Comunicarea in cuplu si satisfactia maritala

Mai deunazi am fost invitata sa realizez o cercetare intr-un domeniu pe care sa-l aleg singura, dar pe care sa-l motivez, sa ma gandesc bine la un subiect de interes global.

Care ar putea fi acesta ? Am ales Familia, Relatii de Cuplu, Comunicare in Cuplu si bineinteles Satisfactie Maritala.

Și cum nimic nu este întâmplător, nu eu am ales această temă, ci ea m-a ales pe mine. După parcurgerea facultăți de psihologie, am înțeles că noi suntem foarte mult și subliniez, foarte mult, ghidați de subconștient, de trăirile lăuntrice neexprimate, dar care au pulsiuni sacadate, cerându-și drepturile și care generează scenarii transpersonale, atât pentru trecut cât și pentru viitor. Nu ști ce drum să alegi ? Nu e o problemă ! Sinele va ști ! Toate acțiunile vor fi dirijate către îndeplinirea acelui scop.

De ce Psihologia Familiei ? De ce Relații de Cuplu ? De ce Comunicare în Cuplu și Satisfacție Maritală ? Oare de ce ? Atunci când ni se intamplă ceva dramatic, irecuperabil, tindem să remediem situația care a determinat acel eveniment din viața noastră pentru a evita repetarea lui în alte împrejurări și ne transformăm în salvatori, sau cel puțin încercăm asta. Și atunci facem demersurile necesare pentru a împiedica și pe ceilalți să treacă prin ce am trecut noi.

Motivația alegerii temei este una de conștientizare, de implicare și de salvare atât a autorului cât și a cititorului. Problema existențială, care ocupa locul primordial în cuplu, este comunicarea, sau mai bine zis, lipsa comunicării și are ca rezultat : incoerența, incongruența, disfuncționalitatea și apoi disoluția cuplurilor. 

Nefericirea va rămâne expresia incapacității fiecăruia de a-și alege un partener compatibil cu atingerea stării de confort. Ne place să credem că „Dragostea” menține cuplul, dar ajungem să conștientizăm că alte valori susțin constant și în mai mare măsură, relația de parteneriat. Chiar și acolo unde există și unde este reciproc împărtașită, vine un moment cand rutina o îndepărtează și obișnuința o elimină.

Există mai multe „Limbaje ale iubirii” de aceea este necesar să învățăm principalul limbaj al partenerului, dacă dorim să comunicăm eficient pe linie sentimentală:

• cuvinte de încurajare

• potențial latent în zona de nesiguranță

• timpul acordat-unii soți cred că petrec mult timp împreună, dar ei doar traiesc unul în preajma celuilalt

• canalizarea atenției asupra persoanei de lângă tine

• primirea de daruri

• serviciile

• mângâieri fizice

Membrii cuplului traditional tânjeau după dragoste (dar fiecare în altă parte). Dintr-un anumit punct de vedere, indivizii au rămas în același stadiu, dincolo de succesiunea epocilor istorice și anume, ei sunt mereu în căutarea iubirii, cu pasiunea pe care ți-o dă sufletul plin de visare și corpul prea însetat de dorință.

De-a lungul timpului, omul a fost preocupat de descoperirea relației de cuplu perfecte, ceea ce implică o durată lungă, armonie, siguranță, respect, confidențialitate, sinceritate, înțelegere, și nu în ultimul rând, dragoste. Desigur că este foarte greu să gasești toate acestea la un loc, fiind destul de greu să întâlnești un cuplu în care toate aceste elemente să se regăsească în mod proporțional. Asta și datorită naturii umane, și pentru că cei doi soți provin din medii diferite, din familii diferite, pot avea religii diferite, convingeri și principii divergente ; în orice caz, în ciuda tuturor acestor argumente care susțin cu precădere inexistența în realitate a unui cuplu perfect, el există.

Privind în jurul nostru, din vremea copilăriei, îi observăm pe adulți și ne punem întrebări la care nu avem curajul să răspundem, dar nici competența. Nu înțelegem de ce părinții azi se iubesc, mâine se ceartă, de ce bunicii îi țin partea mamei sau tatălui, deși e evident că nu este el cel care are dreptate, încercăm să construim și să imaginăm scenarii proprii, despre care, dacă am avea curajul să întrebăm, poate că le-ar lumina mintea și celor întrebați.

