Personalitatea narcisista | Narcisismul patologic

Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covarsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intalnesc. In timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un rege din secolul XVI, astazi este in general considerat inadecvat pentru oamenii normali.

Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista prezinta frecvent snobism sau atitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ se poate plange de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului.
In termeni generali aceste persoane sunt denumite narcisiste.

Ca si in alte tulburari de personalitate, individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decat la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu varsta, multi indivizi experimentand putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.

Tulburarile de personalitate cum este narcisismul sunt diagnosticate tipic de un psihiatru sau psiholog. Nu exista teste de sange sau genetice folosite pentru a diagnostica tulburarea. Multe persoane afectate nu se prezinta pentru tratament decat atunci cand tulburarea interfereaza dramatic cu viata personala, adica atunci cand au de-a face cu situatii stresante.

Nu se cunosc cauzele acestei tulburari. Exista multiple teorii totusi despre posibilele cauze. Cei mai multi medici accepta un model biopsihosocial etiologic - cauzele sunt probabil biologice, genetice si sociale (cum interactioneaza un individ cu dezvoltarea in familie si prieteni) si psihologice (personalitatea si temperamenul individului modelate de mediu si modelele copiate pentru a face fata stresului). Aceasta sugereaza ca nu este responsabil un singur factor, ci complexitatea celor trei factori. Daca un individ are o tulburare de personalitate cercetatorii sugereaza ca este foarte probabil ca aceasta sa fie transmisa copiilor.

Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi, de asemenea, prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc: Cauza tulburarii este necunoscuta, totusi sunt enumerati urmatorii factori identificati de diferiti cercetatori drept posibile:
- temperament foarte sensibil inca de la nastere - principalul simptom in forma cronica
- sunt admirati si felicitati pentru aspecte fizice sau talente exceptionale de catre adulti
- admiratie excesiva care nu este echilibrata de realitate
- felicitari excesive pentru comportamente bune sau criticism excesiv pentru comportamente rele in copilarie
- indulgenta sau evaluare excesive de catre parinti
- abuz emotional sever in copilarie
- neglijare emotionala in copilarie.

Unele modele de narcisism sunt comune si reprezinta o etapa normala a dezvoltarii. Cand aceste modele sunt asociate cu esecul unui mediul interpersonal si continua in viata de adult, se pot intensifica pana cand este diagnosticata tulburarea. Unii psihoterapeuti considera ca etiologia tulburarii este rezultatul fixatiilor in dezvoltarea copilariei. Daca un copil nu primeste recunoastere suficienta pentru talentele sale intre varstele de 3 - 7 ani acestia nu se vor maturiza niciodata si vor continua stadiul de dezvoltare narcisista. S-a sugerat ca narcisismul poate fi agravat de imbatranirea fizica si mentala.

Narcisismul patologic are multiple forme de severitate. In formele sale mai severe se considera ca apare din credinta persoanei ca este perceputa intr-un fundament inacceptabil pentru altii. Aceasta credinta este ascunsa in subconstientul persoanei, o astfel de persoana daca este intrebata va nega tipic un astfel de lucru. Pentru a se proteja impotriva respingerii intolerabil de dureroase si a izolarii care isi imagineaza ca ar urma daca altii isi dau seama de natura lor imperfecta incearca sa controleze modul cum altii ii vad.

Narcisismul patologic se poate dezvolta prin afectarea calitatii relatiei cu principalele persoane care i-au ingrijit, de obicei parintii, acestia neformand o empatie sanatoasa cu copiii lor. Conceptia formata a copilului de a fi neimportant fata de altii este rezultatul. Copiii vor crede ca au un defect de personalitate care ii face nedoriti.

Personalitatea narcisista este izolanta, dureroasa. Se simt umiliti, respinsi si atacati cand sunt criticati. Pentru a se proteja de aceste pericole reactioneaza prin furie, aparare la fiecare critica cat de mica, reala sau imaginata. Pentru a evita astfel de situatii unii narcisisti se retrag din societate. Cand narcisistul simte o lipsa de admiratie, adulatie, atentie si afirmare se poate manifesta prin dorinte de a fi temut si cunoscut.

Desi acesti indivizi sunt frecvent ambitiosi si capabili, imposibilitatea de a tolera esecurile, criticile si lipsa empatiei ii face dificili pentru munca in echipa nefiind potriviti pentru a sustine relatii profesionale de lunga durata. Acestia isi imagineaza o auto-grandiozitate alaturi de un comportament hipomaniac nesustinute de realitatea lor profesionala.

