Ipostaze psihologice ale tacerii

De-a lungul vietii noastre tacerea este prezenta, imbogatindu-ne sufletul cu diversitatea sa de sensuri. De multe ori, tacerea este un mesager tainic si discret al trairilor noastre: al sperantei, al iubirii, al credintei; al intrebarilor, intentiilor si gandurilor noastre.

Ipostazele tacerii in cadrul dialogului

1. Tacerea - acord. Oamenii dialogului se exprima prin rostire, dar si prin tacere. De aceea, fie ca ne aflam sau nu intr-o disputa, de multe ori, mesajele de genul sunt de acord, am aceeasi parere, cred ca ai dreptate, sunt inlocuite de o tacere care transmite acest acord. Dar, se poate ca tacerea sa fie luata drept acord atunci cand nu este. Dar nu a spus nimic, am crezut ca e de acord si acum s-a suparat pe mine. Putem ajunge in aceasta situatie cu un conflict deschis si acut. E important sa invatam sa ascultam!

2. Tacerea - ascultare. Desigur ca ascultarea, ca fateta a dialogului, nu ca supunere - nu presupune doar o tacere goala. Ascultarea atenta si autentica a celuilalt are un atribut important si anume tacerea. O modalitate deosebita de tacere-ascultare apare in cadrul sedintelor de psihoterapie.

3. Tacerea - comunicare. Adevarata comunicare apare atunci cand participantii se inteleg si se respecta reciproc, sunt asemeni unei perechi de dansatori cu o buna sincronizare. In acest dialog, tacerea are rolul sau bine definit, nu devine goala si apasatoare.

4. Tacerea - comuniune. In situatia in care comunicarea este autentica si mutuala se poate ajunge la comuniune. Ea transcende nivelul comunicarii pentru ca urca pana la nivelul sufletului si a spiritului. Comuniunea este continuta de tacere si, in acelasi timp, contine tacerea.

Ipostazele tacerii ca atitudine

1. Tacerea - protectie. Apare atunci cand dorim sa protejam o persoana prin tacere: in cazul aflarii unei vesti triste sau cand exista pericolul lezarii onoarei sau prestigiului unei persoane. O varianta aparte este autoprotectia, cunoscuta la multi creatori care se izoleaza in tacere pentru a-si putea realiza opera.

2. Tacerea - admiratie. Cu totii cunoastem expresia mut de admiratie. Atunci cand admiram pe cineva, fie ca este o atitudine continua, fie ca este un moment scurt, se intampla, ca admiratia noastra sa se manifeste ca o tacere pentru ca suntem coplesiti, fara a fi striviti.

3. Tacerea - respect. Apare in situatiile in care respectam profund pe cineva. Respectul este atat de puternic incat numai putem gasi expresiile verbale potrivite.

4. Tacerea - supunere. Submisivitatea, supunerea se exprima de multe ori, prin tacere, o lipsa a cuvantului, o lipsa a actiunii.

5. Tacerea - lasitate. Cand frica ne paralizeaza, ne transformam in lasi, cand egoismul ne domina devenim lasi, cand comoditatea este, de fapt, lasitate ori atunci cand dintr-o falsa blazare suntem lasi, tacem.

6. Tacerea - mandrie. Fie ca este vorba de mandrie, suficienta sau aroganta, tacerea reprezinta conduita predilecta prin care se manifesta acestea. Este o tacere goala si nu este decat o forma fara continut.

7. Tacerea - pedeapsa. Ne referim la situatiile cand mamele isi pedepsesc copiii prin tacere, la profesorii care-si ignora elevii pe care s-au suparat sau ne referim la iubitii sau sotii care nu-si mai vorbesc, tacerea devine o metoda de pedepsire care provoaca mai multa durere si rau decat cuvintele.

8. Tacerea - agresivitate. Agresivitatea fizica sau verbala poate fi completata cu agresivitatea tacerii. Este o tacere care emana o tensiune negativa, care face rau si doare, este rafinata si perversa. Efectele ei dureroase se insinueaza lent si poate fi resimtita ca indiferenta.

Bibliografie:
Ion Manzat si Mariana Tanase - Manzat PSIHOLOGIA TACERII - liturghiile silentioase ale sinelui