Recomandări pentru părinții care au un copil cu ADHD

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție este o tulburare mentală complexă caracterizată prin prezența a trei tipuri de simptome: deficit de atenție, hiperactivitate sau impulsivitate.
Pentru a se pune diagnosticul de ADHD este necesar ca aceste simptome să se manifeste înainte de împlinirea vârstei de 7 ani și să persiste pe o perioadă de cel puțin 6 luni. (1), (2), (3)

Există trei tipuri de ADHD:

• tipul neatent;
• tipul hiperactiv și impulsiv;
• tipul mixt.

Copiii care au ADHD de tip neatent au dificultăți de concentrare și de menținere a atenției, fac greșeli frecvente, nu finalizează sarcinile și evită activitățile care presupun efort intelectual. Copiii care prezintă tipul hiperactiv și impulsiv sunt mai agitați, au un autocontrol diminuat, vorbesc excesiv și au dificultăți în a-și controla impulsurile. Nu în ultimul rând, tipul mixt include simultan simptome specifice deficitului de atenție, hiperactivității și impulsivității.

 

Tratamentul pentru ADHD vizează atât diminuarea simptomatologiei, cât și învățarea unor comportamente dezirabile. Principalele metode de tratament sunt medicația și terapiile comportamentale. 

Ce pot face părinții?

Specialiștii recomandă părinților care au un copil cu ADHD să realizeze și să implementeze, împreună cu copilul, atât un program zilnic, cât și un sistem de oferire de recompense pentru reușitele acestuia. (1), (2), (4)

 

Programul zilnic cuprinde sarcinile sau activitățile pe care copilul le are de îndeplinit în fiecare zi. Acestea trebuie să corespundă unor anumite intervale orare, să fie clar formulate și să fie împărțite pe mai multe sub-activități sau etape. (1)

De exemplu, sarcina realizării unei teme va fi încadrată în intervalul orar 16-18 și va fi împărțită în mai multe activități: scrierea datei, scrierea cerinței primului exercițiu, rezolvarea acestuia, pauză de 5 minute, scrierea cerinței următorului exercițiu etc.

Sistemul de recompense este negociat între copil și părinți, acesta presupunând o listă de beneficii ce vor fi oferite în cazul în care copilul manifestă un comportament adecvat sau când realizează o sarcină cerută de către adulți. Recompensele reprezintă acele activități sau obiecte preferate de către copil care vor fi oferite imediat după realizarea unei sarcini sau a unui comportament dorit. Scopul recompenselor este de a-l încuraja pe copil să realizeze o sarcină sau un comportament așteptat de către adulți. (1)

Recomandări

Creați o rutină zilnică

Construiți, împreună cu copilul, un program zilnic pe care să-l respectați cu toții. Toate activitățile vor fi programate începând de dimineață până la ora de culcare a copilului și vor fi organizate pe intervale orare. Scopul creării unei plan este de a-l ajuta pe copil să devină mai organizat și mai eficient în realizarea activităților. În cazul în care apar modificări neprevăzute în program, precum o vizită din partea unei rude sau anularea unei vizite din cauza indisponibilității unuia dintre părinți, încercați să vă informați din timp copilul cu privire la acestea. (1), (4)

Fiți mai organizați

Plasați toate obiectele copilului (rechizitele școlare, jucăriile, hainele) în locuri prestabilite (de exemplu, cărțile și caietele vor fi puse în sertarul de la birou, jucăriile în sertarul cu jucării, iar hainele vor fi aranjate separat, pe compartimente,  în dulapul cu haine). Astfel, copiii le vor găsi mai ușor. De asemenea, ei vor învăța despre importanța ordinii și disciplinei. (4)

Evitați sursele de distragere a atenției

Copilului cu ADHD îi este dificil să fie atent în timp ce realizează anumite sarcini, deci încercați să organizați spațiul de lucru al copilului astfel încât acesta să nu se simtă distras în timp ce realizează o activitate. Identificați principalii distractori din mediul de lucru sau de joacă al copilului și încercați să-i îndepărtați sau să-i controlați. De pildă, opriți televizorul, ordonați lucrurile din cameră și încercați să mențineți un nivel optim de liniște atunci când copilul este ocupat. (4)

