Psihoterapie de cuplu

Psihoterapia de cuplu difera de psihoterapia individuala prin faptul ca psihologul nu este atat de axat de experientele individuale ale partenerilor, cat pe comunicarea intre acestia. Un bun psihoterapeut este o persoana cu care poti vorbi cu usurinta, careia ii pasa de problemele tale si te poate ajuta sa schimbi lucrurile care nu merg bine in relatie, sa-ti identifici obiectivele si sa te orientezi spre atingerea acestora. Pentru rezultate bune, este necesar ca ambii parteneri sa fie prezenti la sedintele de terapie.

Relatiile de cuplu sunt foarte complexe - fiecare aduce cu sine propriile experiente, sentimente si asteptari. Astfel o relatie poate fi o sursa de dezamagire profunda si durere, dar si o platforma pentru dezvoltare personala, vindecare si incantare. Cele mai intalnite cauze de probleme in cadrul cuplului sunt aptitudinile proaste de comunicare, incompatiobilitatea, sau chiar diverse afectiuni si tulburari psihologice, cum ar fi alcoolismul, violenta domestica, depresia, anxietatea, schizofrenia. Conform unui mit al terapiei psihologice, acest tip de tratament este destinat doar oamenilor bolnavi psihic. Ar trebui sa stiti ca psihoterapia se adreseaza oamenilor care au suficienta constiinta de sine pentru a realiza ca au nevoie de ajutor. Terapia va ajuta sa invatati tehnicile si instrumentele necesare pentru a avea o relatie plina de satisfactii si o calitatate a vietii mai buna.

Terapia de cuplu poate insemna timp, provocari diverse, iesirea la iveala a unor emotii si ganduri neplacute, insa toate acestea fac parte din procesul de tratament, iar beneficiile sunt de durata. Constientizarea cauzelor problemelor intr-o relatie si cautarea unui ajutor pentru a le elimina duce nu doar la imbunatatirea calitatii vietii in doi, dar si la achizitionarea unor aptitudini necesare evitarii unor viitoare probleme.

Pe de alta parte, este posibil ca impacarea sa nu fie intotdeauna cea mai buna solutie. Succesul unei terapii de cuplu poate insemna atat impacarea, cat si despartirea cuplului. Fie ca unul din cei doi s-a hotarat deja sa paraseasca cuplul, fie ca relatia nu mai merge si impacarea pur si simplu nu este o solutie, psihoterapeutul va poate ajuta sa fiti impacati cu aceasta optiune.

Principalul obiectiv al psihoterapiei de cuplu este restabilirea comunicarii. In cadrul terapiei de cuplu, cei doi obtin o constientizare a realitatii, ceea ce aduce cu sine schimbari in sentimentele si comportamentul in cadrul relatiei. Daca si dupa 10 - 15 sedinte de psihoterapie discutiile intre cei doi sunt aceleasi certuri neproductive de la inceput, inseamna ca terapia nu are efectul scontat si poate este cazul sa schimbati abordarea sau psihologul.

O tendinta deosebit de malefica a cuplurilor este sa apeleze la psihoterapeut in ultimul moment, cand s-au adunat deja ani intregi de resentimente, insatisfactii, sau chiar dezgust, din partea amandurora. Ideal este ca in momentul in care apar mici probleme de interactiune, care nu par a se rezolva si va framanta mintea si sufletul, sa nu le oprimati; cereti sfatul unui specialist inainte ca unul dintre voi sa paraseasca relatia. Sprijinul familiei si al prietenilor poate fi de benefic, insa nu la fel ca cel al unui psihoterapeut - acesta este special instruit pentru a va asculta, a ajunge la problemele de fond si a va ajuta sa gasiti solutia optima. Pe de alta parte, psihologul are rolul de a va ghida pe calea spre imbunatatirea relatiei si a calitatii vietii, insa cei doi trebuie sa depuna tot efortul si vointa in scopul atingerii acestui obiectiv.

Ce se intampla in decursul psihoterapiei de cuplu? Sedintele de terapie de cuplu dureaza aproximativ o ora si au loc o data sau de doua ori pe saptamana, in cabinetul terapeutului. Pentru ca tratamentul sa aiba succes este esentiala cooperarea partenerilor si disponibilitatea acestora de a fi deschisi si sinceri - lasati la o parte jena si teama de a suferi prea mult. Nu va asteptati ca terapeutul sa va spuna ce aveti de facut; acesta va va ghida si va face sugestii, insa schimbarea depinde de fiecare dintre parteneri.

