„Mituri” in tratarea anxietatii

In mediul online si nu numai, pe diferite forumuri, sau in cadrul diferitelor articole sunt oferite o multime de „sfaturi”, sau metode in ceea ce priveste tratarea anxietatii. Unele dintre acestea pot ajuta, intr-o oarecare masura, la gestionarea starilor de anxietate, insa nu rezolva cu adevarat problema si nu se pot substitui unui tratament psihoterapeutic. Mai jos sunt enumerate si discutate cateva dintre cele mai „populare” remedii .

• Sportul, miscarea fizica

Este adevarat ca miscarea fizica poate ajuta, intr-o oarecare masura, la descarcarea emotiilor negative, precum si la obtinerea unui tonus pozitiv. Cu toate acestea, problemele de fond (ex: gandurile irationale/anxiogene, comportamente de evitare) nu sunt adresate in acest mod. Psihoterapia anxietatii presupune, printre altele: psihoeducatie, restructurarea cognitiva, exercitii de expunere, deprinderea tehnicilor de relaxare, reprocesarea emotiilor anxiogene, identificarea conflictelor neconstientizate, adresarea crizelor majore de viata. Miscarea fizica este utila, insa nu trebuie sa ne asteptam la rezolvarea problemelor de anxietate doar facand sport. Mai degraba, exercitiile fizice trebuie vazute doar ca o completare (optionala) a tratamentului anxietatii.

• Relaxarea

La fel ca miscarea fizica, si relaxarea este utila (chiar este urmarita in programul terapeutic al anxietatii) in ventilarea emotiilor de anxietate. Insa, rezultatele obtinute doar in acest fel sunt provizorii si limitate in timp. Simptomele anxietatii vor reveni dupa scurt timp intrucat nu a fost adresata cauza anxietatii, care nu este o simpla „incordare” psihica, ci reprezinta un complex de simptome (emotionale, cognitive, fiziologice, comportamentale ).

• Tratamentele naturiste, ceaiurile de plante, etc.

Pot induce o oarecare stare de bine si relaxare, insa in mod nespecific si cu consecinte destul de reduse asupra starii de anxietate in sine. La fel ca in cazul relaxarii si miscarii fizice, ele reprezinta doar o solutie superficiala, de la care nu se pot astepta rezultate consistente, sau de durata.

• A vorbi cu un prieten

Este important sa ai un prieten caruia sa-i poti impartasi problemele, insa acesta nu se poate substitui unui ajutor de specialitate, oricat de priceput sau empatic ar fi. Pe langa faptul ca nu poate oferi interventii de specialitate (exceptand cazul in care este psiholog), un prieten este subiectiv si poate da, de multe ori, sfaturi „ieftine” si imposibil de pus in practica (exemplu: „nu te mai gandi la asta”, „nu ai nimic, ti se pare”, „exagerezi”, „o sa vezi ca o sa fie bine”, „odihneste-te mai mult”, etc.) ca sa nu mai vorbim de cazurile, cele mai frecvente de altfel, in care prietenul nu s-a confruntat niciodata cu o stare de anxietate si nu te va putea ajuta, neintelegand ce se intampla cu tine.

• A astepta sa treaca de la sine

Din pacate, anxietatea nu prea trece de la sine. Din contra, netratata se poate agrava in timp. Este adevarat ca uneori se poate rezolva daca este indepartata cauza, sau este depasita dificultatea care a provocat-o, insa este hazardat sa te astepti la asta, mai ales atunci cand este vorba si de o predispozitie la anxietate care necesita o abordare sistematica. Costurile tratarii tulburarilor anxioase sunt mult mai mici decat cele ale netratarii lor, care pot merge, in cazurile cele mai grave, pana la pierderea serviciului, sau a vietii sociale, lasand la o parte distresul psihic inerent.

• „Taria” psihica

Tulburarea de anxietate reprezinta un tablou psihopatologic complex care nu poate fi surmontat printr-un „tur de forta”. De multe ori, lupta bruta cu proriile simptome are efect contrar, amplificand tulburarea. Emotiile reprimate, de exemplu, se intensifica (si nu dispar, asa cum este uneori asteptat), afectand negativ sanatatea psihica si confortul emotional. De asemenea, este bine de stiut ca nu doar persoanele „slabe” pot dezvolta tulburari de anxietate -vezi cazurile numeroase ale soldatilor diagnosticati cu Tulburare de Stres Posttraumatic.

• A te baza exclusiv pe medicamente

Exceptand cazul in care anxietatea se datoreaza unei conditii medicale (nu atunci cand ne inchipuim in mod eronat ca suferim de o boala de inima, ca in cazul ipohondriei, sau tulburarii de panica), eficacitatea tratamentului medicamentos este de multe ori indoielnica; medicamentele nu vizeaza restructurarea gandurilor anxiogene, insusirea modurilor de relaxare, identificarea si gestionarea conflictelor psihice, sau a emotiilor. Uneori, atunci cand simptomele anxioase sunt foarte greu de suportat, un tratament medicamentos poate fi util, insa, chiar si asa exista mai multe rezerve in acest sens: impiedica confruntarea cu propriile emotii (ca etapa indispensabila in dezvoltarea rezilientei emotionale), riscul crescut de dependenta al anxioliticelor, tendinta de a transforma pastilele intr-un mecanism de siguranta, scaderea implicarii personale in vindecare, s.a.m.d. Cu toate acestea, in unele cazuri se poate completa psihoterapia cu farmacoterapia, pastrand precautiile de rigoare. Efectul pozitiv ale medicamentelor, pe langa eliberarea (de multe ori rapida ) de simptomele neplacute, poate fi acela de a-i induce persoanei anxioase o stare de relaxare (pe care aceasta din urma sa n-o mai fi experimentat pana atunci), la care sa-i fie mai usor sa acceada atunci cand are nevoie.

Metodele descrise mai sus pot fi utile, insa singure nu sunt suficiente in tratarea tulburarilor anxioase. Tulburarile de anxietate sunt tratate eficient prin intermediul psihoterapiei, acolo unde este abordata persoana in totalitatea dimensiunilor sale, din punct de vedere cognitiv, afectiv, fiziologic si comportamental (in functie de abordarea terapeutica).