Frica de trădare... sau când șeful sunt doar eu

Nu știu dacă cineva poate evalua care dintre rănile emoționale e mai dureroasă și mai greu de trăit cu ea. Pentru fiecare dintre noi ceea ce suferim e de fapt cu mult mai greu și mai dureros decât ceea ce trăiesc ceilalți. Dacă rana abandonului, de care am vorbit în articolul precedent, se instalează în primii doi ani din viață, rana sau frica de trădare se instalează între doi și patru ani. Trădarea este opusă fidelității, la un copil instalându-se această frică în momentul în care își pierde încrederea într-o persoană semnificativă din viața sa, când aceasta nu-și ține promisiunile sau nu se comportă conform așteptărilor sale. Pentru a putea depăși suferința, copilul își va „construi" o mască, cea a dominatorului, prin care va crea impresia că are totul sub control, va respecta toate angajamentele și nimic din „raza lui vizuală" nu scapă de evaluare, judecată, pedeapsă. La el totul trebuie să fie corect, logic, cu reguli clare, nu există abatere de la adevărul lui, ca nu cumva să fie pus în situația să simtă trădarea celuilalt.

Iată câteva comportamente specifice celor care au rana trădării:

◆ Sunt foarte exigenți cu ei înșiși și cu cei din jur. Nu pot accepta abaterile și actele de lașitate. Doresc să fie totul perfect, „ca la carte", ei nu admit greșeala, prin asta demonstrând tuturor corectitudinea lor, cuvântul dat.... deci nu se acceptă încălcarea promisiunilor... adică trădarea!

◆ Pentru a nu se trezi cu surprize, adică cu incertitudine, vor să controleze totul: nu suportă să fie luați prin surprindere, au dificultăți cu persoanele autoritare care vor să-i controleze, mai mult, evită cu dibăcie situațiile unde simt că nu vor putea deține controlul;

◆ Pentru a avea totul sub control și a ști exact ce se va urma, se simte îndreptățit să le organizeze viața celor din jur. Pot crea diverse scenarii prin care să-și justifice controlul asupra celorlalți, în eventualitatea că s-ar putea întâmpla „ceva", acesta fiind de fapt și o sursă ascunsă de hrănire a stimei de sine: Doar el știe cum e mai bine pentru ceilalți!

◆ Faptul că își ia rolul de salvator în relațiile cu cei din jur, îl face să se simtă puternic, ceilalți fiind descalificați în mod implicit. Este o modalitate de a-și arăta o putere artificială, în lipsa unei puteri interioare autentice;

◆ Dominatorul se simte insultat când cineva se amestecă în treburile lui. Devine furios pentru că simte că celălalt nu are încredere în capacitățile lui;

◆ De câte ori sunt puși în situația de a lua o hotărâre stau în cumpănă, sunt nehotărâți, având suspiciuni asupra rezultatului care poate să nu fie conform așteptărilor. Dacă pierd vor trebui să recunoască că nu au avut control asupra situației, ceea ce este foarte greu pentru dominator: Nu le-a ieșit, deci nu și-au respectat cuvântul față de ei înșiși sau față de ceilalți!

◆ Au tendința de a presupune ce vor face sau ce vor spune alții, acesta dându-le o siguranță că nu vor exista abateri care să le creeze incertitudine. Anticiparea acțiunilor celorlalți le va diminua frica de trădare, că ceilalți nu vor acționa conform așteptărilor, în schimb prețul plătit este mare: sunt stresați și nu mai trăiesc prezentul cu intensitate, toate acțiunile lor vizând de fapt frica de viitor;

◆ Stresul acumulat pe fondul anxietății și incapacitatea de gestionare a acestuia, poate duce la apariția bolilor pe fond psihosomatic;

◆ Găsesc justificări puternice pentru ca ceilalți să facă și să spună doar cum vor ei;

◆ Privirea dominatorului este intensă, seducătoare și îi face pe ceilalți să se simtă importanți. Este specialist în a găsi mijloace de seducție diverse. Are mereu „cuvintele la el" și de obicei se creează o relație specială între bărbatul dominator și soacra lui, care, de multe ori, lipsită de afecțiunea și atenția soțului, se lasă sedusă emoțional;

◆ Le este teamă de noi angajamente pentru că nereușita, renunțarea, este interptretată în cheia trădării;

◆ Comunicarea este deficitară: nu au răbdare să aștepte un răspuns pentru că ei oricum știu „răspunsul corect", justifică până la epuizare ceea ce spun, ridică tonul, iar dreptatea e doar una: A lor! De multe ori nu-i lasă pe ceilalți să termine ceea ce au de spus deoarece trag concluzia înainte. Este esențial să aibă ultimul cuvânt și nu de puține ori chiar părăsește „ringul" discuției, lăsându-i pe ceilalți debusolați și chiar umiliți;

◆ Are foarte des oscilații de dispoziție. Poate fi iubitor, atent, dar își poate schimba atitudinea într-un timp foarte scurt, devenind furios și irascibil dintr-un motiv banal. Dacă lucrurile nu se desfășoară conform așteptărilor lui, dacă nu ai executat în „secunda doi" devine foarte agresiv: te judecă, te critică, te umilește;

◆ Se consideră o persoană puternică, ambițioasă, cu dorință de afirmare, corectă, loială, sinceră, ce nu este influențabilă. În schimb judecă pe cei din jur, critică, ironizează, găsește mereu vinovați pentru neputințele sale;

◆ Indiferent de sex, dominatorului îi place să aibă inițiativa și să fie el cel care seduce. Dacă celălalt refuză apropierea sexuală se va simți trădat. Îi place să se îndrăgostească, iar când pasiunea se stinge caută modalități prin care să-l determine pe celălalt să rupă relația, pentru a nu fi acuzat de trădare;

◆ Este neiertător și elimină din viața lui pe cei care consideră că i-au greșit. Foarte greu acordă o a doua șansă și nu-și dă seama cât rău își face răzbunându-se. Trădarea nu se iartă!

◆ Nu își arată „rănile", vulnerabilitatea, ca nu cumva să profite cineva de slăbiciunile sale. Este sceptic, se confesează greu, nu are încredere în oameni, deoarece a avut cândva... și a fost trădat.

Conștientizând rana de trădare și urmând un proces terapeutic, ne putem elibera de multă suferință fizică și emoțională.