Dragostea androgina

Surprinzator, cand vine vorba de relatiile dintre barbati si femei, astazi in zorii miscarilor feministe, cand femeile sunt incurajate sa urmareasca interese considerate anterior de domeniul masculin, iar de la barbati se asteapta sa fie sensibili si vulnerabili in traditia mai feminina, suntem cu totii hermafroditi.

Anterior, miscarii feministe, razboiul sexelor s-a dat de-a lungul rolurilor sexuale definite rigid. Cand o casnicie, sau o relatie este in criza, se intampla de cele mai multe ori pentru ca perechea e polarizata de-a lungul liniei de demarcatie stereotipale feminin-masculin. Barbatul este logic si insensibil si este interesat numai de filme de actiune, sex, masini si sport, iar femeia este emotionala si sensibila, cu un interes pentru comediile romantice, opera, carti si barfa.

In cuplul hermafrodit (teoretic) ar trebui sa fie ideal in conditiile in care fiecare partener isi completeaza nevoia de masculinitate sau feminitate (dupa caz) cu partea celuilalt.

De exemplu, barbatul este sensibil si deschis, in timp ce femeia este puternica si categorica. In acest tip de relatie, barbatul se indragosteste de femeia pe care o percepe ca fiind o persoana dura, independenta, pe care o poate respecta, iar femeia se indragosteste de un barbat pe care ea il percepe ca fiind o persoana emotionala si sustinatoare, cu care ea poate intra in legatura.

Cand cuplurile sunt polarizate de-a lungul rolurilor de gen, fie in forma traditionala sau cea contemporana, inversata, ele spera numai sa gaseasca calea de mijloc. Aceasta depinde in primul rand, de capacitatea lor de a accepta sentimentele ambivalente legate de sexul partenerului lor.

In cele din urma, desi toti avem si trasaturi masculine si feminine, nu putem niciodata sa obtinem un echilibru perfect si nici nu ne dorim asta. Cu toate ca, psihologic vorbind, barbatii si femeile sunt fundamental mai mult asemanatori decat diferiti. Vor fi mereu diferente psihologice intre genuri, la fel ca un sens subiectiv pentru a fi diferiti. Asa ca desi integrarea este un scop care merita, nu trebuie niciodata sa credem ca ne transcedem in totalitate genul.

A urma un o psihoterapie este probabil singurul lucru pe care il poti face, pentru ca prin insasi natura ei, psihoterapia combina si faciliteaza atat un proces intern, cat si unul extern, o schimbare comportamentala. Pe scurt, schimband unele dintre comportamentele tale externe, conform traditionalului „prefa-te pana iti reuseste”, vei putea sa dezvolti, de asemenea, si o schimbare interna.

Femeile care tind sa fie identificate mai mult masculin pot lucra la profundarea relatiei cu mama lor. Paradoxal, asta ar putea la fel de bine sa insemne sa invete din realizarile asa-zise superficiale ale mamelor lor. Amintirea faptului ca aceste femei si-au respins deseori mamele in copilarie, deoarece nu le puteau privi ca modele, explica paradoxul.

Pentru femeia identificata masculin, strategia centrala este de a cauta influente feminine pozitive. Clar, aceasi conceptie se aplica in principiu si barbatului traditional, foarte masculin care ar face bine sa caute influenta feminina pentru a-si inmuia agresivitatea exterioara si sa atraga fata din interior (si el a crescut cu o mama sau cu alte influente feminine). Bineinteles, e putin probabil ca el sa se apuce sa machieze, dar si-ar putea gasi drumul discutand despre relatii, gatind, gradinarind sau prin alte preocupari istoric feminine. Similar, o femeie traditionala, isi poate extinde orizonturile citind despre bani, politica, sau sport si prin a-si trage o parte din stima ei de sine din realizari concrete, orientate masculin, cum ar fi sa obtina o marire de salariu la munca, sa repare usa garajului si sa sofeze agresiv (fara a lua amenda). In cele din urma, data fiind logica iubirii androgine, barbatul identificat feminin, ceva mai contemporan, ar face bine sa urmeze aceasi carare, cautand in varsta adulta tipul de influenta pozitiva masculina, pe care, cel mai probabil, nu a avut-o ca si copil.


Bibliografie:
Alon Gratch, Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ţi foloseşti mintea pentru a-ţi ghida inima