Limitați-i alegerile

Într-un mediu suprastimulant, copilul cu deficit de atenție va avea dificultăți mai mari de concentrare și de menținere a atenției, el fiind nevoit să fie atent la mai multe informații sau detalii, și, prin urmare, îi va fi greu să facă alegeri. O sugestie pentru părinți este de a-i limita alegerile la două opțiuni, pentru ca acesta să nu se simtă copleșit. Când copilul vrea să se joace cu una dintre jucăriile sale, încercați să-i puneți în față două jucării și să-l rugați să aleagă o singură jucărie cu care se va juca. (1), (4)

Schimbați stilul de relaționare cu copilul

Copiii cu ADHD au dificultăți de menținere a atenției sau de a avea răbdare în timp ce sunt puși în situația de a asculta pe cineva. Prin urmare, încercați să folosiți fraze scurte și clare pentru a-i reaminti acestuia de responsabilitățile pe care le are de îndeplinit sau de așteptările pe care le aveți de la el înainte de a începe o anumită activitate. În același timp, ascultați și repetați ceea ce a spus copilul pentru a-i arăta acestuia că-l ascultați și că îl înțelegeți. Nu în ultimul rând, implicați-l în luarea deciziilor importante cu privire la sine și la activitățile pe care le are de îndeplinit. (1), (4)

Construiți un sistem de obiective și de recompense

Negociați și construiți împreună cu copilul un sistem clar de recompensare a comportamentelor pozitive. Monitorizați zilnic comportamentele copilului și recompensați-l atunci când face un efort semnificativ în atingerea obiectivelor. Este important ca obiectivele să fie realiste și realizabile în pași mici, iar recompensele să fie acordate imediat după ce copilul a realizat un comportament acceptabil.  Cele mai eficiente recompense sunt cele bazate pe oferirea de jetoane sau de puncte pentru fiecare activitate reușită, acestea putând fi folosite pe viitor pentru a primi o recompensă mai mare. De exemplu, 5 puncte acumulate pentru realizarea temelor zilnice pot să ofere posibilitatea vizionării unui desen animat timp de 30 de minute, iar 50 de puncte acumulate oferă posibilitatea achiziționării unei jucării noi. Unii specialiști recomandă evitarea recompenselor cu mâncare sau dulciuri, pentru a evita alte probleme de sănătate.  (1), (2), (4)

Încurajați copilul să-și descoperire propriile talente

Toți copiii sunt unici, fiecare având un set propriu de calități și de preferințe pentru anumite activități. Descoperirea intereselor, aptitudinilor și calităților poate contribui la dezvoltarea unei stime de sine pozitive a copilului. Puteți să vă încurajați copilul să se implice în diverse activități recreative, precum practicarea unui sport, cântatul sau desenatul. (4)

Recomandați copilului activități care să solicite folosirea intelectului

Aceasta se poate realiza prin activități precum cititul sau jocuri tip puzzle. Implicați-vă activ alături de copil pentru a vă asigura că acestea sunt finalizate. Nu uitați să-l recompensați pe copil după ce a terminat activitățile respective. (1)

Colaborați cu cadrele didactice

Strategiile educaționale și de intervenție au rezultate pozitive atunci când familia, respectiv școala se implică în mod egal în sprijinirea și educarea copilului. Părinții pot prezenta profesorilor beneficiile care îl motivează pe copil să realizeze anumite sarcini, iar profesorii pot aplica recompensele respective pentru a-l stimula pe elev să se implice în activitățile școlare. În același timp, profesorii pot să monitorizeze comportamentele copilului și să trimită părinților un raport cu privire la comportamentul acestuia, aceștia din urmă urmând să administreze recompense sau sancțiuni în funcție de realizările sale. (2)

Solicitați sprijinul unui specialist atunci când vă simțiți copleșiți

În cazul în care vă simțiți stresați sau copleșiți puteți apela la servicii de consiliere educațională și familială. Această tulburare prezintă un tablou simptomatologic complex și alarmant pentru mulți părinți, unii percepându-se ca fiind mai puțin eficienți în creșterea și educarea acestuia. Credințele de ineficacitate parentală sunt asociate cu niveluri scăzute de implicare parentală, cu folosirea unor metode parentale ineficiente precum critica sau pedeapsa fizică și cu niveluri ridicate de stres familial. Consilierea poate avea ca obiective dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, reducerea stresului personal și familial și învățarea unor metode eficiente de educare și sprijinire a copilului. (1), (3)