa gandim si sa actionam pe cont propriu; acest lucru ne face sa fim conformisti. Noi nu actionam, abia daca reactionam la ceea ce fac ceilalti.

Fie ca suntem un copil sau un adult dependent, suntem obligati sa dezvoltam si sa folosim arta manipularii celorlalti, pur si simplu pentru ca nu avem alternativa; nu putem functiona independent. Lipsa de incredere in propriile forte nu ne ofera nicio alta alternativa decat sa revenim la vechile obiceiuri din copilarie si sa folosim acele trucuri ca modalitate de a pune presiune asupra celorlalti pentru a obtine ceea ce ne dorim de la ei. Plangaciosul plange, cel nerabdator are crize de tantrum, cel inactiv adopta o dispozitie furioasa sau trista si actioneaza melancolic. Acestea sunt doar cateva cai de a-i deranja pe ceilalti si de a-i determina sa slujeasca dorintelor noastre.

Cei carora le lipseste increderea in sine nu au alta varianta decat sa foloseasca pe „viata si pe moarte" abilitatea de a-i exploata pe ceilalti. Nu este doar o figura de stil a spune ca o persoana este condusa spre o viata de crima sau nevroza. Daca nu ne-am dezvoltat o autosuficienta fizica si emotionala si suntem astfel dependenti de abilitatea de a ne suplimenta nevoile prin ceilalti, influentandu-i sa ne „slujeasca", ramanem adesea fara cai de a pune presiune asupra lor. La acel punct, suntem determinati sa-i atacam mai deschis pentru a obtine ceea ce avem nevoie.

Atunci cand individul matur se confrunta cu o nevoie, isi pune gandirea in slujba circumstantelor ce inconjoara problema si descopera o cale de a manipula elementele ce necesita schimbari. El este un creator al faptelor si nu gaseste niciun motiv sa-i preseze pe cei din jur sau sa exercite o dominatie personala asupra lor. Si prin acelasi rationament, nu are nevoie de a lupta pentru a fi in centrul atentiei sau pentru a cauta recunoastere personala ca individ. Increderea sa in sine se bazeaza pe abilitatea de a-si atinge scopurile, si nu este in niciun fel sustinuta, sau dependenta de opinia celorlalti.

Persoana dependenta trebuie sa-i foloseasca pe ceilalti ca pe niste carje; nu poate merge nici mai departe, nici mai repede decat poate sa-si influenteze carjele sa-l poarte. Astfel, el sufera frustrarea fireasca a celui care foloseste carje; le iubestepentru ca nu se poate deplasa fara ele si le uraste puternic pentru acelasi motiv. Dar persoana dependenta nu poate spera niciodata la fericirea de durata a autosuficientei. Acea minunata emotie este rezervata doar celor ce „stau in picioare" emotional, fara a se sprijini pe cei din exterior. Nu exista asa ceva precum bun atasament; sclavia buna nu exista.

Sursa tuturor durerilor noastre emotionale sta in acest infantilism persistent, care este doar un refuz din partea individului de a renunta la obiceiurile sale copilarest, i si de a creste. Un copil este inevitabil un consumator al bunurilor si serviciilor oferite de catre ceilalti. Putin sau chiar nimic nu se asteapta de la el in schimb. Pe de alta parte, de la un adult se asteapta sa devina un producator de bunuri si servicii si sa ofere produsele sale in schimbul celor oferite de ceilalti. Copilul este pasiv-receptiv. Dar la o anumita etapa a jocului, este nevoie sa renunte la stilul de viata bazat pe a obtine si sa devina un membru activ-productiv al comunitatii sale.

I.A.R. Wylie a spus „Multi oameni trec direct de la copilarie la senilitate fara macar a atinge maturitatea". Pe scurt, multi retin calitatile de posesie, apucare, centrare pe sine ale copilului de-a lungul vietii si rezista oricarei solicitari din partea mediului de a-i determina sa le foloseasca pentru ceea ce ei cer. Sta in natura copilului sa puna mana pe tot ceea ce poate si sa puna in gura nediscriminant, fie ca este vorba de mancare sau scame ale covorului. Si din moment ce obiceiurile nu se odihnesc nicicand, nu depasim in totalitate niciodata obiceiurile posesive, de apucare. Singura speranta pentru a ne elibera de ele este sa fim intotdeauna pe deplin constienti de ele. Trebuie sa cunoastem fata inamicului nostru, indiferent ce masca ar putea purta intr-un anumit moment.

