Dragostea interzisa

Istoric, iubirea interzisa poate fi vazuta ca o iubire care pur si simplu incalca regulile comportamentale dependente cultural transformadu-se intr-o iubire secreta „de care nu trebuie sa stie lumea”. Evident, cum civilizatia occidentala continua sa progreseze de-a lungul unei traiectorii social libertine, multe dintre iubirile interzise ieri nu mai sunt interzise astazi, iar altele, cum ar fi de exemplu intalnirile interrasiale in America, nu sunt interzise in mod explicit insa pot fi cenzurate tacit in continuare (exceptie facand doar cateva de la marginile culturale). Indiferent cat de libertini suntem nu putem omite faptul ca dragostea romantica evoca si un element intrinsec interzis. Cazuri precum cel al profesoarei sau profesorului care se vede cu studentul sau studenta apar periodic in mass-media, sau al barbatului politician casatorit care se vede cu secretara sau care are o amanta.

In toate cazurile, dragostea interzisa depaseste in mod clar unele dintre celelalte tipare pe care le-am discutat, de exemplu iubirea triunghiulara. Totusi, aspectul interzis al iubirii si rolul special pe care il joaca in multe relatii este destul de important pentru a-si merita propria discutie.

Pentru un psihoterapeut, psiholog sau psihanalist, conceptia ca dragostea ar putea fi interzisa intrinsec nu constituie o noutate. Daca esti adeptul lui Freud, totul se trage de la primul tau obiect de iubire erotica (parintele de sex opus) care este periculoasa in afara granitelor ei, dar nu trebuie sa fii freudian ca sa vezi ca dragostea poate fi, de fapt, periculoasa in viata unei familii. Exista putine dubii in privinta faptului ca parintii si copii lor se indragostesc unii de altii, cu aproape universalul avertisement, ca in acest context, se separa dragostea de sexualitate, dar nu sunt acestea doua inerent apropiate prin natura lor? De exemplu pe cat de absurd suna, nu este cel putin teoretic natural pentru un frate si o sora sa se atraga reciproc, cand ajung la pubertate? Si, in general, nu este de asteptat ca viata intima a familiei sa atraga dupa sine sentimente sexuale intre membrii sai? Ei bine, adevarul este ca incestul exista, acesta fiind exact motivul pentru care este un astfel de tabu.

Intr-adevar, fara a tine cont de educatia sexuala si mediul familial progresiv in care sexualitatea este mentionata ca o parte „frumoasa si sanatoasa” a vietii unui adult, in cele mai multe familii, nuditatea, stimularea sexuala si sexul nu sunt nicaieri de vazut, auzit sau vorbit. In acelasi timp, aluziile sexuale sunt omniprezente in cultura noastra, stimuland mai departe curiozitatea existenta si imaginatia copiilor. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa fii psiholog ca sa vezi ca in societatea noastra, copiii cresc cu conceptia ca dragostea sexuala este interesanta si minunata si, in acelasi timp interzisa (cel putin pentru ei). Astfel, copilul isi va dori acel lucru minunat si interesant razvratindu-se si tinadu-l secret pentru ca e interzis.

Asa ca daca te aflii intr-o relatie de iubire interzisa din cauza ca partenerul e mai in varsta sau esti homosexual sau partenerul e casatorit si parintii, prietenii, bunicii, Dumnezeu... spun ca nu e bine, va trebui sa recunosti ca fix razvratirea ta impotriva lor si nu legatura ta cu partenerul/partenera este cea care alimenteaza pasiunea ta si te conduce in a sustine aceasta relatie.

Acum razvratirea impotriva conventiilor sociale nu este neaparat un lucru rau. Daca esti homosexual ar trebui sa accepti interdictiile culturale sau religioase impotriva obtinerii obiectului iubirii tale? Evident ca nu. Daca esti o femeie care se intalneste cu un barbat mai in varsta, ar trebui sa consideri asta o iubire interzisa daca, sa zicem familia ta sau alte persoane din societate nu o aproba? Inca o data, as zice, nu, desi, in toate aceste cazuri, depinde atitudinea ta intelectuala si emotionala fata de aceste conventii sociale. Daca, fiind un ganditor independent, iti imbratisezi razvratirea si iti iei angajamentul fata de iubirea ta, este clar ca nu mai este interzisa. Pe de alta parte, daca pretinzi a fi liber, dar te comporti ca un adolescent razvratit, caruia in secret, sau subversiv, ii face placere sa incalce regulile, probabil ca esti sub influenta iubirii interzise.

