Dragostea unilaterala

Durerea dragostei unilaterale ii atinge pe toti cei care au fost vreodata dezamagiti in dragoste, deoarece durerea iubirii face parte din asa-zisa dragoste sanatoasa. Tindem instinctual sa ne identificam cu persoana pe care o iubim si sa dezvoltam mai multa simpatie fata de persoana respinsa decat fata de cel/cea care respinge.

Acest tip de identificare este unul dintre motivele pentru care romanul din secolul al nouasprezecelea a lui Goethe, „Suferintele tanarului Werther” a generat o serie de sinucideri de-a lungul intregii Europe. Romanul prezenta povestea de dragoste a unui tanar ce se petrece de-a lungul lunilor mai - decembrie 1771, astfel iubirea lui Werther se desfasoara pe parcursul a sapte luni. Atat ii e necesar pentru a se indragosti si pentru a muri la capatul acestor sapte luni, luandu-si propria viata din cauza iubirii unilaterale.

Iubirea unilaterala se traduce prin inclinatia de a te indragosti sau de a fi atras de persoane indisponibile din punct de vedere afectiv, insa identificarea si empatia fata de aceasta forma de iubire reprezinta numai un aspect al reactiei noastre la ea.

De foarte multe ori se intampla ca persoanele care se indragostec in mod repetat de oameni indisponibili sa fie si ei/ele la randul lor indisponibili/indisponibile si incapabili/incapabile sa raspunda sentimentelor celor care sunt atrasi de ei/ele.

Unul din motive fiind ca impart potentialii parteneri/partenere in doua extreme „perfect dar indisponibil” sau „disponibil, insa nu suficient de bun”, dar in acelasi timp marea majoritate a potentialilor parteneri nu este nici perfecta, nici complet inacceptabila. Procedand in aceasta maniera, isi pastreaza fantezia frumusetii, a inteligentei si a spiritualitatii perfecte.

Cu alte cuvinte aceia dintre noi care creeaza aceasta separare in minte tind sa se agate de iluzia iubirii pure si ca insasi dragostea poate fi perfecta. Oricat de universala este aceasta dezbinare dintre realitate si fantezie, gradul de ruptura ce este creat in relatii depinde de istoria noastra personala, individuala si de caracter.

E dificil sa identificam din timp acest tipar, pentru ca persoana de care suntem atrasi/atrase este complet disponibila, interactioneaza si uneori chiar se intalneste cu noi, sau e posibil sa fim deja implicati intr-o relatie de lunga durata cu aceasta persoana. Indiponibilitatea apare atunci cand de exemplu vezi persoana cealalta ca nu-si poate lua angajamentul fata de tine. Bineinteles e usor sa-l vezi pe el/ea ca fiind in neregula, considerand ca el/ea are o problema, o „fobie de angajament” si nu este pregatit.

Daca esti atras/atrasa consecutiv de barbati/femei indisponibili/indisponibile, este foarte tentant sa te vezi pe tine ca fiind victima ghinionista a unei coincidente, sau sa crezi ca nu ai noroc, sau ca traiesti intr-un oras in care sunt mai putini barbati decat femei si invers dand vina pe statistici.

Acest tip de relatie face imposibil sa pretinzi ca exista ceva la cealalta persoana de care esti atras sau respins/a. Normal ca exista intotdeauna ceva la celalalt/cealalta la care reactionam, dar in cazul iubirii unilaterale, „lipiciul” relatiei este dat tocmai de banuiala indisponibilitatii.

Cel mai util in aceste situatii ar fi mai degraba sa examinezi modul in care tu nu partenerul/partenera esti indisponibil/a pentru ca gradul de energie psihica pe care il investesti in oamenii indisponibili este egal cu acelasi grad ce il investesti pentru a evita oamenii disponibili.

Daca nu ai avut o astfel de relatie, iti poti da seama daca acest tipar e predominant facand o analiza atat cantitativa cat si calitativa a experientelor tale.

De exemplu pe latura calitativa:
- observa daca suni din nou cand un/o potential partener/a nu-ti raspunde la telefon, sau cand a spus ca te suna dar nu a mai facut-o;
- observa daca discuti obsesiv cu prietenii sensul esecului lui/ei in incercarea de a te cauta, sau a-ti raspunde;
- observa daca iti propui sa petreceti mai mult timp impreuna atunci cand v-ati intalnit intamplator;
- observa daca “o iei de buna” atunci cand iti spune ca relatiile nu sunt o prioritate pentru el/ea.

Este foarte important sa-ti dai seama ce iti doresti cu adevarat de tine si relatia ta cu partenerul/partenera si care e obiectivul tau final. E posibil sa-ti doresti o relatie cu unul din tipurile disponibile pe care pana acum le-ai respins sau nu ai reusit sa le remarci. De fapt, din aceasta urna de candidati/candidate sau tipuri, trebuie sa le extragi pe acelea care ca o oglindire, au fost atrase de tine pentru ca tu la randul tau le erai indisponibil/a pentru a nu urma iar acest tipar de dragoste unilaterala.

Ca sa limpezim aspectul central legat de dragoste trebuie sa ne dam seama ca: „Totul e in mintea nostra”. Desi capacitatea noastra de iubire este situata adanc intr-o parte mai primitiva a creierului nostru si este, prin urmare, ilogica, poate fi influentata in moduri subtile de interactiunile ei cu partea mai avansata, cognitiva, a creierului nostru.

Dragostea, (ca si alte emotii) nu poate fi voita, dar poate fi totusi invitata sa viziteze.

Atunci cand spunem da iubirii, ne angajam cognitiv in crearea conditiilor pentru ca o noua relatie sa apara.

Nu zic acum sa sarim pe prima persoana disponibila care ne iese in cale, ci, mai degraba, stiind ca ne vom confrunta cu o mare confuzie, sa incetam in a mai cauta motive pentru fuga si sa incepem sa cautam motive pentru a ramane.

Urmeaza sa dezbatem tiparul: „Dragostea triunghiulara” in articolul viitor.


Bibliografie:
Alon Gratch, Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ţi foloseşti mintea pentru a-ţi ghida inima