Autohipnoza in terapia impotenţei şi frigidităţii

Ce este autohipnoza?

Autohipnoza este o tehnică ce si-a dovedit eficienta în combinaţie cu alte metode în terapia şi profilaxia a multor persoane aflate în dificultate. Aceasta metoda are un istoric mult mai mare, începuturile sale fiind în cadrul învăţămintelor filosofice Yoga, după unele surse 2000 ani, iar altele evidenţiază 3000 de ani, autohipnoza fiind o sinteză a acestor învăţăminte care îmbracă haina ştiinţificului, acţionând prin puterea sa asupra tuturor proceselor psihice ale fiinţei umane.

Prin această metodă, calificată drept „autorelaxare concentrativă”, este provocată senzaţia de greutate a corpului, ca astfel să fie obţinută relaxarea. Apoi sunt efectuate autosugestii care să fie orientate asupra diverselor funcţii ale organismului.

Impotenţa şi frigiditatea

În literatura de specialitate sunt evidenţiate două poziţii cu privire la impotenţă şi frigitate. Sunt autori care consideră frigiditatea este varianta feminină a impotenţei. Alţii sunt de părerea că acestea sunt deosebite semnificativ.

Bazele clinico-psihologice ale patogenezei acestor tulburări sexuale psihogene sunt:
a) atenţie mărită faţă de propria funcţionare sexuală, care crează condiţii pentru trăirea dureroasă a oricărei abateri ale acestei funcţionări;
b) anxietate mărită a persoanei faţă de tot ce ar putea fi un pericol pentru propria viaţă şi sănătate.

Unii autori afirmă că termenul de impotenţă trebuie utilizat doar în cazurile când bărbatul este lipsit complet şi pentru un termen îndelungat de capacitatea de a efectua actul sexual. Bărbaţii cu impotenţă suferă mai mult decât femeile anorgastice şi frigide, deaceea aceştea se adresează mai frecvent la un specialist.

Spre deosebire de bărbaţi, femeile au o atitudine deosebită faţă de tulburările de dinamică sexuală. Acestea în multe cazuri ar putea să mascheze insatisfacţia sexuală pe care o au, sau prezenţa unor probleme de ordin intim. Bărbaţii însă, nu ar putea să ascundă impotenţa.

Un bărbat cu impotenţă este traumat mai mult, nu de faptul că nu are orgasm sau nu simte placere pe parcursul coitusului, dar de imposibilitatea acestuia de a satisface femeia şi că acest fapt poate fi motiv pentru conflicte în cadrul cuplului.

Un bărbat impotent ar fi dorit foarte mult actul sexual, o femeie frigidă va evita, sub orice pretext, efectuarea actului sexual. Important de evidenţiat este faptul că o femeie frigidă poate să întreţină o relaţie sexuală şi chiar să rămână însărcinată. Impotenţa bărbatului face ca actul sexual să fie imposibil de realizat, urmările fiind deosebit de grave pentru ambii parteneri.

La bărbat, odată cu mărirea frecvenţei eşecurilor, se dezvoltă complexe de inferioritate, aceasta duce la frica de eşec sau la neuroza aşteptării, care însă se întâlneşte foarte rar la femeie. Aceasta ar putea fi o explicaţie de ce bărbaţii cu impotenţă suferă mai mult, se consideră bolnavi, iar multe femei anorgastice şi frigide consideră starea personală mai puţin tulburată.

Frigiditatea este definita ca „starea femeii caracterizata prin imposibilitatea de a avea orgasm obţinut prin contactul vaginal cu un partener heterosexual” (T. Stoica). Din punct de vedere clinic, frigiditatea se asociază, cu o stare de nelinişte, irascibilitate de tensiune psihică, cu senzaţia de insatisfacţie, toate acestea ar putea cu timpul să ducă la dezvoltarea unui complex de inferioritate al femeii respective.

Alti autori remarcă faptul că termenul de frigiditate se aplică în toate situaţiile susceptibile să altereze satisfacţia sexuală a femeii, incluzând în sine şi termenii de vaginism (contracţia muşchiului anal care împiedică contactul) şi dispareunia (dureri apărute în timpul actului sexual).

Cum intervine autohipnoza in terapia acestor tulburari?

Zilnic noi folosim elemente de autohipnoza, prin autosugestia unor stări de care nici nu ne dăm seama că ni le inducem singuri, mai mult sub forma negativă a lor, a gândurilor obsesive sau a ideilor iraţionale. Cu atât mai mult este mai util de învăţat ca putem utiliza autohipnoza, care s-ar putea numi o caracteristică specific umană.

Tulburările dinamicii sexuale sunt în continuă relaţie cu evenimentele de viaţă, ne incită să efectuăm o observare continuă a propriului corp, iar prin intermediul autohipnozei, această observare ar fi mult mai eficientă şi orientată pozitiv.

Printr-o abordare integrativă a utilizării autohipnozei în terapia tulburărilor sexuale, terapeutul măreşte şansa pacientul să obţină un ritm de viaţă normal şi inductor de sănătate.

În fiecare situaţie, prin intermediul hipnoterapiei, terapeutul îşi propune drept scop relaxarea, orientarea atenţiei, calmarea clientului cu privire la unele momente ale terapiei. La etapa începătoare, clienţii primesc sugestii cu caracter de distragere a atenţiei, de exemplu obţinerea senzaţiilor de greutate şi căldură în extremităţile corpului.
Chiar administrarea doar a acestui exerciţiu duce la normalizarea somnului, liniştire, are un efect terapeutic asupra persoanelor la care atenţia este fixată pe deficienţa sexuală.

