Cum, cui si de ce sa recomandam psihoterapia?

Imaginati-va ca intr-o zi va intalniti cu o persoana cunoscuta, pe care nu ati vazut-o de ceva vreme si incepeti sa va povestiti cate ceva despre ce mai faceti, si persoana respectiva va spune ca e bine, dar ca de doua sau trei luni simte senzatie de arsura in zona pieptului, in zona umerilor si ca si-a facut, inca mai continua sa isi faca analize medicale sa vada ce se intampla, pentru ca deocamdata toate analizele ii sunt bune. Nici ea/el, nici dvs., nici medicii nu au o explicatie concreta si plauzibila. In acest moment totul e blocat. In acelasi timp cunoasteti despre acea persoana ca e mai sensibila, poate usor suparacioasa sau pur si simplu nu e disponibila a auzi alte sugestii decat cele clasice sau poate va jenati, crezand ca nu se cade sa ii sugerati psihoterapia deoarece o veti jigni.

Prima intrebare pe care trebuie sa o adresati, este catre dvs.

Va permiteti emotional, acceptati ideea de psihoterapie pentru dvs? Pentru propria persoana? Sau in conceptia proprie, doar altii merg la psihoterapie si daca merg trebuie sa fie ceva grav sau e "nebun"?!.Daca acceptati deja ideea, atunci lucrurile sunt mai simple.Poate deja ati si fost intr-un proces terapeutic.Daca nu, e mai delicat, mai greu.

Ati putea proceda astfel: auzind ca nu are un raspuns medical, psihoterapia intra in calcul prin manifestarile psihosomatice. Persoana respectiva poate suferi de anxietate ridicata, frici neexplicate, de un conflict emotional vechi sau recent, nerezolvat, relatii proaste de familie, distante, neimplinitoare pentru viata si care se manifesta sub aceasta forma de intepaturi si arsuri la nivelul pieptului si al umerilor. Cum procedati concret?: "Uite…te-am auzind spunandu-mi ca medicii nu au un raspuns pentru tine. Trebuie sa fie neplacut sa nu ai o explicatie si sa simti mereu acele senzatii de arsura. Mi-ar place sa te ajut, dar sunt depasit/a de ce aud. As putea sa iti recomand ceva diferit? Te-ai gandit sa apelezi la psihoterapie? " Atat. Vorbiti intotdeauna referindu-va la persoana intai, la dvs.si la situatie nu la persoana; nu cautati solutii in locul acelei persoane deoarece nu a cerut acest lucru, fiti suportivi/e oferind o sugestie de alegere si doar informati persoana despre ce ar putea alege si lasati-o sa isi asume, nu trebuie sa convingeti pe nimeni de nimic. In alta situatie, cu o persoana apropiata din familie sau prieten/a drag, puteti spune: " Ma ingrijorez pentru tine, observ ca ai slabit mult in ultimul timp, nu te odihnesti si pari ingandurat/a, ce te preocupa? Ai vrea sa discuti cu un specialist? Stiu pe cineva care te-ar putea ajuta sau poate vrei sa cauti tu. Eu iti voi lasa numarul de telefon al terapeutului si tu decizi". Daca problema este una de familie puteti proceda astfel: " Imi dau seama ca lucrurile nu merg bine intre noi. Ne certam des in ultima vreme. M-am gandit sa apelez la un psihoterapeut si as vrea sa vii cu mine, am nevoie de sprijinul tau si imi doresc sa facem asta impreuna. Ce parere ai?" Aceasta e o invitatie calda, umana si asumata de catre dvs si lasa spatiu de decizie partenerului, fiului, fiicei. Daca nu va accepta, mai asteptati. Lasati timp de gandire si de reactie. Fiti prima persoana care se angajeaza in terapie si puteti aduce schimbarea si rezolvarea. De multe ori un membru suficient de puternic din familie poate schimba dinamica relatiilor familiale pozitionandu-se pe harta emotionala altfel decat o face de obicei. Cand aveti in jurul dvs prieteni care se plang des, dar nu fac nicio schimbare in viata lor cu privire la problema plangerii, puteti formula astfel: " Ma simt neputincios/oasa in fata problemelor tale. Eu te ascult, dar nu iti pot oferi o rezolvare. Cred ca te-as ajuta mai mult daca iti spun ca aceasta e limita mea si eu nu pot face mai mult, dar altcineva neutru si specializat in aceste probleme poate". Nu incercati sa fiti salvatorul celorlalti. Uneori chiar nu puteti, si ajutati mai mult recunoscandu-va propria limita de subiectivitate. De multe ori cei care se plang nu vor neaparat o schimbare, o rezolvare, de care nici ei nu sunt constienti si fara sa fie constienti de ei insisi uneori chiar le convine pozitia de victima si de plangere, pentru ca asa detin controlul in relatii si numai un specialist stie cum sa schimbe aceasta din amica sau sa o evidentieze bland si cu tact in beneficiul persoanei. Ati putea spune unei proaspete mamici, indiferent ca suneti ruda, prieten/a, medic ginecolog, neonatolog, medic de familie sau medic psihiatru: " Inteleg ca e o schimbare in viata ta acum. Trebuie sa fie grea pentru tine trecerea la noul rol, plangi des si esti mai mereu obosita. Te vad furioasa cateodata si observ ca te certi cu cei din jurul tau, refuzi mancarea, iar uneori copilul e agitat. Maternitatea e ceva nou si cu care trebuie sa te acomodezi treptat. Eu sunt medic specializat in…, ai accepta, ai fi de acord sa iti recomand un psihoterapeut? Cred ca te-ar ajuta.." Alte exemple de psihosomatica pot fi: dureri de cap; dureri abdominale; eruptii ale pielii, caderea parului, insomnii, vertij, ameteli puternice si pierderea echilibrului, dureri puternice in mana stanga, etc. Puteti recomanda si in caz de diagnostice evidente cu explicatie concreta medicala cum ar fi: atacul de cord, atacul cerebral vascular. Un alt ajutor este medicul de familie, unde pana sa fie consultatia gata, pacientii se plang de greutatile vietii care pot cuprinde divort, deces, certuri, parinti care se plang de copiii lor ca absenteaza de la scoala; au cosmaruri; diferite fobii ; refuza mancarea; nu dorm noaptea, etc. sau vin specific pentru afectiuni care presupun eliberarea unui bilet de trimitere catre: medicul endocrinolog, medicul cardiolog, medicul dermatolog, etc . Aici medicul ar putea sugera psihoterapia, de asemenea.Medicul de familie mai poate interveni cu sugestii si recomandari in caz de depresie, anxietate, alte diagnostice psihiatrice.

