Cauzele disfunctiilor sexuale

Disfunctiile sexuale sunt tulburari care afecteaza persoana în cauza în trei planuri: cognitiv, comportamental si psihologic (emoţional).

Tulburările de sexualitate pot avea diverse cauze:
- Tulburari în dezvoltarea psihosexuala infantila – anumite tulburari, dupa Freud, ar fi datorate unor opriri în evolutia maturarii sexuale în diverse stadii: pană la un an în faza orala, unde fenomenele sunt cunoscute cu gura care e si sediul placerii maxime; între 2-3 ani intalnim faza anala, care are rolul de a controla sfincterele, fiind faza care se preocupa de igiena cand au loc restrictii si sanctiuni; între 4-6 ani întalnim faza falica, aparand diferentele între sexe, cu jocuri exploratorii, se experimenteaza placerea sexului în forma larvara; între 7-12 ani este faza de latenta cu dezinteres sexual.
- Experientele care apar traumatizante – violuri, abuzuri în copilarie, incest;
- Tulburari de comunicare în cuplu – partenerii nu discuta între ei despre preferintele sexuale, nici nu sugereaza expectantele lor;
- Factorii educationali – informatiile sunt transmise de multe ori eronat, din teama ca fetele sa nu ramana însarcinate;
- Factorii cognitivi – apar clisee cognitive referitor la sexualitate, înainte de casatorie;
- Factorii informationali – educatia referitor la sexualitate este insuficienta sau de multe ori eronata;
- Teama – anxietatea si culpabilitatea subconstienta submineaza stima de sine si performantele sexuale.

Disfunctionalitatile apar din conflicte vechi inconstiente, ramase nerezolvate. Relatiile cu parintii în copilarie sunt decisive: abuzul savarsit în copilarie are traume adanci si deviatii ale comportamentului sexual; atasamentul de tip oedipian fată de parintele de sex opus duce la ambivalenta ulterioara. Separarea de o persoana de atasament primar (parinte, partener romantic), este un eveniment stresant pentru orice persoana, indiferent de varsta. Aceasta separare conduce la anxietate, activand o serie de raspunsuri comportamentale a caror functie este sa restabileasca contactul cu persoana de atasament. Calitatea pe care o are atasamentul se formeaza în relatia pe care o are copilul mic cu mama lui, interactiunea care se stabileste între cei doi, modul în care mama îl hraneste comunicand emotional cu copilul, zambetele pe care le au, modul bland în care copilul este atins de mama, valorizarea transmisa de mama copilului, satisfăcandu-i nevoile acestuia, precum si calitatea mesajelor pe care le transmit. Copilul dificil îsi recompenseaza mai putin mama, ea fiind frustrata în relatia cu copilul datorita acestui lucru, devenind din ce în ce mai putin disponibila pentru acesta. Daca atasamentul este securizant atat mama cat si copilul se simt bine, petrec timp mai mult împreuna transmitandu-si mesaje pozitive unul fata de celalalt. Atasamentul începe sa se formeze de la nastere, activandu-se în jurul varstei de sase luni. Despre fiecare tulburare sexuala în parte exista foarte putine date statistice, datorita adresabilitatii reduse de jena, teama, rusine. Ca si uzuale sunt problemele sexuale care apar în cuplu ceea ce duce la un dezechilibru, partenerii fiind nemultumiti si nemaiavand încredere în ei. La femei scade dorinta sexuala si au tulburari ale orgasmului iar barbatii sunt nemultumiti ca au disfunctii erectile, ejaculare precoce.

Alte cauze care pot afecta functia sexuală sunt:
- Medicamentele, cum ar fi: antihipertensive (diuretice, clonidina, betablocantele), steroidicele, hormonii estrogeni;
- Cocaina, opiaceele, alcoolul consumat în cantitati mari;
- Antidepresivele (trazodona, triciclice, venlafaxina);
- Antipsihotice (tiotixenul, risperidona, perfenazina, tioridazina);
- Diverse stari fiziologice la un moment dat în viata femeii, cum ar fi sarcina sau sindromul premenstrual;
- Afectiuni organice: boli endocrine, afectiuni renale, neurologice, diabet zaharat, metabolice, boli coronariene);
- Afectiuni psihice (tulburari de personalitate, adictii, schizofrenie, depresie);
- Medicamente cu efecte adverse (paroxetina care da efect nefavorabil în functia erectila).

Actul sexual are şase faze:
1. dorinta sexuala - exista multe elemente care pot influenta aceasta dorinta, cum ar fi starile negative (vinovatie, depresie, anxietate, tristete), aluziile facute de partener, atmosfera creata în jurul actului sexual;
2. trezirea sexuala - este starea mental-corporala, în care experienta ambilor parteneri variaza gradual în privinta placerii pentru activitatea sexuala;
3. excitarea sexuala - aceasta poate fi experimentata în trei moduri: masturbare (excitare erotica), fetis si contact interpersonal cu o persoana de sex opus sau de acelasi sex;
4. orgasmul - este faza în care excitatia ajunge la punctul culminant, care creste pana la eliberarea totala.Indicatorul la barbat este ejacularea si respiratia greoaie iar la femeie apar contractii musculare scurte, respiratia este puternica si apare senzatia de extaz;
5. satisfactia - este senzatia scopului realizat, fiind asociata cu generalizarea placerii, destindere, relaxare, respiratia fiind profunda si egala.
6. posludiul - este caracterizat prin profunzime, reînnoire, revitalizare. Tulburarile sexuale se pot manifesta în orice faza enumerata mai sus a actului sexual, instalandu-se prin dereglari în orice stadiu din cele patru stadii: psihologica, fiziologica, intricata si anatomica.

Orientarile sexuale nu sunt factori favorizanti ai instalarii disfunctiilor sexuale. Dupa durata disfunctiilor sexuale acestea pot fi vechi sau recente, fiind pasagere sau permante. Cauzele acestora sunt stabilite în urma unor investigatii complexe multidisciplinare.

Dupa contextul în care s-a instalat disfunctia sexuala este precizat si tipul disfunctiei:
- Disfuncţia sexuala semnalata nu are limite la anumite tipuri de stimuli, parteneri sau situatii si avem tipul generalizat;
- Disfunctia sexuala semnalata apare la anumite stimulari neagreate, cu anumiti parteneri si în anumite situatii si avem tipul selectiv;

Pentru ca o disfunctie sa fie diagnosticata trebuie mai întai elucidata cauza care duce la aceasta: psihogena, organica sau combinata. Dupa ce este identificata, se precizeaza caracterul care poate fi primar, secundar, pasager sau permanent, de tip circumscris, generalizat, avand natura organica psihogena, intricata, sau datorita consumului de substante.

Un rol important îl are si contextul apartenentei etnice, culturale, religioase, care influenteaza atitudinile legate de performantele sexuale, dorintele sexuale. În momentul în care se pune diagnosticul, sunt excluse conditiile medicale generale, tulburarile induse de substante, tulburarile psihiatrice.