În continuare, hipnoterapia este diferenţiata. Pentru slăbirea reacţiei emoţionale şi vegetative puternice faţă de apropierea sexuală, care e precedată de erecţie slabă şi ejaculare precoce, este necesar ca bărbatul să înceapă etapa pregătitoare a sexului, mângâierile, pe fondul unui grad uşor de relaxare şi liniştire.

Repetarea acestor exercitii pe parcursul 1,5 - 2 luni duce la îmbunătăţirea semnificativă a reactivităţii vegetative în momentul apropierii actului sexual. Pe fonul relaxării, se recomandă efectuarea autosugestiilor orientate spre mărirea frecvenţei ritmului cardiac, mărirea sau micşorarea activităţii stomacului şi a intestinelor etc.

Acestea trebuie respectate timp de 4-6 luni, în afară de cazurile in care sunt folosite metode modificate de autohipnoza intensiva. Unele persoane continuă să efectueze exerciţiile şi după încetarea terapiei, din simplul motiv ca le considera benefice in general.

Aceasta metoda a hipnoterapiei si-a dovedit eficienta mai ales în cazurile tulburărilor de dinamică sexuală in care atenţia subiecţilor este centrată pe propria problemă sexuală. Deosebit de importantă este faza de încheiere a terapiei. Se urmareste evitarea creerii unei dependenţe a pacientului faţă de psihoterapeut.

Psihoterapeutul rus, Sviadoşci, recomandă în cazul erecţiei slabe cu geneză psihogenă, următoarele autosugestii în cadrul exercitiilor de autohipnoza: „Sunt liniştit şi încrezut, încrezut, încrezut”, „penisul este cald, cald, cald... se umple... se măreşte... creşte...”. Paralel, să fie vizualizate mental imaginile corespunzătoare ale erecţiei şi imagini cu caracter erotic semnificative pentru persoana dată.

Unii autori însă evidenţiază evitarea utilizării sugestiilor directe, din cauza fixării mărite a acestora asupra stării propriilor organe sexuale. Aceşti autori însă recomandă combinarea liniştii şi a încrederii cu imagini mentale erotizate ale actului sexual, acest fapt permite obţinerea rezultatelor pozitive pe parcursul a 1-3 luni, la 60% dintre pacienţi. Acest fapt dovedeste, încă o dată, necesitatea unei abordări individualizate ale clienţilor.

În cazul frigidităţii, se recomandă femeilor să-şi autosugereze dorinţa şi plăcerea actului sexual, senzaţia căldurii în regiunea organelor sexuale şi foarte important, mărirea sensibilităţii organelor sexuale, în special în cazul fricţiunilor („Simt presiune, fricţiune a ceva mare, tare... Plăcut... Simt tot mai mult şi mai mult... căldura se răspândeşte pe întreg corpul… Plăcut…”).

Până a începe aceste exerciţii este necesar ca, în timpul exercitiilor, să fie efectuată analgezia pielii de pe mâini prin intermediul exerciţiilor sus-descrise, aceasta fiind necesară pentru a avea o experienţă iniţială pozitivă a eficienţei autohipnozei.

Sunt autori care consideră că frigitatea este o tulburare a „femeilor frumoase”, explică aceasta prin faptul că „cu cât este mai frumoasă femeia, cu atât este mai înalt gradul ei de expectaţii, inclusiv şi faţă de partenerul său sexual, iar în concluzie sunt mai multe condiţii pentru insatisfacţii în cazul contactelor intime”. Astfel de femei devin dependente de atenţie, determinată de frumuseţea sa, deseori demonstrează un comportament specific, de tip sexual-pasiv. Din această cauză, terapia frigidităţii ar trebui să aibă drept componenta de bază reeducarea sexuală a personalităţii, reorientarea percepţiei apropierii intime în direcţia unor atitudini altruiste, în direcţia trăirilor emoţionale ale partenerului său.

Mai puţin eficente sunt exerciţiile de autohipnoza cu femeile frigide, care sunt deprivate sexual, deoarece terapia nu înlătură însăşi factorul neurotizant. Se recomandă cu astfel de clienţi un tact deosebit, în acelaşi timp să fie evitate discuţii intime, pentru care optează astfel de cliente.

Metoda este o achiziţionare pentru client a unor abilităţi care pot fi utilizate în diverse situaţii, chiar şi după finisarea terapiei propriu-zise, unde autohipnoza este una dintre tehnicile de bază.



Bibliografie:
1. Cuşniruc I.I., Şcerbacov A.P., Convorbiri despre sexologie, Chişinău, 1989
2. Dafinoiu Ion, Jeno-Laszlo Vargha, Psihoterapii scurte, Iaşi, 2005
3. Enăchescu Constantin, Tratat de psihosexologie, Iaşi, 2003
4. Enăchescu Constantin, Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, Iaşi, 2003
5. Predescu V., Psihiatrie, Bucureşti, 1976
6. Roland Doron, Francoise Parot, Dicţionar de psihologie, Bucureşti, 1999
7. Bebe Mihaescu, A face dragoste aproape perfect, Bucuresti, 2003