Alegerea psihoterapeutului potrivit - o problemă complicată?

Alegerea psihoterapeutului potrivit, pare a fi o sarcină foarte grea, uneori aproape imposibilă.

Cei mai mulţi, atunci când, în sfârşit, după săptămâni, luni sau ani de zile se hotărăsc să vină într-un cabinet psihologic, apelează la cunoştinţe, pentru a li se recomanda un bun psihoterapeut. Uneori lanţul recomandărilor este atât de lung, încât cu greu ai mai putea identifica ca psihoterapeut, cine te-a recomandat pacientului X. Şi cu toate că ţi s-a spus că este foarte bun psihoterapeutul respectiv, deci, cineva care i-a fost client, girează pentru el, poţi să ai surpriza ca ţie să nu ţi se potrivească.

De ce un psihoterapeut nu este la fel de bun pentru toţi pacienţii săi?
În general, psihoterapeuţii bine formaţi şi cu multă experienţă se potrivesc cu o categorie mai numeroasă de pacienţi decât începătorii. Şi totuşi se poate întâmpla ca, chiar şi atunci când psihoterapeutul are foarta multă experienţă, să nu simţi că este persoana potrivită pentru tine. Ca în orice relaţie, importantă este “potrivirea” sau “chimia” care se declanşează între cei doi. Există un “ceva” care este greu “de pus în cuvinte” şi care te face să simţi că ai ajuns în locul potrivit.

Cel mai bun criteriu de a aprecia potrivirea cu psihoterapetul, este felul în care te simţi în preajma lui, încrederea pe care ţi-o inspiră, modul în care te simţi ascultat şi înţeles.

Ei, dar ce te faci dacă psihoterapeutul la care ai ajuns cu recomandare nu ţi se potriveşte?
Fie apelezi la alţi cunoscuţi pentru a-ţi recomanda alt psihoteraput, mai potrivit, fie începi să cauţi pe cont propriu, pe internet. Cuvintele cheie cu care cauţi, spun foarte mult despre aşteptările pe care le ai de la acea persoană. De exemplu, una e să cauţi cu “psiholog” şi alta e să cauţi cu “psihoterapeut” (asta ar arată că faci distincţia între psiholog care este un termen general şi psihoterapeut care este un termen mai specific) sau, una e să cauţi cu sintagma “psiholog bun” şi poate o alta nevoie, exprimă căutarea cu “psiholog foarte bun”.

Când ajung în cabinetul meu persoane care vin de pe internet, întotdeauna le întreb, ce le-a făcut să mă aleagă pe mine?
Răspunsurile sunt foarte diverse şi uneori hilare:
- aveţi cabinetul peste drum de casa/ biroul meu (ştiţi nu am prea mult timp la dispoziţie) - îmi amintesc că acum vreo 10 ani, fiind şi profesoara, medităm la psihologie, pentru facultate, o eleva din Sighetul Marmatiei, care venea o dată la două săptămâni la Bucureşti pentru meditaţii - nu mai vorbesc de pacienţii care vin săptămânal la psihoterapie, la Bucureşti, tot de la sute de kilometri, pentru că sunt foarte motivaţi să se schimbe şi doresc un psihoterapeut cu experienţă;
- aveţi multă experienţă şi vreau că într-o singură şedinţă să-mi vindec depresia de care sufăr de câţiva ani; (fără comentarii)

- v-am ales după fotografia pe care o aveţi pe site, care mie mi-a inspirat încredere;
- aţi terminat şi ASE-ul şi am văzut că v-aţi reorientat şi mă gândesc că nici dumneavoastră nu v-a plăcut să fiţi economista şi poate mă înţelegeţi şi mă ajutaţi să mă specializez în alt domeniu;
- lucraţi şi într-un liceu, sunteţi apropiată de copii şi de adolescenţi, deci aţi fi potrivită pentru fata mea adolescentă;
- vă ascult mereu la radio, v-am văzut la televizor etc.

