Dependenţa de calculator

Termenul de dependenţă de calculator se referă la dependenţa de un computer, nu doar de calculatorul personal, ci şi de jocurile video şi de internet şi poartă mai multe denumiri: cyberaddiction, cyberholism, netaddiction, netaholism, pathological internet use.

Dependenţa de calculator se referă la relaţia strictă cu computerul, fără a avea nevoie de prezenţa unei alte persoane, ci doar de programele sau jocurile de care este interesată persoana.

Dependenţa de internet se referă la persoanele care utilizează internetul în mod excesiv ceea ce conduce la interferarea cu activităţile sociale şi profesionale. Deşi cercetările asupra efectelor utilizării calculatorului sunt încă puţine şi ambiguii totuşi au fost evidenţiate unele consecinţe pozitive şi negative. S-au urmărit efectele asupra: stării fizice; dezvoltării psiho-cognitive; dezvoltării relaţiilor şi a interacţiunii sociale; perceperea realităţii.

Consecinţele utilizării îndelungate a calculatorului asupra stării fizice: Este un important factor de risc pentru obezitate. Totuşi nu sunt cercetări clar sistematizate pentru a dovedi această legătură. Acestea în schimb au evidenţiat faptul că privitul excesiv la TV (peste 5h/zi sau mai mult) este o cauză a obezităţii.

Riscul creşte la copii care petrec mult timp în faţa calculatorului pe lângă cel din faţa televizorului.
În concluzie, American Academy of Pediatrics avertizează părinţii să limiteze timpul petrecut de copii în faţa ecranului şi să le sublinieze activităţile importante ca sportul. Poate duce la disconfort/tensiune la nivelul muşchilor spatelui, poziţii vicioase ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze).

Tendinite, numite chiar nintendinite, caracterizate prin durere severă la nivelul tendonului extensorului degetului mare drept ca urmare a repetatelor apăsări pe butoane în timpul jocului. Favorizează apariţia crizelor epileptice (epilepsia fotosenzitivă este determinată de “licăririle frecvente” sau imaginile rapide luminoase).

Reprezintă 10% din cazurile noi de epilepsie la grupul de vârstă 7-19 ani. Atacurile sunt precipitate de stimuli luminoşi, cel mai des incriminat fiind televizorul. La acestea se pot asocia lipsa de somn, stresul sau alte cauze care scad pragul convulsivant.

Determină tulburări de somn: reducerea duratei de somn, coşmaruri. Unul din cinci copii, dintre cei care deţin un computer, îşi petrece mai puţin timp dormind decât proprii părinţi la aceeaşi vârstă. Timpul fiind mai mic cu 2 până la 5 ore.

Rezultatele au fost obţinute în urma interogării a peste 1000 de părinţi care au instalat copiilor un calculator în dormitor. Deprivarea de somn cauzează oboseală excesivă ce interferă cu funcţionarea socială şi şcolară, poate duce la scăderea rezistenţei sistemului imun având ca consecinţă creşterea vulnerabilităţii pentru boală.

Folosirea, în special de copii, a calculatorului mai mult de două ore pe zi poate duce la apariţia unor probleme specifice, printre care se numără: cefalee; tulburări de atenţie; senzaţii de oboseală a ochilor; vedere înceţoşată, diplopie (câmpul electrostatic din jurul ecranului şi radiaţia electromagnetică de frecvenţă joasă (30 Hz-300 Hz) emisă de acesta sunt studiate drept posibile etiologii); Aproximativ 80% dintre cei care lucrează în faţa unui monitor în fiecare zi sunt predispuşi să aibă tulburări minore de vedere.

