Hakomi

Hakomi reprezinta o metoda psihoterapeutica experientiala si somatica, dezvoltata la sfarsitul anilor 1970, de catre terapeutul american Ron Kurtz.

Hakomi imbina psihologia occidentala cu filosofia orientala centrata pe corp. Printre psihoterapiile moderne care au influentat aceasta metoda terapeutica se numara Gestalt terapia, focusing, hipnoza ericksoniana, programarea neuro-lingvistica, somatoanaliza. Conceptele de baza in Hakomi - atentie, nonviolenta, compasiune, uniune minte-corp - sunt dezvoltate din budism si taoism.

Hakomi are ca obiectiv promovarea transformarii esentei persoanei - acele credinte, amintiri si emotii ale pacientului care formeaza comportamentul, atitudinile, obiceiurile, preferintele si perceptiile sale. Terapia il ajuta pe pacient sa identifice elementele negative din esenta sa si sa le transforme in unele pozitive.

Hakomi priveste fiinta umana ca un sistem ce se organizeaza singur, in jurul elementelor esentiale individuale. Terapia porneste de la urmatoarele prezumtii:
• Pe masura ce crestem si ne maturizam, ne organizam experientele de viata oferindu-le o semnificatie pentru noi insine si pentru lumea din jur.
• Deciziile dupa care ne organizam devin credinte esentiale despre lume si locul nostru in ea; acest ecredinte guverneaza modul in care gandim, simtim, ne dezvoltam, actionam, raspundem si cream.
• Credintele esentiale ne limiteaza capacitatea de a actiona spontan si de a trai in mod eficient - prin obiceiuri proprii, sistematice, pe care initial le-am creat pentru a evita sentimentul de nesiguranta, de lipsa a afectiunii, atentiei si aprecierii.
• Obiectivul terapiei este transformarea intr-o persoana umana, animata, spontana, cu inima deschisa si intelegatoare, care sa actioneze eficient atat in interdependenta cu ceilalti, cat si independent de ei.

Principiile metodei Hakomi•  Unitate. Conform acestui principiu, oamenii sunt sisteme organice unitare, compuse din mai multe parti care contribuie la formarea sistemului. Toate nivelele sistemului - fizic sau metabolic, intrapsihic, interpersonal, familial, cultural, spiritual - sunt interdependente. Toate actiunie au determinari multiple.
•  Atentie. Acest principiu se refera la a fi constient de sentimentele si senzatiile simtite in momentul prezent, pentru a observa modalitatea in care organizam mintea, corpul si lumea din jur - fara a incerca sa sa schimbam ceva.
•  Nonviolenta. Terapeutul trebuie sa respecte functiile si mecanismele naturale ale pacientului, inclusiv cele de aparare impotriva durerii si de rezistenta.
•  Organicitate. Atunci cand toate partile sistemului comunica in cadrul intregului, sistemul se autodirectioneaza si autocorecteaza, beneficiind de propria intelepciune. Terapeutul nu-si impune propriile obiective, ci coopereaza cu sistemul pacientului.
•  Holismul corp - minte. Corpul si mintea impreuna reflecta credintele pe care le avem despre noi insine si despre lume, iar aceste credinte organizeaza modul in care ne afirmam in viata.