Apirofobia - frica de albine

Apirofobia reprezinta frica de albine sau de intepatura lor. Este una dintre cele mai comune frici ale oamenilor. Cuvintul deriva din latinescul apis pentru miere de albine. Mai este denumita melisofobia din grecescul melissa - albina. Cei mai multi oameni au fost intepati de albine sau au avut cunostinte care au fost intepate. Un copil poate cadea victima jucindu-se afara. Intepatura este destul de dureroasa si poate determina tumeiere care se mentine citeva zile, astfel dezvoltarea unei frici fata de albine este naturala.

Frica obisnuita de albine, nonfobica la adulti este in general asociata cu lipsa informatiilor. Publicul general nu cunoaste ca albinele ataca in apararea stupului lor sau cind sunt accidental strivite. O albina ocazionala intr-un cimp de flori nu reprezinta niciun pericol. Frica nerezonabila de albine la oameni poate avea efecte negative asupra ecologiei. Albinele sunt importanti polenizatori iar cind oamenii distrug din frica coloniile salbatice de albine contribuie la distrugerea mediului. O frica larg raspindita a fost declansata de existenta albinelor ucigase, senzatie amplificata de filmele de senzatie si unele stiri media. Albina africana este intradevar periculoasa.

Apifobia este una dintre zoofobiile prevalente la copiii mici si poate preveni activitatile in mediul extern. O persoana cu aceasta frica va reactiona mult mai frenetic si incontrolabil doar la numirea albinelor. Mai mult individul isi va schimba planurile pentru a evita orice tip de expunere la albine.

La fel ca in alte fobii nu exista o explicatie universal specifica pentru apifobie. Experientele unice diferite ale fiecarui individ conduc la dezvoltarea unei astfel de tulburari. Unele exemple de experiente de viata care ar putea duce la apifobie cuprind evenimente traumatice in copilarie care au implicat albine, starea de martor la astfel de evenimente sau chiar stresarea de catre parinti a fricii sau aversiunii fata de albine. Lasata netratata, aceasta fobie se poate agrava si stinjeni libertatea individului.

Tratamentul pentru conditie este de obicei lasat in seama unui psihiatru. Se va cauta mai intii factorul declansator care a determinat frica irationala. Pacientul si terapeutul discuta despre frica nefondata, precum si despre moduri de a face fata simptomelor conditiei. Acest tip de terapie este de obicei foarte eficienta, cu o vasta majoritate de pacienti depasindu-si complet sau facind fata cu succes apifobiei.

Unii terapeuti opteaza pentru folosirea terapiei cognitive comportamentale. In acest tip de tratament pacientul se intilneste cu terapeutul in sedinte sistematice si progresive, se confrunta cu sursa fricii in timp ce invata sa-si controleze reactiile mentale si fizice. Astfel pacientul devine obisnuit cu aceasta si va realiza ca frica sa initiala nu avea baza reala sau nu determina un pericol iminent.