Aceste consecinţe apar ca urmare a faptului că percepţia caracterelor de pe videoterminal de analizatorul vizual este diferită de receptarea simbolurilor tipărite.
Acestea din urmă sunt caracterizate de o uniformă distribuţie a culorii şi marginii bine definite. In schimb, cele pe suport virtual nu au acelaşi contrast. Intensitatea pixelilor este maximă în centru şi diminuată către margini, ceea ce presupune o acomodare prelungită din partea cristalinului. Pe lângă aceasta, se produce şi modificarea reflexului de clipit cu uscăciune la nivelul corneei. dureri la nivelul muşchilor gâtului şi umerilor. Alte efecte: tulburări de alimentaţie (bulimie), modificări ale frecvenţei cardiace. Efectele asupra dezvoltării psiho-cognitive: Utilizarea îndelungată a calculatorului poate determina tulburări emoţionale: anxietate, iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, până la depresie.

Mulţi adolescenţi preferă să folosească computerul atunci când se simt abandonaţi de familie sau când stau mult timp singuri acasă, părinţii fiind la serviciu sau sunt ocupaţi cu diverse probleme.

Cercatătorii au ajuns la concluzia că cei care au probleme psihologice pot fi cei mai atraşi de interacţiunea anonimă de pe internet. Aceştia mai subliniază ca factori complementari ai utilizării nocive a calculatorului ca fiind depresia şi tulburările bipolare.
Studii numeroase au arătat că utilizarea calculatorului îmbunătăţeşte performanţele cognitive. Cercetările s-au centrat pe evidenţierea dezvoltării unui set specific de aptitudini a inteligenţei vizuale, importante în utilizarea calculatorului: cea spaţială, iconică (sau reprezentarea imaginilor), atenţia vizuală.

Aplicaţiile de la computer, în special jocurile, sunt proiectate să sublinieze imaginile vizuale mai mult decât informaţiile verbale. Utilizarea timpurie a calculatorului de către copii duce la obţinerea unor scoruri mai mari la teste decât la ceilalţi. Un studiu realizat pe elevi din clasa a VII-a şi XII-a arată că cei care au acces la un calculator au note mai bune la matematică şi engleză decât cei care nu au.

Desigur, elevii cu computer acasă fac parte din familii cu un nivel material şi social crescut, factor ce este înalt corelat cu performanţa şcolară. Dar între ei, cei care îl folosesc în mod frecvent au rezultate şcolare mai bune decât ceilalţi. S-a arătat că copii care participă la un program de utilizare a calculatorului după terminarea şcolii au făcut mari progrese la citire, matematică, gramatică, au cunoştinţe mai multe despre computer şi au obţinut rezultate mai bune la testele de la şcoală comparativ cu copii care nu au participat la acest program. Fetele folosesc calculatorul la fel de des ca băieţii şi chiar cu mai multă încredere decât aceştia. Dar acestea îl folosesc mai mult pentru alte activităţi decât pentru jocuri.

Acestea preferă jocuri bazate pe realitate, o temă destul de rară, faţă de băieţi care le preferă pe cele bazate pe fantezie. Adolescentele preferă jocuri cu personaje atrăgătoare, cu subiecte complicate şi cu soluţie finală, faţă de cele violente, la care singurul obiectiv este distrugerea celorlalţi. Deci, jocuri non-violente cu feedback pozitiv pentru jucător.

Psihiatrul francez Serge Tisseron explică efectele pozitive ale jocurilor video. El îi asigură pe părinţi că jocurile pe calculator ajută la formarea reflexelor şi la buna dezvoltare a memoriei copiilor. În acelaşi timp le dezvoltă atenţia, viteza de reacţie, puterea de decizie, gândirea strategică şi logică. Devin mai inteligenţi, pentru că nu fac altceva decât să rezolve anumite probleme.

Efectele asupra dezvoltării aptitudinilor sociale: Studiile longitudinale relevă cum sunt influenţate trăsăturile de personalitate, dinamica familiei, modul de comunicare la copii şi adolescenţi. M. Weinstein subliniază că tehnologizarea a deteriorat sistemul de valori şi funcţionarea socială la adolescenţi. Utilizarea îndelungată a calculatorului duce la tulburări de comportament: retragere socială, introversie, agresivitate verbală sau fizică, comportament exploziv iritant atunci când i se cere să facă altceva.

