Afectiunile psihice si tulburarile somnului

Tulburarile somnului si afectiunile psihice In literatura de specialitate somnul este definit ca o stare de inactivitate fizica asociata cu pierderea constientizarii si cu o reactie redusa la stimulii din mediul inconjurator.

Desi oamenii petrec aproximativ o treime din viata dormind, la momentul actual se cunosc relativ putine lucruri despre functiile somnului. Somnul este esential pentru o buna functionare a creierului, si in consecinta, a intregului organism. Lipsa somnului poate avea numeroase consecinte cum ar fi: modificari ale secretiilor hormonale, scaderea atentiei, memoriei si a capacitatii de concentrare sau schimbari ale dispozitiei (nervozitate, anxietate).

Majoritatea adultilor dorm in jur de 8-9 ore pe noapte, iar orele de somn se desfasoara dupa un anumit tipar. Somnul obisnuit consta din 4-5 cicluri de somn linistit ce alterneaza cu un somn paradoxal cunoscut si ca somnul REM (rapid-eye-movement).

Durata somnului se modifica odata cu varsta. De la nastere si pana in jurul varstei de 18 ani durata si structura somnului se modifica considerabil. Daca in prima luna de viata un copil poate dormi chiar si 18 ore/zi, incepand cu luna a doua aceasta durata scade treptat pentru ca mai apoi, in jurul varstei de 2-3 ani, sa inceapa sa se stabilizeze la aproximativ 10 ore. Din perioada adolescentei si pana la maturitate inclusiv, durata somnului incepe sa se stabilizeze la 8 ore. Odata cu avansarea in varsta necesarul de somn scade ajungandu-se astfel ca la persoanele varstnice durata sa fie de aproximativ 6 ore.

Aproximativ 10-15 % din populatie sufera de insomnie persistenta sau cronica si este mai frecventa la persoanele de sex feminin si la persoanele varstnice.

In functie de cauza, insomnia este clasificata in doua forme: primara si secundara. Insomnia primara este o afectiune de sine statatoare care nu poate fi asociata unei patologii anume. In schimb, insomnia secundara, apare ca un simptom in cadrul unei anumite afectiuni.

Cele mai frecvente cauze ale insomniei secundare sunt: afectiunile psihice, bolile cronice (hepatita cronica, insuficienta cardiaca, bronsita cronica), boala Parkinson, boli in care sunt prezente dureri cronice, astm, obezitate, boala de reflux gastro-esofagian, administrarea anumitor substante sau medicamente (alcool, stimulante, beta-blocante, teofilina).

Desi este vorba despre un singur termen, de multe ori insomnia se poate manifesta in mai multe moduri si poate avea numeroase consecinte:

• Prezenta unei durate scazute a somnului

• Adormire dificila (insomnii de adormire)

• Calitate scazuta a somnului

• Trezirea timpurie, cu aproximativ 2-3 ore fata de ora obisnuita de trezire (insomnii de trezire)

• Somn fragmentat (cicluri repetate de adormire-trezire)

• Somnul este neodihnitor

• Afectarea functionarii sociale, profesionale si personale

• Somnolenta in timpul zilei

• Stari de nervozitate si iritabilitate

Tulburarile somnului si afectiunile psihice:

1. Insomniile din cadrul depresiei

Tulburarile somnului se numara printre cele mai frecvente simptome la pacientii cu depresie, de multe ori insomnia fiind chiar principalul motiv pentru care acestia solicita ajutorul medicului. Aproximativ 75 % din pacientii cu depresie au in cursul evolutiei acestei afectiuni diverse tulburari ale somnului: somn fragmentat, dificultati in a adormi, cosmaruri, durata scazuta a somnului, somnolenta si oboseala in timpul diminetii si a restului zilei. In aceste situatii, in care insomnia este un simptom al depresiei, medicul psihiatru va prescrie un medicament antidepresiv care imbunatateste somnul. De asemenea, odata cu ameliorarea depresiei se va regla si somnul.

2. Tulburarea de anxietate generalizata

Pacientii cu aceasta afectiune intampina frecvent probleme in a adormi (aproximativ 30% din acestia) dar, de asemenea, se confrunta si cu treziri frecvente in timpul noptii. De multe ori, in aceste cazuri, se intampla ca teama de a nu adormi sa fie un motiv de anxietate, iar odata cu venirea serii preocuparile vor fi legate de cum va fi somnul, aceasta teama reusind sa acapareze total gandirea pacientului si astfel se creeaza un cerc vicios. Tratamentul poate consta atat in terapie cognitiv-comportamentala, cat si abordare medicamentoasa.

3. Tulburarea de stress posttraumatic

Pacientii care au suferit anterior o situatie stresanta amenintatoare de viata (de ex. victimele unui viol, a unui incendiu, a unui accident auto, persoanele expuse in zonele de conflict armat, etc.) pot dezvolta tulburarea de stress posttraumatic. Printre simptomele ce apar in cadrul stresului postraumatic se afla si tulburarile somnului. Tulburarile de somn se intalnesc la aproximativ 70-90 % dintre pacientii cu aceasta afectiune si constau in dificultati de adormire, treziri frecvente in timpul noptii, cosmaruri, somnambulism. Tratamentul consta in administrarea unor medicamente antidepresive cu efect de inducere al somnului asociat cu psihoterapie cognitiv-comportamentala.