De obicei, in primele doua sedinte terapeutul aduna informatii despre trecutul sanatatii psihice si fizice ale partenerilor, va evalua situatia cuplului si va determina care sunt problemele existente. Intr-o a doua etapa va gasi cauzele problemelor si eventuale solutii, iar intr-o a treia etapa va trece la interventia practica prin tehnici de terapie specifice. Este important ca cei doi sa stabileasca o legatura cu terapeutul, astfel incat sa se simta confortabil sa discute despre orice cu acesta.

De-a lungul terapiei este normal sa evaluati periodic progresul tratamentului si sa reevaluati obiectivele. Vor fi multe momente de amintiri dureroase, frustrari sau sentimente reprimate care vor iesi la suprafata. Terapeutul trebuie sa stie cat de mult va afecteaza tot ce se intampla pe parcursul sedintelor, pentru a putea adapta terapia. Daca tratamentul devine prea neplacut, se va transforma intr-o corvoada.

Perioada de tratament este diferita pentru fiecare cuplu in parte si poate avea o durata de la cateva luni pana la cativa ani, aceasta depinzand si de tipul de tarapie utilizata. Eficacitatea tratamentului se remarca printr-o imbunatatire a starii generale de spirit, va creste sentimentul de apropiere fata de familie si partener, crizele care alta data erau coplesitoare astazi sunt mai putin stresante, interactiunea in cuplu este sanatoasa. In mod ideal, terapeutul alege momentul in care cuplul si-a atins obiectivele si psihoterapia se incheie, insa cei doi pot hotara in orice moment ca sunt satisfacuti de rezultate si vor sa renunte la tratament.

Tipuri de terapie Exista mai multe optiuni pentru terapia de cuplu, insa niciuna nu poate fi considerata cea mai buna sau cea mai eficienta. Necesitatile fiecarui cuplu, alegerea personala si relatia acestuia cu psihoterapeutul va dicta tehnica terapeutica aleasa. Printre modelele de terapie de cuplu se numara terapia comportamentala, modelul cognitiv, modelul psihoanalitic, terapie integrativa, terapie de grup. Cei mai multi terapeuti imbina mai multe tipuri de terapii, in functie de situatie.

•  Terapie cognitiv comportamentala. Acest tip de psihoterapie subliniaza schimbarea atitudinii si a comportamentului negativ. Abordarea cognitiva educa si mareste starea de constienta asupra perceptiilor, comunicarii si aptitudinii de a rezolva problemele in cuplu. Relatiile in cuplu sunt imbunatatite marind schimburile pozitive si scazand frecventa interactiunilor negative. Acest model se axeaza pe recompensarea comportamentului pozitiv.

•  Terapie psihanalitica. Modelul psihanalitic este bazat pe conceperea unui sistem reciproc de sentimente constiente sau inconstiente rezultate din experientele familiale ale fiecaruia dintre parteneri. Starea de conflict in cuplu se naste din asteptarile infantile nerealizate, pe care unul sau ambii parteneri spera ca celalalt le va duce la indeplinire.

•  Psihoterapie psihodinamica. Acest model se bazeaza pe faptul ca trecutul format din experientele din copilarie si conflictele subconstiente sta la baza problemelor ce persista la maturitate: de obicei stima de sine scazuta, anxietate, sentimentul de incomplet. Psihoterapia psihodinamica este un tratament de termen lung.

•  Psihoterapie interpersonala. Acest tip de terapie se bazeaza pe teoria conform careia problemele pe care le avem in prezent se datoreaza unui comportament de neadaptare, cauzat de relatiile interpersonale precedente.

•  Terapie de familie. Implica prezenta mai multor membri din familie la sedintele de psihoterapie, pentru a ajuta la rezolvarea conflictelor si la imbunatatirea interactiunii. Acest model are la baza premisa ca o familie este un sistem si, daca un rol in familie se shimba, toate celelalte sunt afectate si prin urmare trebuie sa-si schimbe comportamentul.

•  Terapie focalizata si individualizata. Terapeutul se concentreaza pe psihoterapia individuala a partenerului afectat si incearca reconstructia cuplului, celalalt partener fiind in egala masura inclus in programul psihoterapeutic.

•  Terapie de grup. Tratamentul include discutii, analize si schimbari in cadrul unor grupuri de cupluri disfunctionale. In general acest tip de terapie urmeaza dupa cateva sedinte de psihoterapie individuala. Apoi fiecare cuplu este evaluat in privinta calitatii relatiilor afective si a motivatiilor partenerilor. Cuplurile nu se cunosc dinainte si sunt antrenate intr-un joc de situatii si comportamente specifice, avand si moderatori, constituiti dintr-o pereche de terapeuti.