Inca un aspect care e foarte prezent in media, in reclamele de la televizor cu situatii in care daca esti iritat, te doare capul, iti pierzi controlul emotional, ai vertij, ai facut pana de cauciuc la masina in timp ce erai in excursie, ai deraiat cu masina in apa sau vrei un somn linistit, mananci mult nesanatos la masa si iti incarci fierea, conform "recomandarilor" comerciale, ar trebui sa iei medicamentele indicate de ei. Dar, de ce? Oare tu nu poti avea singur control asupra vietii tale? Toate aceste reactii prezentate in reclame arata ca omul nu are putere si ca nu de el/noi depinde rezolvarea ci de cineva din afara, prietena Pastilutza, ca si cum "tara te vrea prost". Oare nu sunt acestea situatii pe care de fapt e foarte usor sa le controlezi, dar nici macar sa le ai? Adica de ce sa mananc prea mult, cand ma pot opri, de ce sa urlu la copiator si sa arunc hartii, cand ma pot controla si cand nu am nevoie sa fac asta pentru ca am invatat ca nu mi-e util, ca e doar o situatie care nu are incidenta grava asupra vietii, de ce sa iau tablete de durere de cap ca sa ii pot spune sotului ca masina e in lac? Nu am libertate emotionala? Nu imi asum?Si cum???!! Pana de cauciuc a devenit o catastrofa? Si cand ai vertij de ce sa nu fii informat ca si la psihoterapeut poti sa mergi?

Da, aceasta ultima parte este nemultumitoare. E mai firesc sa iei pastile si sa dai vina pe ele, decat sa apelezi la resursele proprii sau la psihoterapie. Sigur, nu trebuie facuta reclama la psihoterapie, dar macar educatie sau informare. Dar, presupun ca rolul nostru ca terapeuti contemporani ai acestor zile si in aceasta tara, si eu prin acest articol asta facem acum. De ce vrea cineva sa credem ca daca ne doare capul, mai degraba trebuie sa luam tablete decat sa gasim singuri rezolvarea? De ce parca farmaciile au devenit cofetarii si ar trebui sa poftim cu totii cate o pastila? De ce mai degraba unii accepta ca sfat sa iei o tableta, decat sugestia terapiei? De ce sa fiu jenat/a ca vreau sa recomand terapie in loc de o analiza medicala?!! De ce sa nu stii ca toate resursele sunt la tine si teama de pierdere da toate simptomele de mai sus?!!Dar, eu zic, poftiti in terapie de doriti!!!