Mituri despre relaţiile de iubire.

Relaţiile pot fi minunate sau teribile. În zilele de început ale unei relaţii, când îl ţineţi cu tandreţe pe partenerul vostru în braţe şi simţiţi cum inima vă bate în piept cu putere ca a unui boxer profesionist, este greu să vă imaginaţi că într-o zi, nu prea departe în viitor, toate aceste sentimente sublime vor dispărea. Întradevăr - vor dispărea. Vor fi şterse fără să rămână vreo urmă. În locul lor, vor apărea furia, frica, îngrijorarea, frustrarea, singurătatea, regretul, disperarea sau chiar amărăciune, dezgust, sau ură.

De ce s-ar întâmpla asta? Păi, prin simplu fapt că sentimentele se schimbă. Sentimentele sunt ca şi vremea. Chiar şi în timpul celei mai calde veri sau celei mai friguroase ierni, vremea continuă să se schimbe - iar emoţiile noastre nu fac excepţie. Oricât de minunat ar fi partenerul vostru, oricât de frumoasă ar fi relaţia dintre voi, acele sentimente de iubire iniţiale nu vor dura. Dar nu e cazul să ne alarmăm. Chiar dacă aceste sentimente vor dispărea în mod inevitabil, ele vor reveni. Apoi din nou vor dispărea. Şi din nou vor reveni. Acest ciclu se va repeta încontinuu. În general, emoţiile vin şi pleacă. Emoţiile umane - de la frică la furie sau chiar veselie şi bucurie - emoţiile apar şi apoi dispar. Ele apar şi dispar aşa cum primăvara urmează după iarnă. Mulţi dintre noi conştientizăm acest lucru dar îl uităm rapid. Ne agăţăm de acele sentimente de iubire de la început şi ne aşteptăm ca ele să dureze. Ne aşteptăm ca partenerul nostru să ne îndeplinească dorinţele, să se comporte în felul în care noi ne dorim, să ne îndeplinească toate dorinţele şi în general să ne facă viaţa mai bună, mai uşoară şi mai fericită - apoi ne supărăm atunci când realitatea distruge această fantezie. În mod ironic, oamenii cu care ne petrecem cel mai mult din timpul nostru şi pe care îi cunoaştem în profunzime sunt şi acei oameni care ne calcă pe nervi cel mai tare. Chiar dacă suntem criticaţi aspru sau suntem respinşi de către ceilalţi - aceste fapte dor mult mai tare atunci când sunt realizate de persoanele pe care le iubim. Nu avem cum scăpa de asta. Iubirea ne face vulnerabili. Dacă ne permitem nouă să fim deschişi şi intimi cu o altă persoană - să renunţăm la bariere şi să ne deschidem sufletul - atunci ne punem în ipostaza de a fi răniţi. Iubirea şi durerea sunt parteneri de dans intimi - sunt inseparabili.

Stai şi gândeşte-te la asta. Din experienţa ta de până acum, ai avut o relaţie apropiată cu cineva şi ai petrecut mult timp cu acea persoană fără să fi rănit/ă ca rezultat al interacţiunii cu ea? Lucrurile stau cam aşa: dacă ai o casă garantat vei avea de plătit facturi şi cheltuieli; dacă vei avea un copil vei avea scutece murdare şi nopţi nedormite; dacă construieşti o relaţie intimă, garantat vei avea o doză de stres şi durere. Acesta este unul din adevărurile care nu ne convin şi care ţine de simplul fapt că suntem oameni. Împărtăşirea propriei vieţi unei alte persoane poate fi o experienţă minunată, înălţătoare - şi în unele momente, poate fi absolut cumplită. Starurile pop, poeţii, scriitorii de romane şi companiile de felicitări au un interes legitim de a ignora acest adevăr care nu ne convine. Ei vor ca noi să credem toate acele mituri antice: că chiar există un partener perfect acolo undeva care ne aşteaptă pe noi şi că fără această persoană suntem incompleţi şi damnaţi la o viaţă pe jumătate trăită şi doar dacă vom găsi acest partener perfect, vom trăi o viaţă în iubire şi vom rămâne în această stare binecuvântată pentru veşnicie fără să fie nevoie să depunem vreun efort.