4. Tulburarea de panica

Tulburarile de somn nu se asociaza in mod direct cu tulburarea de panica, insa exista situatii in care pacientii pot avea atacuri de panica si in timpul somnului, lucru intalnit la aproximativ 30 % dintre acestia. Atacurile de panica din timpul somnului sunt de obicei similare cu cele din timpul zilei, iar uneori pacientii nu vor sa adoarma de teama ca vor reaparea atacurile. In aceste situatii tratamentul este cel al cauzei si nu al simptomului, terapia cognitiv-comportamentala si cea medicamentoasa fiind metodele cele mai folosite pentru tratamentul tulburarii de panica.

5. Schizofrenia

La pacientii cu schizofrenie insomniile apar adesea in perioadele de acutizare ale afectiunii. In aceste perioade, din cauza prezentei halucinatiilor auditive, vizuale si/sau a ideatiei delirante somnul este perturbat. De asemenea, s-a constatat ca in schizofrenie ritmul somn-veghe este tulburat si se datoreaza unor modificari biologice de la nivelul sistemului nervos central. In aceste situatii, tratamentul este intotdeauna unul medicamentos, medicul psihiatru administrand adesea o asociere intre substantele antipsihotice si substantele inductoare ale somnului sau calmante.

6. Dementa

In majoritatea cazurilor cu dementa somnul este fragmentat si are o durata scazuta sau chiar se poate ajunge in situatii in care poate aparea o inversare a ritmului circadian. Astfel, persoanele cu aceasta afectiune ajung sa doarma mai mult ziua, iar in timpul noptii sa fie nelinistiti sau chiar agitati. Tratamentul consta in administrarea unor medicamente antidementiale care pot avea si efect usor sedativ si de inducere a somnului. De asemenea, se pot asocia si medicamente mai puternice care induc somnul sau au efect sedativ, dar cu precautie deoarece, in majoritatea situatiilor, pacientii cu dementa asociaza multiple afectiuni somatice (boli cronice cardiace, hepatice, pulmonare, etc.) si/sau urmeaza tratamente ce pot avea interactiuni medicamentoase cu aceste substante.

7. Abuzul de substante

Consumul de alcool, la persoanele care nu sunt dependente, poate determina o instalare mai rapida a somnului, insa calitatea acestuia poate suferi modificari. La consumatorii cronici de alcool somnul se instaleaza cu dificultate, este unul superficial, intrerupt si neodihnitor. Consumul de substante stimulante (amfetamine, cafeina, etc.) determina adesea modificari ale somnului.

Intotdeauna, inainte de a se incepe tratamentul insomniei, este necesar ca mai intai sa se descopere cauza.

Exista totusi anumite reguli generale precum si cateva tehnici ce pot fi invatate cu ajutorul unui psihoterapeut:

1. Respectarea unor reguli pentru a avea un somn bun:

• Incercati sa pastrati un program regulat atat pentru orele de adormire cat si pentru cele de trezire

• Evitati sa efectuati exercitii fizice intense seara

• A se evita dormitul din timpul zilei

• Evitati consumul de cafeina, alcool si mesele copioase spre sfarsitul zilei sau seara

• Daca somnul nu se instaleaza in 20 de minute, cel mai bine este sa coborati din pat si reveniti abia cand organismul este pregatit pentru somn.

• Desfasurati activitati si exercitii fizice in timpul zilei pentru a va consuma energia

• In timpul diminetii expuneti-va la lumina naturala, deoarece aceasta este cel mai bun sincronizator al ritmului somn-veghe

2. Tehnici cognitiv-comportamentale

• Controlul stimulilor: Aceasta metoda are in vedere evitarea pe cat posibil a stimulilor care inhiba somnul precum: urmarirea continua a ceasului in timpul noptii, folosirea patului sau a dormitorului pentru alte activitati in afara de dormit (ex: privitul la televizor, folosirea unui laptop sau telefon mobil pentru a naviga pe internet).

• Tehnici de relaxare: Folosirea diverselor tehnici de relaxare musculara (tehnici invatate si dezvoltate cu ajutorul unui psihoterapeut) si utilizarea lor in momentul asezarii pe pat.

• Terapia cognitiv-comportamentala: Aceasta se realizeaza cu ajutorul unui terapeut si are ca scop invatarea unor tehnici de management al gandurilor negative si al frustrarilor create de insomnie.

• Planificare: Incurajarea pacientilor, ca in fiecare seara, sa faca un bilant al zilei respective. Ei sunt incurajati sa isi noteze activitatile si realizarile din timpul zilei si sa isi planifice pasii pentru urmatoarea zi.

3. Suplimente alimentare

In ultima perioada pe piata suplimentelor alimentare au aparut o multitudine de produse recomandate pentru tratarea diverselor afectiuni. Pentru insomnii exista multiple sortimente de ceaiuri, majoritatea continand amestecuri de plante cu efect sedativ si inductor al somnului. Cele mai utilizate plante sunt: floarea pasiunii, valeriana, sunatoarea, musetelul, levantica, hameiul. In general acestea pot fi eficiente, dar numai in insomniile tranzitorii si cu un grad scazut de severitate. Totusi, cand aceste simptome persista recomandarea este sa consultati un medic psihiatru.

Tratamentul insomniilor

Atat diagnosticul cat si tratamentul insomniei se realizeaza numai cu ajutorul medicului, deoarece numai un specialist poate sa determine riscurile legate de acea afectiune, sa recomande un tratament adecvat si sa evalueze eventualele riscuri ale unor interactiuni medicamentoase. De asemenea, medicul va supraveghea pacientul pe toata durata tratamentului si va efectua reevaluari periodice ale starii clinice si ale schemei de tratament.