Cleptomania o boala?

Cleptomania este definita ca incapacitatea unui individ de a rezista impulsurilor de a fura diferite lucruri, chiar daca acestea nu ii sunt necesare si nici nu reprezinta o mare valoare financiara.

Cauzele cleptomaniei nu sunt inca cunoscute, dar unii specialisti vorbesc despre o componenta genetica a bolii ca fiind transmisa prin intermediul rudelor de gradul I. Alti specialisti au dezvoltat o teorie conform carei cleptomania poate fi cauzata de tulburari depresive (tulburare depresiva majora ), tulburari alimentare (bulimie nervoasa ), tulburari anxioase. Comportamentul cleptomanului poate fi dat si de frustrari personale, abandon, traume familiale, insatisfactie personala.

Diagnosticarea cleptomaniei se face cu mare greutate, rarerori ajunge sa fie diagnosticata corect, la timp. Criteriile dupa care se face diagnosticarea acestei boli sunt:

In primul rand incapacitatea individului de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare uzului personal si nici nu au o valoare monetara.

Imediat inaintea comiterii furtului apare o senzatie de tensiune.

In timpul furtului apare starea de placere, gratificatie sau usurare.

Furtul nu este comis pentru a exprima o furie sau razbunare, dar nici raspunsul la o idee deliranta sau la o halucinatie.

Acest furt nu este explicat de tulburarea de conduita, de un episod maniacal ori de tulburarea de personalitate antisociala.

Cleptomania trebuie diferentiata de:

Furtul ordinar care este deliberat si motivat de utilitatea obiectelor ori de valoarea sa monetara.

Simulare, cand indivizii pot simula simptomele cleptomaniei pentru a evita urmarirea penala.

Tulburarea antisociala si tulburarea de conduita care sunt diferite fata de cleptomanie printr-un pattern general de comportament antisocial.

Episod maniacal - furtul poate aparea ca raspuns la idei delirante sau halucinatii ca rezultat al unei demente. Debutul cleptomaniei - in perioada copilariei, adolescentei, perioada adulta si foarte rar in perioada adulta tarzie.

Evolutiile cleptomaniei:

Sporadică - episoade scurte şi perioade lungi de remisiune (cand cleptomanul nu mai fura )

Episodică - perioade prelungite de furturi şi de remisiune.

Cronică - prezintă un oare care grad de fluctuaţie.

Tratamentul cleptomaniei:

a.Tratamentul medicamentos ajuta la tratarea tulburarilor asociate cum ar fi depresia si anxietatea. Se folosesc antidepresive si stabilizatori ai dispozitei care pot fi eficiente pentru cleptomani.

b.Psihoterapia care poate ajuta la constientizarea de catre cleptoman a afectiunii de care sufera, motivatia, sentimentul de culpabiltite si nevoia de a fi pedepsit pentru fapta sa. Invatarea unor tehnici, metode prin care sa isi controleze impulsul de a fura. Ameliorarea traumelor aflate in spatele acestui comportament.

Profilul psihologic al cleptomanului:

Persoanele care sufera de aceasta boala fac parte in general din familii cu o situatie buna, bine pozitionate social. Veniturile financiare sunt stabile, au o educatie medie sau superioara. Marea majoritate a cazurilor au fost depistate in randul femeilor. Nu se poate abtine sa fure de oriunde, chiar daca este constient ca acest comportament ii este nefolositor, ii afecteaza imaginea si calitate vietii. Comportamentul este o chestiune de impuls si actioneaza in consecinta. Nu recunoaste cat de grav este acest comportament si in consecinta nu doreste sa fie tratat. Din aceasta cauza multi indivizi cleptomani nu sunt diagnosticati si nu se poate interveni pentru tratarea lor. La un monent dat ii este rusine pentru actiunile sale, se izoleaza de ceilalti, dar gaseste si gratificatie in raul pe care il face cu acest comportament. Cleptomanul este retras, discret, dependent de substante (droguri, alcool, nicotina ), jocuri de noroc.

Repercusiuni ale comportamentului:

Raspunderea penala, arestarea si condamnarea la inchisoare. Tulburari psihice, depresia, tulburarile de alimentatie. Pe fondul depresiei pot aparea ganduri sau comportamente suicidale, se va izola social. Poate deveni dependent de o substanta, jocuri de noroc, cumparaturi compulsive.

Sfaturi pentru membrii familiei cleptomanului:

Nu-l judecati. Nu-l condamnati.

Nu-l pedepsiti.

Ajutati-l sa isi recunoasca comportamentul.

Indrumati-l catre un consult de specialitate pentru a primi tratamentul adecvat.