De multe ori ne confruntam cu diverse simptome atat fizice cat si psihice, si ajungem sa ne punem semne de intrebare " oare ce se intampla cu mine?".

De nenumarate ori ni se intampla ca atunci cand suntem tristi, sa spunem ca avem "depresie" (mintea noastra trebuie sa stie mereu cauza problemei, pentru a face sens cu simptomele, mai exact are nevoie de o explicatie pentru ceea ce se intampla cu noi ).

Cuvantul „depresie„ este des intalnit, in special cand avem o stare proasta sau o stare emotionala accentuata, atunci cand suntem tristi sau cand avem un comportament nejustificat. De cele mai multe ori cand traim astfel de senzatii, ne autodiagnosticam, si tot de atatea ori nu stim daca diagnosticul este cel real, cel valid.

Ce se intampla daca diagnosticul nu este cel real? Atunci cand ne autodiagnosticam, ne punem o anumita eticheta, de exemplu "depresie", creierul nostru codeaza aceasta informatie ca fiind valida si apoi incepem sa ne identificam cu acest cuvant, si anume incepem sa validam diagnosticul prin comportamente si ganduri care definesc acest episod de simptome. In consecinta incepem sa ne comportam ca o persoana care sufera un episod depresiv.

Este important cand avem un astfel de episod care includ diverse simptome, sa stim sa il catalogam.

Elementul esential al episodului depresiv major il constituie o perioada de cel putin doua saptamani in cursul careia exista, fie dispozitie depresiva, fie pierderea interesului sau a placerii pentru aproape toate activitatile.

La copii si adolescenti, dispozitia se bazeaza mai mult pe o stare de iritabilitate decat trista.

Persoana trebuie, de asemenea, sa experimenteze cel putin patru simptome suplimentare, care includ modificari ale apetitului sau a greutatii, a somnului, energie scazuta, sentimente de inutilitate sau de culpa, dificultate de gandire, concentrare sau probleme in luarea deciziilor, idei recurente de moarte, planuri sau tentative de suicid. Simptomele trebuie sa persiste in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, timp de cel putin doua saptamani consecutive.

Episodul trebuie sa fie acompaniat de detresa sau deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. La persoanele cu episoade mai usoare, functionarea pare a fi normala, dar necesita un efort considerabil crescut.

Dispozitia, intr-un episod major este descrisa adesea de catre persoana fiind depresiva, trista, disperata, descurajata sau "fara chef". Pierderea interesului sau a placerii este aproape intotdeauna prezenta. Persoanele relateaza ca simt mai putin interes pentru hobbyuri "nu-mi mai pasa de nimic acum", nu mai simt nicio placere pentru activitati considerate anterior atractive.

La unele persoane exista o reducere semnificativa a interesului sau dorintei sexuale.

Apetitul este de regula redus, multe persoane simt ca ei se forteaza sa manance sau au un apetit crescut, o dorinta compulsiva pentru anumite alimente (ex. Dulciuri, etc ).

Cea mai comuna perturbare este a somnului, persoanele se trezesc in cursul noptii si au dificultati de readormire. Se intampla mai rar, ca persoanele sa aiba episoade prelungite de somn noaptea sau a unei cresteri a duratei somnului diurn.

Alte modificari considerabile sunt legate de agitatie, si anume incapacitatea de a sta linistit, mersul de colo pana colo, frecarea tegumentelor sau lentoare, vorbire si gandire greoaie. Energia scazuta, extenuarea sunt frecvente, chiar si cele mai mici sarcini par a necesita un efort considerabil.

Sentimentul de inutilitate sau de culpa asociat cu un episod depresiv major poate include aprecieri negative asupra propriei valori care nu corespunde de realitatea sau preocupari referitoare la culpabilitate . Persoanele pot interpreta eronat evenimentele cotidiene neutru sau banale si au un sentiment exagerat de responsabilitate fata de evenimente nefavorabile.

Multe persoane acuza deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra ori de a lua decizii.

Toate aceste simptome definesc episodul depresiv major, care afecteaza functionarea normala a persoanei, interferand cu viata sociala, profesioanala si familiala.

Atunci cand traim astfel de simptome, chiar si cele doar de tristete pasagere, este important sa le constientizam, si sa le tratam pentru a nu ajunge sa ne afecteze functionarea normala.

O tristete marcanta netrata la timp, poate si amplificata in timp creand alte simptome care duc la tulburari psihice.

Toate aceste lucruri se pot rezolva prin identificarea si tratarea lor timpurie.

Psiholog Tanasescu Raluca