Cum exploatează tehnologia mintea oamenilor

Tristan Harris a fost filozof de produs la Google până în anul 2016. El studiat felul în care tehnologia afectează atenția, starea de bine și comportamentul a miliarde de oameni.

În articolul său „How Technology Hijacks People’s Minds — from a Magician and Google’s Design Ethicist", Tristan Harris listează o serie de 10 modalități în care companiile de tehnologia informației exploatează vulnerabilitățile oamenilor pentru a-i determina să le folosească produsele.

Aplelând la experiența sa de scamator, autorul aduce în discuție felul în care magicienii „lucrează" percepția spectatorilor, comparându-l cu tehnicile implementate de companiile de tehnologia informației. În ambele situații se caută punctele oarbe, colțurile, vulnerabilitățile și limitele percepției, astfel încât să se maximizeze influența asupra a ceea ce fac oamenii.

Harris consideră, astlfel, că odată ce înveți să apeși butoanele oamenilor, îi poți juca pe degete cum vrei și susține că exact asta este ce fac designerii de produse cu mintea noastră. Ei se joacă cu vulenrabilitățile noastre psihologice împotriva noastră, în cursa de a ne atrage atenția.

Prezentăm în continuare o listă de 10 tehnici (așa cum au fost descrise de Tristan Harris ), folosite de companiile de tehnologia informației pentru a exploata utilizatorii în vederea maximizării profiturilor.

1. Atunci când controlezi meniul, controlezi opțiunile

Atunci când oamenilor li se oferă un meniu de alegeri, arareori se întreabă: ce nu este în meniu?/ De ce mi se oferă aceste opțiuni, ci nu altele?/ Cunosc obiectivele celui care îmi oferă meniul?/ Îmi permite acesta satisfacerea nevoii mele, sau aceste alegeri sunt de fapt o distracție?.

Dacă ne imaginăm o situație în care, fiind în oraș cu prietenii, dorești să mergi într-un loc unde să stai de vorbă și deschizi o aplicație ca să descoperi recomandările din preajmă, ce se întâmplă în consecință este că o grămadă de fețe se uită fiecare la smartphone, comparând baruri și fotografii ale cocktailurilor. Mai este acest meniu relevant dorinței orginale a grupului? Pe de altă parte, grupul pică în iluzia că meniul aplicației oferă un set complet de alegeri, în vreme ce, uitându-se în jos la telefoanele lor, pierd din vedere parcul de peste drum, unde o trupă cântă muzică live.

Cu cât tehnologia ne furnizează mai multe alegeri în proximitatea oricărui domeniu din viețile noastre (informație, evenimente, locuri unde putem merge, prieteni, întâlniri romantice, locuri de muncă ), cu atât avem tendința să asumăm că smartphone-ul este întotdeauna cel mai productiv și pertinent meniu din care să alegem.

Cultura occidentală este construită pe idealuri privind alegerea individuală și libertatea. Milioane dintre noi ne apărăm dreptul de a face alegeri libere, în timp ce ignorăm felul în care acele alegeri sunt manipulate de meniuri pe care nu le-am ales ales noi. Același lucru îl fac și magicienii. Creează oamenilor iluzia alegerii în timp ce ei proiectează meniul astfel încât să câștige, indiferent de ce ai alege tu.

2. Pune câte un aparat de joc în buzunarele a miliarde de oameni

Dacă ești o aplicatie, cum ții oamenii legați de tine? Te transformi într-un aparat de joc. O persoană obișnuită își verifică telefonul de 150 de ori pe zi. De ce am face acest lucru? Facem, într-adevăr, 150 de alegeri conștiente? Ingredientul psihologic principal într-un aparat de joc de noroc îl reprezintă recompensele variabile intermitente. Astfel, dacă vrei să maximizezi adicția, ca designer tech vei lega acțiunea unui utilizator (cum ar fi apăsarea unei manete ) cu o recompensă variabilă. Dacă apeși maneta vei primi imediat fie o recompensă ademenitoare (o potrivire, un premiu ), fie nimic. Adicția este mai mare cu cât rata recomensei se află la un nivel de variație mai ridicat.

