Iubire sau pseudo-iubire?

Urmatorul dialog il aud povestit mult prea des:

„Sunt foarte nefericita, nu face niciodata nimic din ceea ce ii cer”.

„Dar de stai cu el, atunci?”

„Pentru ca il iubesc”.

E ca si cum ne asteptam ca iubirea sa fie atotputernica, sa compenseze o relatie toxica, sa depaseasca orice obstacol pentru ca celalalt sa se schimbe doar pentru ca este iubit. Fara sa constientizam ca poate fi altceva care ne tine blocati intr-o relatie nesatisfacatoare, nu iubirea (aceasta din urma fiind inteleasa ca un sentiment de afectiune profunda pentru cineva).

Cand spun „altceva”, ma refer la umbrele iubirii, ceea ce Jacques Salome denumeste pseudo-iubiri.

Astfel, iata care sunt situatiile cand cineva spune „Te iubesc!”, dar aceasta declaratie este de fapt expresia unei pseudo-iubiri:

Iubirea de nevoie - care de fapt este o cerere: ii spune partenerului „Te iubesc!” dar de fapt, ceea ce vrea sa spuna este: „Iubeste-ma!”, ca o expresie a nevoii sale enorme de a fi iubit de cineva, de a primi afectiune si atentie de la cineva. Dar pentru ca nu a fost invatat sa ceara acest lucru, va incerca sa ofere, asteptand in mod ascuns sa primeasca ceea ce doreste. Si daca nu va primi, de regula nu se va considera responsabil ca nu a stiut sa ceara, ci il va considera pe celalalt nerecunoscator...

Iubirea de inlocuire - cand spune „Te iubesc!” ca sa il faca pe celalalt sa il iubeasca asa cum ar fi vrut sa fie iubit de cineva din trecut sau de un partener actual langa care nu este multumit.

Iubirea de frica - cand de fapt declaratia de iubire este o expresie a fricii de a nu fi parasit: „Te iubesc, cum poti sa te gandesti sa petreci timp in oras fara mine?” sau „Te iubesc, jura-mi ca nu ne vom desparti niciodata!”.

Iubirea terorista - „Daca eu te iubesc, atunci si tu trebuie sa ma iubesti!” (o declaratie transformata in pretentie).

Iubirea de consum – cand ceea ce iubeste de fapt este ceea ce primeste de la partener: „Iubesc ceea ce primesc de la tine” sau „Iubesc felul in care ma iubesti”.

Insa nu inseamna ca o pseudo-iubire nu poate fi inlocuita in timp de o iubire autentica. Nu inseamna ca o iubire autentica nu poate coexista cu o pseudo-iubire (de exemplu, pot sa iubesc pe cineva si pot sa iubesc si ceea ce primesc de la ea).

Ce mi se pare important e sa invatam sa facem distinctia intre iubire si pseudo-iubiri, pentru a putea gestiona pseudo-iubirile (invatand sa cer, gestionandu-mi frica de a nu fi parasit, facand un travaliu de doliu pentru o relatie din trecut, constientizand mai bine ceea ce simt) si pentru a putea avea grija de iubirea autentica, atunci cand suntem destul de norocosi sa o simtim.

Pentru ca cel mai mare dar pe care pot sa il primesc nu este sa fiu iubit, ci sa pot sa simt iubire pentru cineva.