În cele mai multe cazuri, partenerii unui cuplu fac exces de zel, de sentimente, de energie. E adevărat că în lumea de azi nimeni nu ne învață cum să punem bazele unui cuplu, cum să ne alegem partenerul, nu ne explică nimeni că alegerea noastră ne va afecta toată viața, nu ne arată nimeni cum trebuie să ne comportăm ca părinți și ce relație trebuie să avem cu vârstinicii, fie ei ai noștri, sau « câștigați » prin intermediul unui mariaj.

Dar nu numai educația din școli are mari carențe în acest domeniu, ci și familia însăși, care nu cultivă în sufletele copiilor respectul reciproc și principiile fundamentale ale conviețuirii în societate. E foarte greu, dacă nu chiar dureros, să afli și să înveți despre toate acestea de unul singur. Faptul că viața te pune în permanență la încercare, că te supune la teste de răbdare, de înțelegere, de inteligență, de anduranță nu e o noutate. Dar ar fi mai ușor de trecut peste ele dacă ai avea susținere, dacă cineva te-ar fi avertizat că așa ceva ți se poate întampla chiar și ție, poate că fiecare dintre noi ar fi mai chibzuit, mai echilibrat și rata de divorțuri precum și familiile monoparentale ar avea un număr mult mai redus.

O poveste liniară, fără senzațional, fără nicio restricție, totul depinde de cei doi ca lucrurile să meargă bine. Dar, dacă privești lucrurile de la distanță, adevărul e cu totul altul : cuplul respectiv nu este izolat. El interacționează cu celelalte persoane din jurul lui, este chiar denumit „celula de bază” a societății. Deci e clar că nu poate exista în afara ei. La fel de real este faptul că atât în interiorul unui cuplu cât și în afara lui încep să se dezvolte o mulțime de factori care influențează fără doar și poate bunul mers al lucrurilor.

Câteva sute de studii demonstrează acest fapt: cu cât relaţia este mai inechitabilă cu atât distress-ul şi insatisfacţia partenerilor creşte. Altfel spus, inechitatea relaţiei, percepută de parteneri ca sub-beneficiu, se asociază cu o mai mare scădere a gradului de satisfacţie relaţională şi cu o creştere a distress-ului de relaţionare, fapt ce conduce spre nefericirea maritală şi divorţ.

Astazi fiecare are dreptul sa incerce sa fie fericit.

Analizând modul în care partenerii reacţionează la inechitatea maritală, se observă câteva diferenţe majore, generate de educaţie: mai exact de felul în care un anumit tip de societate controlează prescripţiile sex-rolurilor. Astfel, dacă societatea prezumă că bărbaţii au o poziţie mai puternică în societate, aceştia nu resimt ca inechitabilă o relaţie în care sunt avantajaţi, nefiind justificabilă social încercarea de reechilibrare a situaţiei.

M-a preocupat acest aspect al vieții de familie, curioasă să descopar partea teoretică a satisfacției maritale. Vroiam să văd ce conține, la ce se referă, ce părere au specialiștii. Am descoperit că niciodata nu ești suficient de bine pregătit pentru viața de cuplu, mai ales datorită atâtor variabile. Dacă lucrurile par simple la început, doi tineri se iubesc, petrec o perioadă împreună, își cunosc reciproc rudele și se hotărăsc să-și unească destinele, ulterior ele se complica.

Sunt sigură că pe această temă s-ar putea scrie nenumărate tomuri, unele mai documentate decât altele. Până și psihologia gasește în cuplu un teren extrem de fertil, în sensul că există foarte multe probleme pe care numai aprofundarea psihologică le poate rezolva. Ca atare, pentru asigurarea stabilităţii, armoniei şi satisfacţiei maritale este necesară implicarea comună a partenerilor, atât pentru cunoaşterea nevoilor, aşteptărilor şi dorinţelor fiecăruia cât mai ales pentru satisfacerea acestora. Implicarea presupune însă o disponibilitate avizată pentru celălalt, adică aptitudini de parteneriat învăţate, dezvoltate şi exersate.

Cercetarea psihologică manifestă un interes ridicat față de relația de cuplu, fiind una dintre cele mai importante relații pe care o persoană o dezvoltă pe parcursul vieții. Relația de cuplu deține un rol semnificativ cu privire la nivelul perceput al satisfacției/ insatisfacției din viața unei persoane. Totodată, nivelul perceput al satisfacției în relația de cuplu are un rol relevant în funcționalitatea și menținerea acesteia. În prezent se consideră că, în legăturile de atasament funcționale, partenerii adulți ar trebui să fie capabili să se sprijine reciproc în momente de nevoie, oferind sau primind ajutor, asistență, confort, reasigurare, sprijin față de activitățile autonome sau de dezvoltare personală ale partenerului.