Dragostea Triunghiulara

Dragostea triunghiulara se instaleaza atunci cand intr-un cuplu sau o casnicie mai apare o a treia persoana. Motivul pentru care cuplurile triunghiuleaza este acela ca nu vor sa aibe de-a face cu problemele si confuzia din cadrul relatiei lor.

De exemplu, atunci cand un sot isi gaseste o amanta crede ca aceasta are ceea ce sotia sa nu, iar la sotie gaseste ceea ce crede ca nu va gasi la amanta. Sotia si ea la randul ei, isi poate spune siesi ca daca nu era aventura, totul ar fi fost bine, insemnand ca nu ar vrea sa vada imaginea completa a ceea ce este sotul ei, adica cineva despre care ea crede ca este capabil sa o minta, sa o insele si sa o tradeze. Mai mult, din cauza rivalitatii cu cealalta femeie sau a amenintarii de a-si pierde sotul, dorinta si valorizarea fata de sot cresc, iar situatia se va inrautati.

A aduce o a treia parte intr-o relatie, nu implica intotdeauna o relatie sexuala cu cea de-a treia persoana. Cea de-a treia parte poate fi si un prieten apropiat, sau o soacra, sau orice alta activitate „extracurriculara” atat de solicitanta, incat pare sa intervina in cuplu. Orice alta parte de acest fel poate alimenta cuplul cu vina externa ca tinta, care sa le distraga atentia de la ceea ce simt si isi doresc reciproc. Una din cauze este istoria dezvoltarii noastre, emotional vorbind, si nu vom scapa niciodata de triunghiuri.

Totul incepe inainte sa avem un triunghi adevarat (o mama, un tata si noi) in vietile noastre. In mintea lui, bebelusul, creeaza un triunghi chiar si cand are doar o relatie in doi, cu cineva care ii poarta de grija, de obicei mama. Cand bebelusul primeste ce vrea de la ea, ea este ”mama buna”, iar cand nu primeste este „mama rea”. Deoarece cel mic este incapabil cognitiv sa perceapa complexitatea si este temator ca raul va lua locul binelui, el isi divide mama in mintea lui in doua, experimentand-o efectiv pe mama sa ca fiind doua persoane. Aceasta, in concordanta cu teoria psihanalitica actuala, devine parte a machiajului nostru psihologic si, indiferent cat crestem si ne dezvoltam, ne predispune pentru totdeauna la triunghiulatie. Daca nu obtinem ce dorim de la parteneru nostru sau partenera noastra, acesta va deveni „iubitul/iubita rea” si altcineva, real sau potential va imbraca temporar mantia de „iubit/iubita buna”.

Pe langa asta, desi exista multe variatii si noi tipuri de familii, cei mai multi dintre noi intra in lumea iubirii cel putin cu ideea unei mame si a unui tata. In acest triunghi, copilul se gaseste in concurenta cu unul dintre parinti pentru atentia celuilalt.

In psihologia freudiana, aceasta are o componenta romantica si are ca rezultat sentimentele copilului de furie, vina si teama in relatie cu rivalul sau (parintele de acelasi sex) . In completare, acest triunghi ofera viitoarea „oportunitate” de a separa oamenii in buni si rai, sau in forma mai blanda a acestei diviziuni, de a invata cum sa obtii unele lucruri de la mama sau de la tata.

A intelege originile de dezvoltare ale triunghiulatiei ne ajuta sa apreciem atractia universala a acestui tipar de dragoste. De asemenea, da o raza de lumina asupra celor doua trasaturi de baza carea caracterizeaza toate triunghiurile umane: diviziune si rivalitate. In prima, noi ne divizam dragostea in doua, iar in cea de-a doua concuram cu o a treia parte pentru dragostea partenerului nostru.

Desi in interiorul unor parametri, aceste doua aspecte pot avea un impact pozitiv asupra unei relatii, cand vine vorba de tiparul iubirii triunghiulare, ele sunt mai des distructive, fiecare in felul ei. Si chiar daca se intrepatrund cu siguranta, de obicei coexista in orice triunghi, cei mai multi fiind inclinati sa arate in principal una sau cealalta. Aceasta nu inseamna ca la o persoana diviziunea si rivalitatea se exclud reciproc, ci ca este posibil ca una sa fie baza celeilalte. Oricum, prin dispozitie, cei mai multi oameni sunt mai atrasi de una sau de cealalta.

Daca nu vrei sa repeti sau sa impiedici formarea acestui tipar dureros, principala ta sarcina in recunoasterea propriului tipar, este sa identifici tipul de triunghiulatie la care este cel mai posibil sa fii susceptibil.

Pentru observatorul extern sau privind retrospectiv, rolul nostru de „spectator” sau „rival” in triunghi, este in to talitate de la sine evident. Dar cand suntem complet implicati, ce cele mai multe ori o negam si ne spunem noua insine: „Nu-mi sta deloc in fire…nu pot sa cred ca o fac” sau „Nu pot sa cred ca mi se intampla asta”. Si astfel neglijam de cele mai multe ori faptul ca triunghiu insusi este cel care alimenteaza cea mai mare parte a pasiunii noastre, nu sentimentele pentru obiectul iubirii noastre.

Cea mai scurta distanta dintre doua puncte este o linie dreapta, nu un triunghi. Asa ca dialogul emotional cu partenerul tau si toate sentimentele voastre reciproce (bune si rele) apartin relatiei dintre voi doi. De exemplu, daca ii spui prietenei/prietenului tale/tau lucruri „urate” despre iubitul/iubita tau/ta, pe care lui nu i le spui si daca prietenul/prietena ta sfarseste sa creada ca ai un iubit/iubita nemernic/nemernica, in timp ce tu crezi ca il/o iubesti atat de mult si ca nu poti trai fara el/ea, trezeste-te – relatia ta are o problema.

In general, un triunghi inseamna aproape intotdeauna ca exista probleme in acea relatie.
Odata ce identifici „triunghiul care iti place cel mai mult” si te decizi sa spargi tiparul iubirii triunghiulare, tot ce trebuie sa faci este sa transformi triunghiul tau la loc intr-o linie dreapta. Asta inseamna ca trebuie sa lucrezi la a redirectiona si apoi la includerea si acceptarea aspectelor diferite care exista concomitent (ambivalenta) din cadrul relatiei tale primare sau a partenerului/partenerei.
Pentru a face asta intr-un mod constructiv, trebuie sa ajungi sa te cunosti, sa te intelegi si sa te accepti asa cum esti.

Cum schimbarea, provocarea si chiar si criza sunt inevitabile in cursul vietii noastre, dezvoltarea personala este esentiala pentru orice relatie de lunga durata. In relatiile de succes, amandoi partenerii fac fata provocarii si se dezvolta separat, si prin urmare, impreuna. Dar cand unul dintre parteneri dezvolta noi interese, prietenii sau scopuri profesionale, si celalalt este pietrificat intr-o rutina fara minte, relatia devine vulnerabila si foarte usor o a treia parte externa isi va face loc in aceasta relatie

Urmatorul tipar: „Dragostea interzisa” in articolul viitor.


Bibliografie:
Alon Gratch, Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ţi foloseşti mintea pentru a-ţi ghida inima