Ideea este că majoritatea dintre noi avem expectanţe nerealiste despre iubire, relaţii şi intimitate - convingeri care sunt mai apoi întărite pe parcursul vieţii noastre de filme, romane, spectacole de teatru, melodii, televizor, poezie, reviste, ziare, bârfe şi de către ceilalţi. Din păcate, dacă lăsăm aceste idei false să ne ghideze viaţa şi încercăm să ne bazăm relaţiile pe ele, atunci ne vom situa într-un cerc vicios în care chiar încercările noastre de a crea o relaţie de iubire care să dăinuie vor distruge această iubire.

În Statele Unite, rata divorţului este apropiată de 50% - şi din acele căsnicii care rezistă, multe sunt pline de singurătate, durere şi deşertăciune. Tot mai mult, oamenii se tem de angajamente - de a se implica într-o relaţie de lungă durată şi apoi de a se căsători - din cauza fricii că acea relaţie se va termina în lacrimi, amărăciune şi procese judecătoreşti. Nu e de mirare că acum sunt mai mulţi adulţi care aleg să fie singuri.

A ne îndrăgosti este uşor. Oricine o poate face. E ca şi cum ai mânca felul preferat sau a viziona un film magnific - foarte multă plăcere, niciun efort implicat. Dar a sta îndrăgostit/ă - aceasta e provocarea adevărată. Această provocare e cu atât mai mare cu cât de-a lungul anilor o serie de lucruri şi nonsensuri sunt întipărite în minţile noastre. Încă de la început din basme învăţăm că prinţul şi prinţesa trăiesc împreună până la adânci bătrâneţe apoi de la finalurile de la Hollywood a celor mai faimoase filme sau cărţi, emisiuni televizate, auzim şi vedem aceleaşi mituri iar şi iar. Mai jos sunt descrise cele 4 mituri despre iubire:

Mitul 1: Partenerul perfect/ideal
Ştiaţi că acolo undeva, în lumea asta mare există o pereche pentru fiecare dintre noi? Da, e adevărat. Femeia sau bărbatul visurilor tale e acolo, pierdut/ă, încearcă să-şi omoare cumva timpul, aşteaptă ca tu să o/îl găseşti.

Caută şi vei găsi acel partener care îţi va îndeplini toate fanteziile, care îţi va asigura toate nevoile şi cu care vei trăi pentru tot restul timpului în extaz şi beatitudine. Da, sigur! Şi Moş Crăciun există cu adevărat! Adevărul este că nu există aşa ceva - un „partener perfect/ideal” aşa cum nu există un cuplu perfect.

Dar cât de greu ne este să renunţăm la această idee? Cât de greu ne este să ne oprim din a compara partenerul actual cu alţii? Să ne oprim din fantezia legată de partenerul pe care l-am fi putut avea, sau l-am avut sau pe care ar fi trebuit să îl avem? Cât de greu ne-ar fi să ne oprim din a ne imagina cât de frumoasă ar fi viaţa dacă toate defectele şi neajunsurile partenerului ar dispărea?

Răspunsul: e foarte greu, pentru majoritatea fiinţelor umane să renunţe la această idee. Dar asta nu înseamnă că lucrurile trebuie să rămână aşa. Schimbarea este posibilă, dacă ne-o dorim. Haide să ne uităm la cât de mult ne costă dacă ne implicăm în acest tipar de gândire. Cât de multă frustrare, furie şi dezamăgire ne crează? Bineînţeles, nu e o soluţie să îl laşi pe partenerul tău să facă aşa cum doreşte, oricând vrea, fără să aibă consideraţie pentru tine; acest lucru nu ar da naştere unei relaţii sănătoase. Ceea ce ar trebui să facem e să ne analizăm atent şi onest propriile convingeri internalizate despre cum ar trebui ca partenerul vostru să se comporte şi cum ar trebui să fie relaţia voastră. Apoi observă cum aceste gânduri te afectează atunci când te laşi ghidat/cuprins de ele. Aceste gânduri te ajută în relaţia ta sau dimpotrivă?