Semne si simptome:Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele de putere, prestigiu si vanitate personale. Este o tulburare strins legata de auto-centrism.
Criteriile de diagnosticare a narcisismului patologic cuprind urmatoarele:
- un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari)
- este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete sau dragostea ideala
- crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special
- cere admiratie excesiva
- asteapta tratamente speciale
- exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop
- ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele altora
- este invidios pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el
- este arogant
- prezinta paranoia usoara sau moderata
- face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.

Subtipurile Millon: Theodore Millon a identificat 5 subtipuri ale narcisistului. Orice narcisist poate manifesta unul sau nici unul dintre urmatoarele:

Narcisistul fara principii: include manifestari antisociale, este un sarlatan, exploateaza, face fraude, nu are scrupule.
Narcisistul falic: aproape toti narcisistii din acest grup sunt barbati. Tind sa fie agresivi, atletici si exhibitionisti; le place sa-si arate corpul si barbatia.
Narcisistul amoros: cuprinde caracteristici hisiotronice, este Don Juan sau Casanova modern, erotic, exhibitionist.
Narcisistul compensator: cuprinde caracteristici negativiste, este pasiv-agresiv, evita societatea.
Narcisistul elitist: crede despre el ca face parte dintre numele mari ale lumii.
Narcisistul fanatic: include caracteristici paranoide, un individ al carui stima de sine a fost sever inhibata in copilarie, care manifesta tendinte paranoide majore si care are iluzia de omnipotenta. Aceste persoane se lupta cu iluziile de neimportanta si valoare pierduta si incearca sa-si restabileasca respectul prin fantezii de grandoare. Cand nu reusesc ca castige recunoasterea si sustinerea altora adopta rolul de erou sau persoana adorata cu o misiune grandioasa.

Moduri de a recunoaste un narcisist: Thomas a sugerat urmatoarele manifestari care indica prezenta unei persoane cu tulburare de personalitate narcisista:
- asteapta ca altii sa faca treburile de zi cu zi pentru ca se simt prea importanti pentru a-si pierde timpul cu lucruri comune
- vorbesc foarte rar despre viata lor personala - despre amintiri si visuri
- tind sa prezinte un nivel ridicat de stres alaturi de persoanele cu care lucreaza sau interactioneaza
- simt ca regulile nu li se aplica
- simtul lor de auto-importanta si lipsa de empatie ii face sa intrerupa frecvent conversatiile cu altii
- devin nerabdatori si nelinistiti cand subiectul conversatiei este despre altcineva si nu ei
- folosesc constant pronumele „eu”, „mie” si „al meu”
- le lipseste empatia
- invinovatesc pe altii pentru greselile lor
- intr-o conversatie indiferent de subiect ajung sa vorbeasca despre ei
- vor insela si copia de cite ori vor crede ca nu sunt descoperiti
- relatii sociale de scurta durata
- tendinta de a fi atrasi de functii de conducere
- nevoia de a a fi in centrul atentiei sau de a fi admirati intr-un grup social
- preocuparea fata de imaginea si opinia publica.
- toate ideile lor sau modurile de comportament intr-o situatie data sunt copiate de la altii.

Diagnostic:Pentru a intruni diagnosticul unei tulburari de personalitate, comportamentul problematic al individului trebuie sa se manifeste in doua sau mai multe dintre urmatoarele domenii:
- perceptia si interpretarea sa fata de alte persoane
- intensitatea si durata simptomelor si cat de adecvate sunt acestea fata de situatia reala
- relatiile cu alte persoane
- capacitatea de a-si controla impulsurile.

Este important de stiut ca toate tulburarile de personalitate isi au debutul in adolescenta tarzie sau viata de adult la debut. Medicii pun rar un diagnostic de tulburare de personalitate la copii pentru ca acestia sunt inca in proces de formare si se pot schimba considerabil pana la perioada de adult.

Vulnerabilitatea respectului de sine face ca indivizii cu aceasta tulburare sa fie foarte sensibili la critici sau esec. Desi poate manifesta sentimente de putere, criticismul ii bintuie si ii lasa cu sentimente de umilinta, degradare si simplitate. Pot reactiona prin furie sau razbunare. Viata lor sociala este afectata frecvent de problemelor derivate din necesitatea de admiratie si de lipsa sensibilitatii fata de viata altora. Desi ambitia si increderea lor pot conduce la realizari frumoase, performanta poate fi intrerupta de intoleranta la critici sau greseli.

