Frica de nedreptate... sau când nici nu știu dacă trăiesc

Cu toții simțim nedreptatea în anumite momente ale vieții, neplăcute sau chiar plăcute. Spun plăcute, deși pare poate nefiresc, dar putem simți nedreptate chiar și atunci când ne e bine, considerând că noi de fapt nu merităm binele pe care îl trăim. Dacă pentru unii dintre noi poate fi o situație trecătoare, de moment, pentru alții are o prezență aproape permanentă, aceasta conturându-le practic cursul vieții.

Rana nedreptății apare ceva mai târziu decât celelalte răni prezentate în articolele anterioare, în jurul vârstei de patru.... șase ani, atunci când copilul percepe părintele de același sex ca fiind o persoană severă, critică, autoritară, rece, care nu-și exprimă emoțiile și care pune multe reguli. Atenție! Am spus copilul percepe! Faptul că acel copil își percepe părintele ca fiind insensibil, asta nu înseamnă că este așa, ci că acel părinte, din cauza rănii pe care a interiorizat-o, și-a creat o barieră de protecție - masca rigidului.

Când vorbim de nedreptate nu ne referim în mod unilateral la faptul că persoana s-a simțit neîndreptățită în sine, ci felul cum este tratată de părinte o face să simtă nedreptatea: nu e drept ca părintele să nu fie alături de mine când am nevoie, nu e drept să mă critice pentru ceva ce poate eu nu știam, nu e drept să mi se pună anumite reguli, nu e drept să fiu tratat ca fiind inferior, lipsit de importanță, nu e drept să am un frate, de exemplu. Toate aceste trăiri ale copilului îl face să înțeleagă că lumea nu e un loc sigur pe care să te poți baza, totul e nesigur, imprevizibil, oamenii sunt indiferenți, nu e în regulă cu tine dacă îți arăți emoțiile, trăirile, pentru că oricum nimeni nu te aude, nu te ajută. Drept consecință, persoana care a simțit un asemenea tratament va deveni rece, rigidă, neînduplecată, nu-și va exprima trăirile, va sta mereu „la pândă" să vadă dacă poate acționa, dacă își poate exprima trăirile, daca se poate bucura. La cel mai mic „semn" se va retrage, se va închide în sine.

Iată câteva comportamente specifice persoanei care are rana nedreptății:

• Persoana care a simțit nedreptatea în copilărie este un adult care nu se simte apreciat la adevărata valoare, nu se simte important și respectat;

• Pentru că are o imagine se sine negativă, de cele mai multe ori va considera că nu merită prețuirea celor din jur și îi va fi greu să primescă complimente sau să fie favorizat cu ceva. Va considera acest fapt... nedrept, deoarece imaginea despre ea însăși trebuie să fie ideală ca să merite o recompensă, deci mai are mult de muncit;

• De cele mai multe ori o persoană cu o astfel de rană este o persoană orgolioasă, orgoliul fiind prin definiție o rigiditate în gândire;

• Pentru a nu-și da în vileag sensibilitatea, emoțiile nespuse, va construi o mască a rigidității. În timp vor reuși să nu mai fie conștienți de ceea ce simt, vor comunica foarte greu cu cei din jur scuzându-se că... așa sunt ei... vorbesc mai puțin...;

• Își face din corectitudine o virtute. Este perfecționist, totul trebuie să fie perfect... adică nu!... mai mult ca perfect, nu va întârzia niciodată, va avea grijă să fie corect și va impune și celorlalți să fie la fel. Va „semăna" reguli clare tuturor celor din jur;

• Își va crea scenarii despre nedreptatea pe care i-o fac alții sau chiar... va urma să le-o facă. Nu are încredere în oameni și nu cere ajutorul decât în situații limită;

• Persoanei rigide îi este frică de autoritate, intră mereu în conflict cu ea și în orice confruntare de idei va vrea să demonstreze ca ea are dreptate. Persoana rigidă va vedea imaginea părintelui care are mereu dreptate și este de neclintit în orice „persoană" care reprezintă autoritatea: șeful de la locul de muncă, poliție, un funcționar de la bancă, guvern, președinte. Va începe cu aceștia mereu o luptă de putere, care are dreptate, care e mai corect, care știe mai bine;

• De cele mai multe ori sunt dependenți de muncă pentru că acolo se simt cel mai bine. Este „zona" unde nu prea au de explicat emoții și se simt confortabil - aici ne facem treaba și atât. Deoarece profesia le definește viața, devin ușor stresați și obosiți, iar perfecționismul este acela care va crea terenul fertil pentru oboseala cronică;

• Persoana care are frică de nedreptate va vedea totul în alb sau negru, bun sau rău, nu va exista cale de mijloc, negociere;

• Deoarece are frica de a nu greși, care le-a fost indusă prin atitudinea rigidă a părinților, adultul va fi mereu nehotărât, îi va fi frică ca nu cumva să aleagă varianta proastă. După ce face o alegere va analiza situația din nou și din nou, pentru a fi sigur că nu a greșit;

• De cele mai multe ori, deoarece nu are capacitatea de a-și înțelege și exprima emoțiile, persoana refuză bucuria, distracția, nu se poate relaxa și este încordată tot timpul. Mai mult, nu suportă să vadă starea de bine a celor din jur și nu de puține ori ei sunt cei care „strică cheful". Chiar dacă au momente de bucurie le va trece repede deoarece se așteaptă să fie rău și astfel vor acționa în consecință, stricându-și bucuria. Ei doar nu merită asta, nu?

• Ca la toate rănile, sentimentul de vinovăție este mereu prezent, se simt vinovați dacă și-au făcut o favoare pentru că nu sunt siguri dacă a fost drept, corect, se simt vinovați și când li se face o favoare;

Dintre toate cele cinci răni, persoana care are rana nedreptății este cea care se bucură cel mai puțin de minunea vieții, sunt mereu stresați, își refuză momentele de relaxare, bucurie, distracție, pur și simplu nici ei nu știu dacă trăiesc cu adevărat... Scurtele momente de bucurie sunt doar o „bifare" așa că să dea bine. Îți sună cunoscut?

Să știi că ai dreptul să fii imperfect!