Componentele procesului de fond în psihoterapia de grup

EvidenÅ£iind unele dintre caracteristicile unice ale formatului de grup, lucrarea se concentrează asupra a patru componenete ale procesului - structura, interacÅ£iunea verbală, relaÅ£ia therapeutică È™i factorii terapeutici. Cu toate că ordonate de-a lungul aceloraÈ™i două dimensiuni utilizate pentru rezultat, cele mai multe dintre studii sunt corelaÅ£ionale, făcând luarea concluziilor cauzale imposibilă.

Structura

Caracteristicile structurale ale formatului grupului sunt definite prin trei procese: pregatire pregrup, începutul stucturării È™edinÅ£ei, componenta (formarea). Orientarea pregrupului (stabilirea aÈ™teptărilor, stabilirea procedurilor de grup, pregătirea rolurilor, construirea abilităţilor) au fost asociate pozitiv cu coeziunea, satisfacÅ£ia membrilor È™i confortul cu grupul.

Pregătirea pregrupului poate fi văzută ca unul dintre cel mai puternic factor în reuÈ™ita grupului. Am constat acest lucru ca fiind cel mai puternic suport empiric al componentelor structurale. Cele mai înalte nivele de structură în primele faze ale experienÅ£ei de grup sunt cel mai bine articulate de „risc, responsabiliate È™i structură” model care a fost introdus aproape acum 30 de ani. Autorii au argumentat că activităţile de la începutul È™edinÅ£elor au condus la scăderea nivelului de anticipare a anxietăţii È™i, ulterior, creÈ™terea nivelului de risc interpersonal. In timp ce un număr de studii au susÅ£inut predictÅ£iile acestui model, modelul nu e susÅ£inut în totalitate. Alte argumente sugerează că grupurile puternic structurate sunt corelate, în general, cu rezultatele bune.

InformaÅ£iile privind compoziÅ£ia grupului constau în principal în domeniul conceptual. In timp ce unii au susÅ£inut pentru realizarea omogenităţii grupului în termeni de gen sau abilitatea membrilor de a tolera anxietatea, alÅ£ii au promovat eterogenitatea pentru a încuraja coeziunea sau rezultatele pacientului. In general nu există nici o dovadă empirică clară care să susÅ£ină fiecare argument care conduce la clasificarea mixtă.

Oricum, o excepÅ£ie promiţătoare la aceste descoperiri vine dintr-o recentă analiză după 111 studii, care a găsit o îmbunătăţire a omogenităţii grupului pe un număr mare de studii. Cu toate acestea, în această meta-relaÅ£ie, setările ÅŸi orientarea au covariat de asemenea cu omogenitatea, împiedicând o interpretare directă privind efectul de compoziÅ£ie.

Mediul interpersonal al grupului este considerat un mijloc puternic È™i unic în schimbarea pacientului (Yalome, 1995) È™i cel puÅ£in trei aspecte au fost evidenÅ£iate în literatura empirică: stilul liderului È™i membrilor, autodezvăluirea membrilor È™i feed-backul interpersonal.

Stilul verbal este o manifestare concretă a mediului interpersonal È™i liderii sunt sfătuiÅ£i să urmărească cu grijă evoluÅ£ia. Din păcate, diverse sisteme de urmărire a interacÅ£iunii verbale produc rezultate mixte care sunt o provocare pentru integrare. Cu toate acestea, corelaÅ£ia, este limitată, care să sugereze că nivelul de îmbunătăţire a stării pacientului È™i coeziunea pot rezulta când interacÅ£iunea grupului se concentrează pe tema relaÅ£iei: membru - membru È™i membru - grup. De asemenea, stilul de interacÅ£iune poate să conteze de când luarea rândului de către membri a fost insuficient legată de funcÅ£ionalitatea grupului È™i directivitatea È™i atribuirea (afilierea) pot determina un nivel mai înalt de coeziune.

