Apatia

Apatia este lipsa motivatiei si a entuziasmului. Apaticul pare ca nu are emotii, nimic nu-l misca, nu-l impresioneaza, nimic nu-l intereseaza. Apatia poate avea un substrat organic ca urmare a unor lezari cerebrale aparute in atacul vascular cerebral, dementa, boala Parkinson, boala Huntington, Sindromul Asperger. Pe de alta parte apatia apare si la indivizi sanatosi. Vom vorbi aici despre aceasta a doua categorie.

Nu ne-am nascut apatici, am ajuns asa ca urmare a imprejurarilor din viata noastra. Emotia profunda din spatele apatiei este DISPERAREA, ultima forma a descurajarii. Cum am ajuns aici? Copilul are dorinte, cand se joaca se implica total si face lucrurile cu pasiune. Copil fiind poate si-a dorit sa fie actor, cantaret, dansator, pilot, vedeta. Parintii considera ca pentru avea un viitor bun e mai bine sa devina inginer. In loc sa-l trimita la un curs de dans sau pictura il trimit sa faca ore de matematica. Nevoile copilului de a fi sustinut, validat si incurajat sa-si implineasca visul, de a se simti special si unic si chiar de a fi iubit si apreciat pentru ce este el nu sunt implinite. Tu ca si copil nu poti face tot ce iti doresti si ai nevoie ca cineva sa te sustina. Nu poti sa te angajezi ca sa castigi bani ca apoi sa mergi la un curs pe care ti-l doresti. Acesta este doar un exemplu. Pot fi foarte multe variante.

De-a lungul vietii s-ar putea sa intampini mai multe dezamagiri de genul acesta si sa tragi concluzia ca nu are rost sa mai speri, sa mai incerci, sa mai ai emotii si sa fii entuziasmat pentru ceva. Ai ajuns la disperare. Ca sa te adaptezi ti-ai reprimat deja emotiile si dorintele atat de mult incat nici nu mai stii ce-ti place. Faci lucrurile pentru ca trebuie si nu ai nici o placere din asta. In sinea ta simti un mare gol. Te simti cumva plictisit si incerci sa umpli acel gol cu mancare, droguri, pornografie, jocuri de noroc, munca, exercitiu fizic in exces, cumperi lucruri de care nu ai nevoie.

Calea insa e alta. Calea e spre tine spre descoperirea a ceea ce esti tu de fapt, a emotiilor si dorintelor tale reprimate. Da, vei simti acea disperare care te sperie. Ca sa scapi de ea va trebui sa o simti intai. Orice vei intreprinde din acest loc in care esti acum, din disperare, te va duce la noi dezamagiri. Cu suport adecvat poti rupe acest cerc vicios. Iti trebuie doar o farama de energie cat sa iti doresti sa incepi.