Folosirea internetului poate interfera cu procesul de dezvoltare a psiho-sexualităţii. Găsind atâtea satisfacţii în legătura cu calculatorul copilul începe să renunţe la activităţile sale sociale, de la cele casnice, şcolare până la cele de recreere cu prietenii. S-a văzut o tendinţă de diminuare a autorităţii parentale, copii o acceptă mai puţin.

Aceasta depinde de tipul de activitate realizată la calculator şi de timpul petrecut în faţa ecranului. Pentru a dezvolta competenţa socială necesară copii trebuie să interacţioneze cu alţii. S-a evidenţiat o creştere a numărului „prietenilor electronici” la utilizatorii de calculator odată cu o diminuare a relaţiilor de prietenie care implică interacţiunea socială. Mai mult, unul din cinci copii cu vârste cuprinse între 8-18 ani au declarat că au computer în dormitor. Aceasta duce la izolare şi scade timpul pentru alte activităţi sociale, interferând cu dezvoltarea şi menţinerea prieteniilor, 60% din ei petrec timpul singuri la calculator. Un nivel moderat de utilizare are un impact social minor, dar utilizarea excesivă (peste 30h/săptămână) şi jocurile violente pot duce la creşterea comportamentului agresiv, a ostilităţii la copii. Doctorul Serge Tisseron susţine că jocurile video ajută la socializarea copiilor.

Într-adevăr, copilul este singur în faţa calculatorului, dar devine atât de pasionat de problemele virtuale încât face schimb de jocuri cu alţi prieteni, discută cu ei despre acestea, se abonează la reviste specializate, le povesteşte părinţilor şi profesorilor despre eroii lui preferaţi. Jocurile video sunt constructive şi pozitive", afirma doctorul Marc Valleur, specialist în dependente (adicţii) şi şeful secţiei de psihiatrie de la Spitalul Marmottan din Paris.
El confirmă faptul că unii jucători pot deveni dependenţi, dar aceştia sunt foarte puţini. Cei care cad în dependenţa, în general adolescenţi sau tineri, au deja probleme psihologice pe care jocurile video nu fac decât să le scoată la suprafaţă. "Dacă tânărul nu mai iese cu prietenii, nu mai vine la masa când este chemat pentru că nu vrea să se dezlipească de calculator, atunci trebuie ca părinţii să se îngrijoreze", recunoaşte dr. Marc Valleur. “Când copilul este vesel, comunicativ, puteţi sta liniştiţi. Este bine totuşi să instituiţi reguli în ceea ce priveşte jocul pe calculator.”

De la micile calculatoare de buzunar, cu un joc sau două, pe care le vedem adesea butonate cu pasiune în mijloacele de transport în comun, pe strada, în parc, într-o sala de aşteptare sau la şcoală, până la cluburile dotate cu automate de jocuri sau calculatoare, chiar dintre cele mai performante, destinate în exclusivitate promovării jocurilor. Esenţa jocului constă în utilitatea sa ulterioară. Un joc ar trebui să-i deprindă pe cei care-l practică cu activităţi care să le dezvolte gândirea, capacitatea de concentrare sau cea de creaţie. Există jocuri de şah, de logică, de strategie, de creaţie, dar şi faimoasele jocuri de acţiune.

Dacă primele categorii corespund teoriilor cu privire la necesitatea jocului ca mijloc de învăţare, cele din urmă solicită numai dexteritatea, capacitatea de reacţie şi, poate, de atenţie. Sigur, la urma urmei nici asta nu e chiar aşa de rău, dacă aceste jocuri n-ar crea dependenţă. În 1998, s-a arătat că 80% din copii sunt familiarizaţi cu jocul Duke Nuken (un joc ce conţine violenţă, sânge, sex) şi doar 5% din părinţi îl cunoşteau.

Încă din 1980 armatele engleză şi americană utilizează jocuri video violente pentru a desensibiliza soldaţii şi ai face mai capabili să ucidă. Cercetările expunerii la jocurile violente pe calculator sau video sugerează o creştere a comportamentului agresiv prin dezvoltarea gândirii şi a senzaţiilor agresive, scăzând comportamentul prosocial. Programele TV care conţin violenţă cresc în acelaşi mod ca şi jocurile pe calculator agresivitatea şi ostilitatea la copii. Comunicarea prin intermediul calculatorului cu alţii este una din cele mai dese activităţi - în special printre tinerele fete.