DeÈ™i diversitatea metodologiei face integrarea rezultatelor între studii aproape imposibilă, consistenÅ£a studiilor a condus la o clasificare promiţătoare. ApariÅ£ia È™i ascendentul a mai multor protocoale de grup structurate au eclipsat mai devreme importanÅ£a dată autodezvăluirii membrilor. In timp ce dezvăluirea continuă să se bucure de un grad înalt de importanţă în anumite protocoale de grup, ultimele rezultate au produs un suport empiric eterogen (mixt).

Literatura timpurie a descoperit o asociere pozitivă a rezultatului între apropierea interpersonală È™i autodezvăluire. Mai recent esenÅ£a (nucleul) proceselor relaÅ£iei a produs rezultate mixte determinând pe unii să privească dintr-o perspectivă mai conservatoare. In cele din urmă darea È™i primirea unui răspuns interpersonal are un istoric lung È™i substanÅ£ial ca fiind un proces unic al formării grupului. A fost legat de creÈ™terea motivaÅ£iei pentru schimbare, o perspectivă mai clară în modul cum comportamentul cuiva îi afectează pe ceilalÅ£i, cu asumarea riscurilor interpersonal, grad mai ridicat de satisfacÅ£ie cu experienÅ£a grupului È™i capacitate crescută de intimitate. Literatura de specialitate despre feed-back este destul de matură ca să poată oferi principii susÅ£inute empiric pentru a ghida practica clinică, făcând feed-backul unul dintre cele mai puternice procese din literatură.

Relaţii terapeutice in psihoterapia de grup

RelaÅ£iile terapeutice în grup cuprind multiple posibilităţi structurale: relaÅ£iile membru-membru, membru-leader, membru-grup, leader-grup È™i leader- leader. In plus există multiple moduri de a privi la aceste relaÅ£ii. O recentă trecere în revistă a literaturii privind relaÅ£iile terapeutice de grup a identificat cele mai frecvente constructe folosite pentru a captura aspecte ale relaÅ£iei terapeutice din terapia de grup: climatul de grup, coeziune È™i alianÅ£a.

Chestionarul Climatului de Grup (GCQ) este măsura dominantă a climatului de grup din literatura empirică. Dacă majoritatea studiilor au găsit mari niveluri ale angajamentului membrilor pentru a prezice mai bune rezultate pentru membri, rezultatele nu sunt uniform pozitive. Unele au sugerat că aceasta poate fi deoarece GCQ întreabă de comportamentul "membrilor de grup" È™i nu despre el însuÈ™i È™i poate fi posibil să se vadă ceilalÅ£i membri ai grupului ca lucrând împreună È™i totuÈ™i să nu simtă o parte din lucrurile bune care se întâmplă în grup.

Cercetarile recente propun de asemenea schimbări în structura de factori a instrumentului (de ex. Subscara angajamentului combină puncte care declanÈ™ează un sens al apartenenÅ£ei È™i lucrează în grup ca un singur factor). Datele pozitive cuplate cu o direcÅ£ie clară pentru cercetarea viitoare au condus la clasificarea noastră promiţător.

Un construct foarte înrudit, coeziunea, a avut de asemenea un rezultat prezicând un succes mixt. Acest succes mixt este fără îndoială legat de multitudinea de măsuri din literatură. Noi am identificat recent 23 de măsuri diferite de coeziune în 31 de studii. Dacă niveluri mai mari de coeziune au fost legate empiric de rezultate mai bune, alte studii au găsit legături mai subtile.

In final alianÅ£a în psihoterapia de grup se poate referi la alianÅ£e ale membrilor de grup cu terapeutul de grup sau între unul È™i altul. AlianÅ£ele membrilor de grup cu terapeutul au fost în mod constant găsite a prezice mai bune rezultate. De altfel, cel puÅ£in un studiu a găsit că deÈ™i coeziunea È™i alianÅ£a de grup au contribuit în mod independent la rezultat, alianÅ£a a apărut È™i stă la baza unei mai mari variaÅ£ii. Constanta datelor din această literatură ne-a condus să considerăm alianÅ£a ca una dintre cele mai puternice variante de proces.