Mitul 2: Tu mă completezi
Când vine vorba de filme, în filmul Jerry Maguire spre exemplu apare expresia „Tu mă completezi!” chiar la finalul fimului. Această idee este una care nu ne ajută deloc. Dacă crezi acest mit şi te comporţi ca şi cum ai fi incomplet/ă fără partenerul tău atunci te setezi pentru o serie de probleme. Vei fi dependent, fricos/coasă de a fi/rămâne singur/ă fapt ce nu va conduce la o relaţie sănătoasă şi funcţională. Mintea noastră are această idee că noi nu suntem compleţi fără o altă persoană. Cu timpul, ne dăm seama că suntem compleţi şi fără o altă persoană. Acest sentiment odată dobândit presupune că suntem sinceri cu noi înşine şi putem în sfârşit să ne întrebăm ce ne dorim de la o relaţie fără să fim reţinuţi de frica de a fi respinşi şi abandonaţi.

Mitul 3: Iubirea ar trebui să fie uşoară
Iubirea ar trebui să fie uşoară. Hmmmmm. Haide să ne uităm la această afirmaţie cu atenţie. Atunci când trăieşti cu o altă persoană pentru o perioadă lungă de timp care are:
(a) gânduri şi emoţii diferite de ale tale,
(b) interese diferite,
(c) expectanţe diferite legate de sex, bani, treburi casnice, religie, vacanţă, balanţa dintre lucru-viaţă, creşterea şi educarea copiilor,
(d) stiluri diferite de a comunica, de a negocia, de a se exprima,
(e) reacţii diferite la lucrurile care ţie îţi plac sau de care îţi este frică sau le deteşti,
(f) nevoi diferite de a face sex, de a mânca, de a merge la sport, de a lucra,
(g) standarde diferite de curăţenie şi aspect îngrijit,
(h) prieteni sau rude cu care nu te înţelegi atât de bine,
(i) obiceiuri adânc înrădăcinate care te enervează ...ar trebui să fie uşor? Èši se pare convingător?
Bineînţeles că minţile noastre sunt rapide în a indica faptul că dacă partenerii noştri ar fi mai compatibili, dacă nu ar fi atât de diferiţi de noi, atunci relaţiile noastre ar fi mai uşoare. Pare convingător dar acum suntem din nou la mitul 1 - partenerul perfect. Ideea e că mereu vor fi diferenţe semnificative între tine şi partenerul tău în unele din aspectele menţionate mai sus şi în multe alte privinţe. Tocmai de aceea relaţiile nu sunt uşoare. Relaţiile necesită comunicare, negociere, compromisuri şi o acceptare a diferenţelor; ele de asemenea necesită ca să îţi exprimi punctul de vedere, să fi sincer în legătură cu ceea ce îţi doreşti şi ceea ce simţi şi - în unele dintre aceste situaţii, atunci când ceva extrem de important şi vital pentru sănătatea ta este în pericol - să refuzi să faci compromisuri. Aceasta este provocarea. Dar atâta vreme cât te aştepţi ca partenerul tău să fie exact ca tine astfel să gândească şi să se simtă ca tine - te setezi pentru dezamăgiri şi frustrare. Nu putem să negăm, unele cupluri au mai multe lucruri în comun faţă de altele. Unele cupluri sunt în mod natural optimiste şi calme. Unele cupluri au abilităţi de comunicare excelente. Unele cupluri au interese similare. Şi întradevăr dacă eşti pasionat de alpinism, e mult mai uşor să cădeţi de acord în privinţa planurilor de vacanţă decât în situaţia în care unul dintre parteneri iubeşte să stea la plajă şi să înoate iar altul urăşte acest lucru.

Dar oricât de multe lucruri aveţi în comun, întotdeauna vor exista lucruri care vor fi diferite. E important în psihoterapia axată pe acceptare şi angajament să începi să accepţi treptat diferenţele dintre tine şi partenerul tău. Şi pe măsură ce înveţi tot mai mult să accepţi diferenţele dintre tine şi partenerul tău, vei vedea că frustrarea, resentimentele şi furia ta încep să se dizolve astfel încât vei putea să te bucuri de multe plăceri - pe care o relaţie sănătoasă şi funcţională ţi le poate oferi.