Adolescenţii îşi fac noi prieteni prin intermediul internetului în mod frecvent. Cercetările arată că efectele asupra competenţei sociale depind în parte de cât de dese sunt contactele cu familia şi prietenii sau cu străini şi noi cunoştinţe. Studiul recent HomeNet Project realizat pe 93 de familii cu copii (10-18 ani) ce au acces la internet se subliniază că aceştia folosesc internetul pentru scopuri sociale - comunică cu prietenii, se întâlnesc cu persoane noi, aderă la diverse grupuri, în special fetele, comparativ cu adulţii.

Mai arată o creştere a utilizării internetului în primul an de conectare şi o scădere mică, dar semnificativă din punct de vedere statistic a declinului implicaţiilor sociale măsurate prin comunicarea cu familia, dimensiunea ariei sociale, sentimente de singurătate.
Utilizarea crescută a internetului se asociază cu creşterea nivelului de depresie.

Cauzele nu sunt clare, datorită timpului petrecut pe internet ce atrage diminuarea celui pentru activităţi sociale sau pentru că relaţiile sociale create pe internet necesită un mai mic suport social. Informaţiile de pe internet sunt extrem de numeroase: unele încurajează promiscuitatea sexuală (dialoguri sexuale explicite, imagini care stimulează activitatea sexuală, “cybersex”) şi violenţa, altele de ex. sunt despre “cum să construieşti o bombă” (un elev columbian, răspunzător de masacrul din aprilie 1999, relata că a construit bomba după instrucţiunile de pe internet) . 36% din copii cred că informaţiile de pe promovează un anumit produs; cele care promovează şi vând produse false; opinii personale prezentate ca fapte; e-mail “păcăleală” (informaţii greşite, virusuri, etc.) .

În concluzie, cercetările existente arată că efectele asupra aptitudinilor sociale ale utilizării calculatorului depind de timpul petrecut, tipul de activitate, şi natura informaţiilor sau conţinutul lor.

Efectele utilizării calculatorului asupra perceperii realităţii:
Lumea virtuală creată de computer (jocuri, internet) depărtează copii de cea reală.
Prin intermediul jocurilor copilul interacţionează cu personaje simulate şi creaturi diferite şi prin intermediul internetului adolescenţii îşi asumă diverse identităţi în interacţiunea cu străinii. Acestea fac ca limita real - virtual să nu mai fie clară la copii şi adolescenţi. Sherry Turkle, arată că unii copii au dificultăţi în înţelegerea limitei dintre viaţa reală şi virtuală. Un copil de 10 ani gândeşte că creaturile din jocul de calculator SimLife erau “vii în joc” şi că atunci când opreşti calculatorul ei “vor să iasă”.

Dincolo de acestea a crescut utilizarea jucăriilor interactive ca animale de casă virtuale, reprezentând un nou nivel de integrare a computerului în lumea socială a copiilor. Jocurile pe internet întăresc această integrare a vieţii virtuale. În MUD, de exemplu, calculatorul generează personaje ce interacţionează cu personajele coordonate de oameni, iar unii copii chiar cred că sunt şi celelalte personaje tot oameni. Acestea mixează între viaţa reală şi virtuală.
În timp ce se joacă pe Internet cu personajele favorite de desene animate, copiii învaţă să recunoască literele şi, între timp, computerele devin o parte din viaţa lor. Ei văd site-uri cu poveşti interactive şi lecţii animate, prin intermediul cărora se împrietenesc cu literele, cu numerele sau cu sunetele. „Nu fac diferenţa între lumea reală şi lumea Internetului”, „asta pentru ca s-au născut în epoca Internetului şi îl privesc ca pe o parte a vieţii de zi cu zi.” afirmă cercetătorii americani.