Frica de umilire... sau când vreau să valorez „doi lei”

O altă rană care ne poate defini viața și relațiile toxice în care acceptăm să trăim este cea de umilire. Ca și rănile prezentate anterior, cea de abandon și cea de trădare, ea se instalează la debutul copilăriei, între unu și trei ani. Această rană are ca și bază de pornire situațiile în care copilul se simte rușinat în fața altora pentru că a făcut sau spus ceva necorespunzător, fie simte că celor din jur le e rușine cu el. Masca care vrea să ascundă această rană este masca masochistului, persoana simțind nevoia de a suferi, de a fi umilită, acesta fiind unicul mod în care poate funcționa. Altfel spus, sensul existenței acestei persoane este de a face pe plac celorlalți în detrimentul propriei persoane, pentru a fi acceptat și iubit. Mecanismul e următorul: ca să mă iubești și să mă apreciezi eu „mă așez" pe poziție de inferioritate și devin servitorul tău umil, fără să-mi dau seama că voi fi tratat ulterior conform poziției alese. Inconștient, persoana își va crea situații în care să se autopedepsească, să sufere, să se simtă umilită de ceilalți, neînțelegând de ce suportă un astfel de tratament, ce o face să se întoarcă mereu și mereu în același „loc" producător de suferință. Pentru cei care nu cunosc acest „fenomen" psihologic, este vorba de compulsia la repetiție, care determină psihicul să creeze și să recreeze situații identice rănii, din nou și din nou, pentru ca persoana să înțeleagă și să-și rezolve trauma care i-a produs rana.

Nu doresc să vorbesc în acest articol despre „creativitatea" nemărginită a părinților care își umilesc copiii și motivele inconștiente pentru care o fac, acesta fiind un subiect care merită tratat separat.

Iată câteva comportamente specifice fricii de umilire:

• Persoana cu o asemenea rană își asumă responsabilități mai mult decât poate duce și are grijă de ceilalți în detrimentul propriei persoane. Autoumilirea creată și de care se plânge necontenit, este de fapt o metodă perversă de umilire a celuilalt: doar eu știu cum e mai bine pentru tine, doar eu știu cum se face, tu nu știi nimic și ești incapabil să-ți gestionezi viața;

• Persoana masochistă este foarte centrată pe umilință, de aceea creează inconștient contexte de umilire în ambele sensuri - către sine și către ceilalți;

• Faptul că acestor persoane le este frică să nu se facă de râs, se vor lăsa controlați de cei pe care îi consideră mai capabili decât ei sau vor controla ei pe cei din jur, considerând că cei apropiați îi pot face de râs dacă ei nu sunt vigilenți;

• O mamă care are acestă frică își va împovăra copiii cu reguli foarte rigide în ceea ce privește curățenia, conduita, va sta mereu ca un radar gata să detecteze orice posil derapaj care le poate face familia de râs. Mai mult, o mamă cu această rană nu poate admite să dea greș în rolul ei, este perfecționistă și va transmite mai departe copiilor această povară;

• Acesta persoană deși știe care îi sunt nevoile se lasă mereu pe ultimul loc, aceasta fiind forma de pedeapsă prin care își provoacă suferință. Nu de puține ori masochistul face haz de necaz, se autoironizează, astfel vrând să arate că nu-i pasă de ceea ce i se întâmplă;

• În familiile în care e prezentă rana umilinței stau bine ascunse secretele de familie - nu se discută și nu trebuie să se afle nimic despre ceva ce i-ar putea face de râs, despre ceva ce nu e în conformitate cu normele sociale sau cutumele „tribului" în care trăiesc - homosexualitate, alcoolism, infidelitate, violență domestică etc.

• Deoarece în copilărie a fost mereu încorsetat, masochistul are o dorință mare de libertate, doar că atunci când o are nu știe cum să se descurce datorită lipsei de experiență. Aceasta îl face să oscileze mereu între excese de libertate și inacțiune pe fondul fricii de a nu reuși, de a se face de râs. Acesta frică îi pune piedică în evoluție și îl va ține pe loc în situațiile de umilire în care este angajat;

• Faptul că stă într-o stare de inacțiune persoana se poate îngrășa peste măsură, acesta provocându-i dezgust față de propria persoană. Dezgustul asociat cu rușinea poate fi cauza unui comportament sexual inadecvat ce implică control și pudoare. De exemplu, sexul pentru o tânără cu această problemă poate fi considerat dezgustător și murdar;

• Persoana care are rana de umilire are un sentiment de vinovăție foarte activ - se simte vinovată pentru orice lucru mărunt, se pedepsește aspru chiar dacă sentimentul de vinovăție nu are nici o logică. Are grijă ca să nu fie pus în situația de a fi considerat un profitor, preferă să ofere decât să primească;

• Persoana căreia îi place să trăiască umilirea poate accepta comportamente sexuale deviante din zona sado-masochismului;

Dacă nu vei avea curajul necesar de a vedea un terapeut și a urma un drum nou, te vei întoarce mereu și mereu în același loc, unde umilința îți este hrana de fiecare zi!