Este nevoie sa ne privim pe noi insine ca avand trei principale nivele ale dezvoltarii sau nivele de varsta. Varsta noastra cronologica creste de la sine, cate un an pe rand, si nimeni nu a gasit o cale de a intarzia acest lucru in vreun fel. Varsta noastra mentala, coeficientul de inteligenta variaza la fiecare individ. Insa chiar si asa, majoritatea populatie este normala sau se situeaza deasupra; exista relativ putine persoane deficiente mintal cu adevarat. Este al treilea factor cel ce creeaza toate problemele. Acesta este factorul increderii in sine, de care ceilalti doi depind pentru implinirea lor. Indiferent de varsta sau coeficient de inteligenta, nu putem spera sa indeplinim conditiile lumii exterioare daca suntem deficienti in aceasta zona. Toate mutilarile noastre emotionale apar dintr-o oprire sau intarziere a increderii in sine.

Increderea in sine este un factor ce trebuie dezvoltat; el nu creste de la sine precum corpul nostru. Noi toti, ne nastem slabi si complet lipsiti de aparare. Nu avem alta alternativa, decat sa ne sprijinim si sa depindem de adultii care au grija de noi. Anii nostrii formativi sunt petrecuti in rolul de cetateni de clasa a doua ce trebuie sa accepte vointa altora, pentru ca nu putem sta inca pe propriile picioare. Nimeni nu poate evita acest rol dependent la inceputuri. Si, intrucat obiceiurile nu se odihnesc nicicand, nu este surprinzator ca multi, daca nu majoritatea, continuam in viata sa punem alte capete deasupra noastra si apoi sa incercam sa ne sprijinim si sa depindem de asemenea imagini pseudoautoritare, ca si cum ele ar avea toate raspunsurile privind bunastarea si multumirea noastra, precum era in perioada in care eram copii.

Cand un copil se confrunta cu o problema, se orienteaza catre altcineva pentru rezolvare. El cauta pe cineva pe care sa-l puna in slujba sa, sau sa-l influenteze pentru a servi scopurilor sale.

Fiecare am trecut prin aceasta etapa a copilului lipsit de ajutor. Imediat ce descopera lipsa lui de abilitati si necesitatea de a manipula oamenii pentru a-i influenta sa-l serveasca, copilul incepe sa-si dezvolte abilitatile omului politic. Se arunca in influenta jocului si curand descopera ca exista doua cai de a-i exploata pe ceilalti. Zambind, castiga aprobarea, iar flatarea oamenilor ii determina sa-l asculte. Majoritatea sunt usor de prins in capcana de lingusiri, si astfel este capabil sa-i faca „sa iasa in lume" si sa-i aduca premiile pe care le doreste pentru sine. Dar daca aceasta strategie politica esueaza, invata ca poate intimida adultii dandu-le suturi, adica facandu-i incomozi, pana cedeaza si ii satisfac cererile. Cu alte cuvinte, primele noastre contacte cu lumea se imprima sistemului nervos ce tocmai inmugureste, cu o cunoastere vicleana si o experienta subtila a asupririi, tintind catre un patern stapan-sclav sau dominare-submisiune pentru mai tarziu in viata.

Este simplu de vazut cum acest adult imatur emotional este cu adevarat o persoana cu „probleme de slujitor". Se confrunta permanent cu sarcina de a gasi cai de a-i face pe ceilalti sa il serveasca si sa-i garanteze privilegii si scutiri speciale. Tragedia sa consta in faptul ca nu poate merge direct la tinta atunci cand are o problema, intrucat nu s-a antrenat sa abordeze lumea independent. Viata sa este limitata la cele cateva lucruri pe care este capabil sa manipuleze oamenii pentru a face pentru el. Poate privi doar cu invidie catre cei ce sunt in stare sa se serveasca pe ei insisi si sa nu fie nevoiti sa stea la rand ca cetateni de clasa a doua, pe dura.

Este vizibil de ce este lipsit de sens sa trimiti un baiat sa execute o munca de barbat. Problemele lumii exterioare cer initiativa, spontaneitate; un om trebuie sa-si improvizeze activitatea si defensele, in functie de impingerea inamicului. Nu se poate astepta la ajutor exterior, si nici chiar nu se poate gandi la el, si nicio dependenta nu ii va fi de folos in vreun fel. Este nevoie ca el sa fie liber in gandire si corp. Nu are timp pentru a gandi.

Multi oameni ce isi castiga existenta si isi achita datoriile financiare, isi imagineaza ca sunt independenti. Desigur, este importanta pentru toti latura financiara, dar este nevoie sa ne amintim ca increderea in sine exista la doua nivele. Trebuie sa ne sustinem la nivel fizic si emotional. Amandoua nivelele sunt egal importante. Oricare luat singur, nu este suficient.

Sursa articol: The Manipulators - „Beyond succes and failure: ways to self reliance and maturity" - W si M Beecher; traducere Alina Constantin.