Mitul 4: Iubire care durează o eternitate
Există acest tip de iubire veşnică? Aceasta este o întrebare complicată. În mod normal, atunci când oamenii vorbesc despre iubire, ei vorbesc despre o stare emoţională: un amestec de gânduri, sentimente şi senzaţii. Problema cu definirea iubirii în acest fel - e legată de faptul că sentimentele nu durează foarte mult timp. Aşa cum norii de deasupra se schimbă continuu - aşa se schimbă şi emoţiile noastre. Aşa că atâta vreme cât definim iubirea ca fiind un sentiment, ea nu poate fi niciodată eternă. Bineînţeles că în primele zile ale unei relaţii, aceste sentimente de iubire sunt mai intense, durează mai mult şi se reîntorc mult mai repede decât ulterior. Această etapă este numită „etapa lunii de miere” a unei relaţii, atunci când suntem în totalitate intoxicaţi de acele sentimente puternice şi intense precum erau şi Romeo şi Julieta. Nu va dura mult - în medie între şase săptămâni şi optsprezece luni - pentru majoritatea relaţiilor şi rareori mai mult de trei ani. Atunci când e gata, trăim în general un sentiment de pierdere. În sfârşit, ne simţim bine! Atât de bine, încât atunci când această etapă se termină, mulţi oameni se despart de partenerii lor, spunându-şi „Asta e. Nu mai sunt îndrăgostit/ă, e clar că acesta nu este partenerul ideal pentru mine. E mai bine să renunţ.” E mare păcat. Puţini oameni realizează că o relaţie autentică, de iubire şi semnificativă se dezvoltă în mod tipic odată ce perioada de lună de miere se sfârşeşte (fapt trecut cu vederea şi de scriitori, poeţi, staruri pop). În etapa lunii de miere, e ca şi cum ai fi drogat - iar acel drog te intoxichează şi se joacă cu simţurile tale. Atunci când eşti dependent de el, partenerul tău pare minunat. Dar nu vezi realitatea; vezi o fantezie indusă de droguri. Doar atunci când efectul drogului dispare - îl vezi pe partenerul tău exact aşa cum este el în realitate. În mod natural, această descoperire poate fi şocantă. Dar de aici începe oportunitatea de a construi o relaţie intimă autentică între două persoane care se văd unul pe altul exact aşa cum sunt. Pe măsură ce această relaţie se dezvoltă, vor exista noi sentimente de iubire - nu atât de intense şi intoxicante dar cu siguranţă infinit mai bogate şi care vor aduce împlinire.

Luând în considerare aceste lucruri discutate mai sus, este sugerată o modalitate mai funcţională de a conceptualiza iubirea. În loc de un sentiment, ar fi util să ne gândim la iubire ca la o acţiune. Sentimentele de iubire - vin şi pleacă ca un vârtej; nu le putem controla. Dar acţiunea de a iubi - este ceva ce noi putem face, indiferent de ceea ce simţim. Spre exemplu, atunci când un cuplu are un conflict şi încep ambii să strige unul la altul şi să arunce obiectele din casă. Aceste manifestări nu ajută, nu sunt utile. Nu îi aduce pe cei doi parteneri împreună şi nu rezolvă problema ci dimpotrivă: timpul este pierdut şi vitalitatea relaţiei este stoarsă. Învăţăm din greşelile noastre repetate că cu cât reparăm „stricăciunile” mai rapid cu atât e mai bine pentru ambii parteneri. Ideea este că fiecare dintre parteneri ar trebui să încerce să soluţioneze conflictul înainte ca el să ia proporţii uriaşe. Acest lucru nu este uşor. De fiecare dată când aveţi o ceartă, unul dintre voi ar trebui să cedeze. Pentru a face acest lucru, trebuie să te deschizi şi să laşi loc furiei fără a te lăsa consumat de ea. Trebuie să renunţi la toate gândurile legate de faptul că tu ai dreptate şi partenerul tău nu are dreptate. Trebuie să îţi aminteşti care îţi sunt valorile: aminteşte-ţi ce fel de partener vrei să fii şi ce fel de relaţie îţi doreşti. Apoi, este nevoie să acţionezi - luând în considerare aceste aspecte.


Bibliografie:
Cartea: „ACT with Love” - Russ Haris, New Harbinger Publications, Inc. 2009