Funcționează asta la oameni? Da. Aparatele de joc de noroc produc mai mulți bani în Statele Unite decât meciurile de baseball, filmele si parcurile tematice la un loc. Cât privește alte feluri de pariuri, oamenii se implică în jocurile de noroc de trei - patru ori mai mult, după cum susține profesorul de la NYU, Natasha Dow Schull, autor al Addiction by Design.

Atunci când ne scoatem telefonul din buzunar jucăm la un astfel de aparat de joc de noroc: ce notificări avem, ce email nou primim, ce fotografie urmează pe Instagram, ce partener potrivit putem găsi pe Tinder. Aplicațiile și siteurile web presară recompense variabile intermitente peste tot în produsele lor pentru că asta e productiv pentru mersul afacerilor. Aparatele de joc de noroc iau uneori naștere accidental.

Chiar dacă nu există o corporație rău intențonată în spatele tuturor emailurilor, care să aleagă conștient să transforme acest proces într-o mașină de joc de noroc și nimeni nu beneficiază când milioane de oameni își verifică căsuța de mail și nu primesc nimic, și chiar dacă Apple și Google nu au gândit telefoanele să funcționeze ca aparate de joc de noroc, acestea au acum responsabilitatea de a reduce aceste efecte, convertind recompensele variabile intermitente într-unele mai puțin adictive, mai predictibile cu un design îmbunătățit.

3. Frica de a nu pierde ceva

Un alt mod în care aplicațiile și site-urile web exploatează mințile oamenilor este prin a le induce că există 1% șanse să pierzi ceva important. Dacă reușesc să te conving că sunt un canal cu informații importante, mesaje, prietenii sau oportunități sexuale, îți va fi greu să mă închizi, să te dezabonezi, să își ștergi contul - pentru că ai putea să pierzi ceva important. Acesta este motivul pentru care rămânem în contact cu oameni cu care nu am mai vorbit de mult timp (pe principiul "dar dacă pierd ceva important de la ei" ) Tot asta ne face să tot derulăm fețele de pe aplicațiile care facilitează întâlniri, chiar dacă nu ne-am mai întâlnit cu nimeni de curând (că, "totuși, dacă pierd " partenerul potrivit care mă place ) și tot asta ne face să continuăm să folosim mediile sociale ("dacă pierd știrea aceea importantă sau nu mai sunt la curent cu ce vorbesc prietenii mei?" )

Dacă ne uităm mai atent, vom observa că această temere nu are limite: întodeauna vom pierde ceva important, oricând ne vom opri din a folosi ceva. Sunt momente magice pe Facebook pe care le vom pierde dacă nu deschidem aplicația timp de 6 ore (de ex un prieten vechi care revine în oraș chiar atunci ), sunt momente magice pe care le vom pierde pe Tinder (partenerul romantic al visurilor noastre ), precum sunt telefoane de urgență pe care le vom pierde dacă nu suntem conectați 24/24. Dar a trăi moment de moment cu teama de a nu pierde ceva important nu e felul în care am fost construiți să trăim. Și este uimitor cât de rapid ne trezim din iluzie odată ce renunțăm la această frică.

Când ne deconectăm mai mult de o zi, ne dezabonăm de la notificări, ne dăm seama că îngrijorările pe care am crezut că le avem nu se materializează neapărat. În plus, nu pierdem ceea ce nu vedem. Gândul "dar dacă pierd ceva important" este generat înainte de a ne decupla, dezabona, sau închide, ci nu după. Și imaginați-vă ce-ar fi în cazul în care companiile de tehnologie ar recunoaște asta și ne-ar ajuta într-adevăr să ne conectăm proactiv, iar relațiile cu prietenii și relațiile de afaceri s-ar derula în termenii a ceea ce definim ca "timp de calitate", ci nu în termenii a ce am putea pierde.

4. Aprobarea socială

Toți suntem vulnerabili când vine vorba despre aprobarea socială. Nevoia de afiliere, de a fi aprobați sau apreciați de semeni se află printre cele mai puternice motivații umane. Doar că aprobarea noastră socială se află acum în mânile companiilor de tehnologia informației.