Îmi amintesc că eu când mi-am ales psihoterapeuţii -pentru cele două transe de psihoterapie pe care le-am făcut, a câte cinci ani, fiecare- i-am ales după criteriul vârstei şi al anilor îndelungaţi de experienţă. Aş putea zice c-am fost norocoasă în ambele alegeri şi că am învăţat foarte multe lucruri despre ce înseamnă a fi psihoteapeut de la fiecare din cei doi, dincolo de dezvoltarea personală dobândită în urma transelor de psihoterapie.

Cum ştii că un psihoterapeut nu este potrivit pentru ţine?
Ai o stare de disconfort în prezentă lui, simţi că ceva nu e în regulă, deşi nu e obligatoriu să ştii ce - crede în ceea ce simţi şi caută pe altcineva;
Psihoterapeutul, vorbeşte în şedinţa terapeutică, mai mult decât tine, pune întrebări aiurea, te întrerupe;
Nu respectă ora programată, te programează de mai multe ori şi anulează programările; a uitat de programare şi găseşte la repezeala o scuză;
Vorbeşte mult despre el, se laudă, vorbeşte despre suferinţele lui, schimbând rolurile, de nu mai ştii cine e pacientul şi cine psihoterapeutul;
- te judecă, face aprecieri;
- uită ce aţi discutat în primă şedinţă - la a doua şedinţă te întreabă, cine eşti şi cu ce te poate ajută;
- are un comportament seductiv, bate apropouri sexuale;
- nu are un cadru terapeutic clar, structurat -şedinţele ştii, eventual la ce ora încep, dar nu ştii niciodată la ce ora se termină şi cat durează;
- prelungeşte relaţia terapeutică şi în afară cabinetului - te duce acasă cu maşină după şedinţa terapeutică sau se lasă condus de tine acasă, - îţi cere diverse servicii sau îţi face complimente, cadouri;
- se enervează în şedinţă, ridică tonul, te jigneşte, amintindu-ţi de diagnosticele tale psihiatrice;
- iţi da sfaturi şi iţi spune cum să procedezi într-o anumită situaţie

Pot să vă asigur că printre cei care se numesc psihoterapeuţi şi au cabinete de psihoterapie există şi impostori, care nu au nici un fel de calificare pentru specializarea psihoterapie şi că drept dovadă nu îi regăsiţi în registrele de evidenţă a psihoterapeuţilor de la Colegiul Psihologilor.

Ce înseamnă să devii psihoterapeut?
Pregătirea psihoterapeutului este o activitate îndelungată care poate începe în timpul facultăţii sau după cei cinci ani de facultate. Primul pas este acela de a începe că pacient o psihoterapie, care obligatoriu durează câţiva ani. Apoi începi o formare teoretică, de câţiva ani, în psihoterapia în care te specializezi. Când deja începi să ai pacienţi, intri în procesul de supervizare, în care supervizorul -un psihoterapeut cu foarte multă experienţă - te va ajută, câţiva ani, să dezvolţi relaţii terapeutice benefice cu primii tăi pacienţi.

După ce închei toate aceste etape, eşti evaluat de o comisie profesională şi dacă eşti considerat apt, vei primi certificarea de psihoterapeut independent sau specialist.

Calităţile unui bun psihoteraput:
- empatia este calitatea unei persoane de a-l simţi pe celălalt, de a se transpune în locul lui;
- intuiţia presupune capacitatea de a simţi dincolo de cuvinte ce se întâmplă cu pacientul;
- nivelul de dezvoltare şi maturizare emoţională privit că şi capacitate de a gestiona emoţiile, de a fi introspectiv, de a analiza propriile

- emoţii şi emoţiile pacientului;
- inteligentă peste medie, cultura generală bogată;
- capacitate de comunicare şi de a asculta;
- nivel crescut de tolerantă, flexibilitate;
- corectitudine, moralitate, onestitate;
- simţul umorului.

Dincolo de toate aceste aprecieri, încredeţi-vă în instinctul propriu în ceea ce priveşte alegerea psihoterapeutului potrivit sau în ceea ce priveşte schimbarea lui, dacă îl consideraţi nepotrivit. E adevărat că în timpul psihoterapiei există momente în care ni se pare că nu avansăm sau poate chiar că am regresat, dar acestea uneori pot fi manifestarea propriilor blocaje, rezistente care se opun că mecanisme de apărare şi care ar trebui să fie analizate înainte de a părăsi psihoterapia.