Persoanele diagnosticate cu aceasta tulburare prezinta mai multe nivele de functionare. Otto Kernberg a descris trei nivele ale afectarii narcisiste. In varf sunt cei care sunt talentati sau indeajuns de inzestrati pentru a atrage admiratia si atentia pe care o vor; aceste persoane pot niciodata sa necesite terapie pentru ca nu simt necesitatea. La al doilea nivel sunt cei care functioneaza satisfacator in mediul de lucru dar cauta ajutor profesional pentru ca nu pot forma relatii sanatoase sau pentru ca se simt plictisiti si fara scop. Narcisistii de pe ultimul nivel sunt diagnosticati frecvent cu alta tulburare mentala sau au intrat in probleme cu legea. Au severe dificultati cu anxietatea si controlul impulsurilor.

Marea preponderenta a pacientilor barbati in studiile narcisismului au facut cercetatorii sa exploreze efectele rolului sexului in aceasta tulburare de personalitate. Unii au speculat ca dezechilibrul sexual in narcisism rezulta din dezaprobarea societatii fata de comportamentul auto-centrat si de exploatare fata de femei care sunt programate natural sa ingrijeasca, sa faca placere si in general sa isi focalizeze atentia fata de alte persoane.

Tulburarea este dificil de diagnosticat din diferite motive. Primul, indivizii afectati functioneaza indeajuns de bine in societate astfel ca nu intra in atentia medicilor. Al doilea, narcisistii au tendinta sa minta despre ei, de aceea unui terapist ii poate lua mult timp pentru a observa discrepantele intre versiunea unui pacient despre viata sa si informatiile date de cunoscuti. Al treilea, multe comportamente asociate cu narcisismul pot fi atribite altor tulburari metale. Narcisistii care nu functioneaza bine sunt frecvent diagnosticati cu tulburare de personalitate de granita, mai ales daca sunt femei; daca sunt barbati pot fi diagnosticati cu personalitate antisociala.

Daca pacientul este dependent de droguri unele dintre comportamentele narcisiste pot fi atribuite consumului de substante. Mai recent cercetatorii au aratat tendinta de a confunda narcisismul la persoanele care au trait o experienta traumatica cu stresul post-traumatic.
Diagnosticul se pune de obicei pe baza a mai multor surse de informatii: istoricul pacientului, informatii de la familie si altiii si rezultatul intrebarilor puse de catre medic.

Tratament:Tratamentul cuprinde o varietate de aborduri farmacologice, de grup sau individuale.

Medicatia:
Nu exista inca medicamente dezvoltate special pentru tratamentul narcisismului. Pacientii care sunt si depresivi sau anxiosi pot primi medicamente pentru ameliorarea simptomelor. Se pare ca inhibitorii recaptarii de serotonina folositi in depresie ar agrava grandomania si lipsa de empatie.

Psihoterapia:
Cateva diferite aborduri fata de terapia individuala au fost incercate cu acesti pacienti, variind de la psihoanaliza clasica si terapia Adleriana pana la aborduri rationale si terapia Gestalt. Majoritatea medicilor nu pot forma legaturi indeajuns de stranse cu pacientii pentru a permite vindecarea traumelor din copilarie. Tendinta pacientilor de a critica si a nu aprecia munca medicului ii face dificil de lucrat cu ei.

Spitalizarea:
Narcisistii care nu functioneaza in societate pot necesita tratament in spital, mai ales cei care prezinta comportamente de auto-atac si lipsa controlului impulsurilor. Tratamentul in spital este de ajutor mai ales cand este tintit pe criza imediata si simptomele ei decat pe dificultatile de lunga durata ale pacientului.

Prognosticul persoanelor tinere cu narcisism este relativ bun, tulburarile lor reflectand lipsa experientei de viata. Pentru pacientii de lunga durata este negativ. Unii narcisisti pot pe masura ce se apropie de mijlocul vietii sa-si accepte limitarile proprii cat si pe ale altora, sa-si resolve problemele cu invidia si sa-si accepte mortalitatea. Cei mai multi pe de alta parte devin depresivi pe masura ce imbatranesc, neavand reteaua de legaturi familiale intime si prietenii care sustin majoritatea persoanelor in varsta.