Atunci când suntem etichetați de un prieten, ni-l putem imagina făcând o alegere conștientă, dar nu vedem cum o companie ca Facebook ar putea orchestra ca el să facă acest lucru. Facebook, Instagram, SnapChat pot, însă, să mainpuleze cât de des oamenii sunt etichetați în fotografii, sugerându-le automat toate fețele pe care acele persoane le-ar eticheta. Așadar, când prietenul nostru ne etichetează, răspunde la o sugestie a Facebook, ci nu face neapărat o alegere independentă.

Același lucru se întâmplă și când ne schimbăm fotografia de profil - Facebook știe că acesta este un moment când suntem vulnerabili la aprobarea socială: "Ce cred prietenii mei despre noua mea fotografie?", așa că Facebook poate să o coteze mai bine în fluxul știrilor, astfel încât să fie pentru mai mult timp prezentă pe pereți și mai mulți prieteni să o comenteze sau să o aprecieze.

Toată lumea răspunde la aprobarea socială, dar anumite categorii (adolescenții ) sunt mai vulnerabili. De aceea este atât de important să recunoaștem cât de puternici sunt designerii acestor aplicații când exploatează această vulnerabilitate.

5. Reciprocitatea socială (ochi pentru ochi )

Dacă îmi faci o favoare îți datorez și eu una/ Dacă îmi spui "mulțumesc", va trebui să-ți răspund "Cu plăcere"/ Îmi trimiți un email, e nepoliticos să nu-ți răspund/ Dacă mă urmărești pe un canal de socializare, e nepoliticos să nu te urmăresc și eu.

Emailul, mesajele, și aplicațiile de mesagerie sunt toate fabrici de reciprocitate. În anumite cazuri, însă, companiile vor exploata această vulnerabilitate în mod țintit pentru a obține un maximum de avantaje. Faptul că expeditorul poate vedea pe WhatsApp sau pe Facebook că destinatarul a văzut mesajul, va spori obligația ca recipientul să răspundă mesajului.

6. Boluri fără fund, furnizarea infinită de informații, autoplay

Un alt mod de a exploata oamenii este de a menține consumul, chiar și când nu le mai este foame. Cum? Foarte simplu, pe principiul: folosește-te de o experiență care este finită și transform-o într-un flux continuu.

Profesorul Brian Wansink, de la Universitatea Cornell a demonstrat acest lucru în studiul său, care arată că poți să păcălești oamenii să continue să mănânce supă, dacă le pui la dispoziție un vas fără fund, care se reumple în mod automat pe măsură ce ei mănâncă. Cu boluri fără fund, oamenii mănâncă cu 73% mai multe calorii decât în cazul vaselor normale și subestimează câte calorii au ingerat cu circa 140 de calorii.

Companiile de tehnologie exploatează același principiu. Fluxurile de informații sunt în mod specific construite pentru a se autoumple pentru ca utilizatorii să deruleze în continuare pagina, să nu ia pauze sau să se răzgândească și să părăsească platforma. Acesta este și motivul pentru care videourile de pe Netflix, YouTube sau Facebook au opțiunea de autoplay. Astfel, următorul video începe după o numărătoare inversă, fără să aștepte o alegere conștientă din partea utilizatorului. O mare parte a traficului pe aceste site-uri se întâmplă ca urmare a autorulării.

7. Întreruperile inoportune vs. Livrarea "respectuoasă"

Companiile știu că mesajele care întrerup oamenii sunt mai persuasive și au o rată mai mare de răspuns decât mesajele trasmise asincronic. Dată fiind această opțiune, Facebook Messenger (sau WhatsApp, WeChat sau SnapChat ) vor prefera să-și construiască sistemul de mesagerie astfel încât să întrerupă destinatarii imediat (printr-o căsuță de dialog ) mai degrabă decât să îi ajute pe utilizatori să respecte nivelul de atenție al celuilalt.

Cu alte cuvinte, întreruperile sunt bune în afaceri. De asemenea, interesul lor este să sporească sentimentul de urgență și reciprocitate socială (vezi punctul 5 ).

8. Legarea motivelor tale de motivele lor

Un alt mod în care aplicațiile te exploatează este de a face apel la motivele tale de a vizita o aplicație și de a le suprapune peste obiectivele lor de afaceri.