Poate fi dificial in a face un prim pas pentru constientizarea acestui tipar, deoarece profunzimea si anvergura sentimentelor aduse intr-o astfel de relatie este, de cele mai multe ori, extraordinara. Acest fapt nu este in mod tipic recunoscut de cineva din exterior, mult prea ocupat sa condamne relatia pentru ca incalca regula sociala. Totusi asa cum orice indragostit de literatura va confirma, cand suntem invitati in lumea interioara a unui romancier, suntem de cele mai multe ori tentati sa ne identificam cu protagonistii si sa-i simpatizam. Nu citim sau asistam la „Romeo si Julieta” spunandu-ne: „Vai, sunt asa niste adolescenti”

Cand suntem angajati intr-o relatie de iubire interzisa profunzimea emotionala este mult mai mare si pe langa nevoia de a rezista acestui tip de profunzime emotionala alegem ca vedem realitatea obstaculului (adica religia gresita, sexul, varsta, statutul marital, etc) mai degraba ca fiind in intregime externa si obiectiva decat ca este partial creata de propria perceptie si ezitare de a ne legitima dragostea.

Asa ca de unde stii daca esti ghidat de „adolescentul rebel din interior” sau de dragostea adevarata, pe care ar trebui sa o imbratisezi?

Ei bine, ca si cu celelalte tipuri de iubire esuata, uneori trebuie sa fii pur si simplu in interior ca sa castigi. Altfel spus, singurul mod de a afla este sa elimini toate celelalte obstacole externe si sa te lasi complet patruns in iubirea ta. Daca apoi, dragostea moare, stii ca a fost alimentata numai de rebeliune. Daca alegi sa nu o testezi si astfel continui relatia despre care stii ca, in ultimul rand ramane inacceptabila pentru tine sau pentru partener, atunci prin definitie esti angajat in tiparul iubirii interzise. La fel este de adevarat ca vei continua relatia in secret pentru a evita dezaprobarea familiala sau sociala.

Aceasta logica, implica, macar in teorie, lamurirea asupra intalnirilor pe care ar trebui sa le evitati daca vreti sa stati deoparte de dragostea interzisa. Evita sa iesi la intalniri cu persoane pe le consideri interzise tie.

Evident, aceasta regula impune ca tu „sa stii” ca nu ai face niciodata asa ceva, dar poate cineva sa stie asta cu adevarat? Oricum, cu cat te cunosti mai bine, cu atat este mai posibil sa eviti intalnirea cu cineva pe care il consideri interzis.

Cand nu esti sigur daca o persoana oarecare este interzisa pentru tine, poti face urmatorul exercitiu: Imagineaza-ti ca esti casatorit/a cu aceasta persoana, ca ai o familie cu ea, si cum ar fi relatia ta cu familia ta de origine, (mama, tata, frati surori...) cu familia lui/ei de origine, cu prietenii. Poti face acelasi exercitiu fara a tine cont de varsta, statut financiar si profesional, si chiar daca nu vrei sa te casatoresti vreodata. Ideea este sa-ti creezi imaginea unui angajament public cu care tu poti trai. Asa ca, in acest scenariu, fara a tine cont de reactia pozitiva sau negativa a celorlati oameni importanti din viata ta, ai alege acelasi lucru? Daca raspunsul tau este da, atunci tinand cont de valorile tale interioare este posibil ca acea persoana sa nu-ti fie interzisa.


Al saselea tipar „Dreagostea sexuala” va fi prezentat in urmatorul articol.


Bibliografie:
Alon Gratch, Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ţi foloseşti mintea pentru a-ţi ghida inima