Curajul de a fi imperfect

Familia, rușinea și copilul - oaia neagră

Eu am un principiu pe care nu-l mut, principiu e principiu, ....„părinții nu se învinuiesc”. Cine îi învinuiește repetă din istoria lor de viață exact ceea ce nu a dorit. Si uite așa....peste ani, daca învinuim, uităm cât eram de înțelepți cand spuneam că noi nu vom face ca mama si ca tata.

Deci...dacă raportarea la noi a fost bazată pe rușine, pe referire la alții, ori dacă noi, dacă suntem părinți, care suntem, facem același lucru, atunci un fel de manifestare este cel de tip „oaie neagră”.

Familia se jenează de „oaia neagră”. Dar, emoțional, el este foarte cinstit pentru că dă pe față incongruența, lipsa de reciprocitate, agresivitatea, lipsa de empatie, pe care restul familiei nu le baga în seamă.

Cum identificăm oaia neagră:
- la școala se comportă de parcă jignirile, palmele, șuturile îi hrănesc comportamentul, existența lui a fost în acest fel observată
- ori de câte ori se află in public atrage atentia negativ
- baietii dobândesc adicții - fumat, alcool, jocuri de noroc, pornografie
- fetele ajung la sarcini premature, compulsii, obsesia pentru a controla tot ce mișcă în jurul lor
- își identifică greu ceea ce simte pentru că a învățat că dacă este atent la el este egoist, încurcănd în acest fel conceptul de stimă de sine cu egoismul
- nu-și dă seama cum propriile stări îl influentează pe el, pe ceilalti, pe termen scurt si termen lung
- când are sințaminte puternice nu știe cum să le gestioneze
- ajunge să fie autodistructiv și să se urască
- este pregătit doar pentru aplauze, neștiind sa integreze un eșec
- se bucură de lucruri mari, dar aspecte precum mișcarea norilor, zâmbetul cald al unui necunoscut, o îmbrățișare tandră a unui prieten, plimbările într-o seară răcoroasă de vară, ....nu-l ating

Ce este de făcut?
- să-l înțelegem și să-l iubim pentru că îmi place mie să spun ca atunci când iubim nu greșim niciodată
- nu judecăm în termeni de „moral - imoral”, „bine - rău”
- îl învătăm valorile reale ale vieții si normele care vin din Legea Celor Zece Porunci, cum mai spuneam si altadata cu variațiunile de rigoare
- orice ar fi iertăm

Familia, rusinea si respectul

Familia - locul unde am fost construiti si unde construim pe cei care vin dupa noi!
Traim într-o lume, în special în aceasta parte de Europă, unde rușinea se încurcă foarte tare cu respectul. Se spune adesea „E așa de respectuos, ca nu-și poate ridica ochii din pământ!” Ce-i la mijloc? Rusine sau respect?!
Aceste aspecte de nuantă le-am învățat si deprins în familia în care am crescut.

Ce înseamnă să fii deprins cu rușinea?
- micile nerespectări de norme/încălcările, sunt raportate la altii, sunt raportate la sine si duc la sentimente de rusine pe care simti ca nimeni si nimic nu o poate repara. Exemplu - „....daca un comportament deranjeaza, atunci el devine rău...”, „...dacă cineva m-a rănit cred ca sunt o persoană rea...”. Deci, ma las definit de ceilalti
- cand este vorba de fericirea si nefericirea celorlalti...da..ma simt responsabil
- cand vine vorba de relatii...ele sunt mereu amenintate, pentru ca daca spun ce gandesc este periculos pentru ceilalti. Așa se face că nu exista apropiere emotionala pentru că intimitatea in relatii nu merge in tandem cu rusinea
- în relatii sunt cateva elemente care conteaza: comunicarea, regulile, valoarea personala a celor prinsi în relatie si deschiderea catre alte relatii. Cu privire la reguli, daca ai primit o educatie bazata pe rusine, trebuie sa stii ca regulile cer a se face lucrurile perfect. Acest lucru are mare legatura cu valoarea personala. Daca nu simt ca sunt valoros pe interior, macar in exterior sa fie perfectiune. Comunicarea, ...este fie de tip acuzator, fie de tip imaciuitor, fie evaluator, fie de tip confuz. Deschiderea spre alte relatii, ....ma adresez adultilor. Spun eu ca un indicator serios este faptul ca se simt bine prietenii copiilor la noi acasa. Daca nu...atunci e bai...Are legatura cu rusinea si rusinarea...
- se dezvolta o imagine publica si una privata, pentru ca de fapt daca ai fost deprins cu rusinea îti este foarte frica de vulnerabilitate
- familia este de fapt un grup de oameni care își traiesc singuratatea impreuna

Ce înseamnă sa fii deprins cu respectul?
- micile nerespectari sunt raportate la valori si la Legea Celor 10 porunci din care îsi trag esenta si constitutiile statelor si duc la sentimente normale de vinovatie: „am gresit, îmi pare rău, voi repara”
- fiecare este responsabil pentru sine
- în relatii exista dialog, daca ceilalti nu sunt de acord cu mine, totusi ma asculta. Exista intimitate emotionala, pentru ca asa cum bine spunea cineva „noi ne adunam pe seama asemanarilo si ne dezvoltam pe seama diferentelor”, ...si bine spunea...
- comunicarea este egalizatoare, regulile cer responsabilitate - sunt corectat nu pedepsit, cred ca sunt valoros - este cadoul de la nasterea mea si pe deasupra apreciez si valoarea personala a celorlati, iar prietenii copiilor se simt bine cu siguranta la noi acasa
- sunt la fel si public si privat, vulnerabilitatea ma face frumos, am curajul sa fiu imperfect
- familia este locul unde sunt auzit, respectat, contez...