De exemplu, în lumea fizică a băcăniilor, dacă cele mai populare produse sunt pâinea și laptele, în condițiile în care băcăniile doresc să maximizeze profitul și să controleze cât cumpără vizitatorii, vor poziționa pâinea și laptele în capătul mai îndepărtat al magazinului. Companiile de tehnologie își constuiesc site-urile în același fel.

Astfel, dacă vrei să urmărești un eveniment pe Facebook (motivul tău ), aplicația Facebook nu îți permite accesul la acesta fără să treci mai întâi prin news feed (motivul lor ). În felul acesta, Facebook convertește orice motiv ai tu de a vizita aplicația în motivul lor, respectiv de a maximiza timpul petrecut de tine în aplicație.

Într-o lume a timpului de calitate, există întotdeauna un mod direct de a accesa ce dorești, separat de ceea ce doresc companiile din spatele afacerilor.

9. Alegeri nepotrivite

Ni se spune că este suficient ca afacerile să "ofere posibilitatea alegerii": "Dacă nu îți place, poți să folosești un alt produs."/ "Dacă nu îți place, poți oricând să te dezabonezi."/ "Dacă ești dependent de aplicație, poți oricând să o dezinstalezi din telefon."

Afacerile, în mod natural, doresc să-ți faciliteze opțiunile pe care și le doresc și ei și să îngreuneze alegerile pe care ei nu doresc ca tu să le faci. Și magicienii folosesc aceleași trucuri: le ușurezi spectatorilor alegerea obiectului pe care tu dorești să-l aleagă și faci mai greu de ales pe cel pe care nu dorești să-l aleagă.

De exemplu, NYTimes.com te lasă să faci o alegere liberă și să îți anulezi abonamentul digital. Dar, în loc să facă acest lucru atunci când apeși butonul "Cancel Subscription, " îți trimit un email cu informații privind modul în care îți poți anula contul sunând la un număr de telefon care nu e disponibil decât în anumite intervale orare.

10. Previziuni privind greșelile, strategiile "picior în ușă"

În sfârșit, aplicațiile pot exploata inabilitatea oamenilor de a previziona consecințele unui click. Oamenii nu anticipează în mod intuitiv costul real al unui click atunci când le este prezentat.

Vânzările folosesc tehnici de "picior în ușă" cerându-le la început mici favoruri inofensive ("doar un click să vezi…" ) pentru ca de aici să escaladeze la ("de ce să nu nu mai stai un pic?" ).

Tocmai de aceea anumite site-uri folosesc opțiunea "timp estimat" pentru citirea unui articol, de exemplu, pentru a prezenta adevăratul cost al alegerii, în condițiile în care utilizatorii sunt tratați cu respect și demnitate. Într-un Internet al timpului de calitate, alegerlie ar putea fi proiectate în termenii presupuselor costuri și beneficii, astfel încât oamenii să poată face alegeri informate.

Concluzii

Acestea sunt doar câteva tehnici prin care companiile de tehnologie a informației exploatează vulnerabilitățile utilizatorilor. În fapt sunt mii de astfel de tehnici și sute de ingineri a căror sarcină constă, tocmai, în a inventa noi moduri de a ne ține legați de tehnologie.

Libertatea constă până la urmă într-o minte liberă și conștiința faptului că avem nevoie de tehnologie în condițiile în care ne ajută să trăim, să simțim, să gândim și să acționăm liber, ci nu altfel.

Avem nevoie ca smartphone-urile, ecranele care prezintă notificări și site-urile să fie o extensie a minților noastre și a relațiilor interpersonale care ne pun valorile, ci nu impulsurile, pe primul plan. Timpul oamenilor este valoros și ar trebui să îl protejăm, cu aceeași rigoare ca intimitatea și alte drepturi digitale.

Pentru mai multe resurse pe această temă puteți accesa: Time Well Spent, la adresa http://timewellspent.io.

Sursa text: https://medium.com/swlh/how-technology-hijacks-peoples-minds-from-a-magician-and-google-s-design-ethicist-56d62ef5edf3#.f570xogoe

Sursa foto: https://stocksnap.io/