Deseori in cadrul sedintelor de terapie sau de dezvoltare personala, psihologul atrage atentia clientului asupra importantei acceptarii si impacarii cu trecutul, a situatiei prezente sau a acceptarii neconditionate a propriei persoane sau a celorlalti, ca etapa esentiala in procesul de schimbare.

Pentru unii oameni, acceptarea poate avea conotatii negative, implicand infrangerea, renuntarea, esecul de a face fata dificultatilor vietii, letargie, pasivitate. Adevarata acceptare, totusi, este un lucru total diferit. Nu inseamna sa accepti pasiv orice situatie in care esti implicat si sa nu faci nimic in aceasta privinta. Nici nu inseamna sa nu-ti mai faci planuri, sa nu intreprinzi actiuni pozitive sau sa nu mai inveti nimic.

Acceptarea este intelepciunea simpla, dar profunda, ce consta in a te supune mai degraba decat a te opune cursului vietii. A accepta momentul prezent neconditionat si fara rezerve este actiunea de a renunta la orice rezistenta interna fata de ceea ce este.

Sa luam urmatoarea situatie.

Ma trezesc de dimineata si vad ca afara ninge. Zapada s-a depus masiv, masinile sunt acoperite cu zapada, drumul este inghetat. Estimez ca dezapezirea masinii imi va lua vreo 30 de minute in plus fata de timpul dedicat, in mod obsinuit, pregatirii pentru o noua zi de munca.

Pot sa opun rezistenta acestei realitati, adica sa ma gândesc ca ce bine ar fi fost daca nu ningea azi sau sa imi aduc aminte cat de bine a fost ieri, cand inca era cald si astfel, sa ma enervez ca afara este iarna sau sa fiu furioasa ca pierd atât de mult timp curatându-mi masina. Discrepanta intre ceea ce gândesc si ceea ce se intampla in realitate imi produce sentimente de frustrare si de furie, iar reactia mea pentru a rezolva situatia respectiva provine din furie si frustare.

Sau pot sa accept situatia asa cum este ea: afara este iarna, iarna este normal sa ninga si ca masina sa fie inzapezita. Gandurile mele reflecta realitatea, iar acceptarea situatiei imi elimina orice conflict interior. Reactia mea pentru a rezolva situatia respectiva provine, de data aceasta, dintr-o stare de calm si liniste interioara.

Rezistenta interna inseamna a spune "nu" la ceea ce exista, prin critica si negativism emotional. Aceasta devine extrem de pronuntata mai ales atunci când lucrurile "merg prost", când lucrurile nu se intampla asa cum dorim noi sau in ritmul in care dorim, adica atunci când exista un decalaj intre cererile sau asteptarile rigide ale mintii si ceea ce se intampla sau exista in realitate. Discrepanta intre expectantele noastre si situatia din realitate este cea care ne creeaza durerea si suferinta.

Acelasi mecanism are loc si in cazul in care ne raportam la trecut, la propria persoana sau la ceilalti.

Nimeni din trecutul meu nu a fost corect cu mine. imi doresc ca acel lucru sa nu se fi intamplat. Trebuia sa am o alta viata. Sunt grasa, mi-ar fi placut sa fiu mai slaba. Lucrez intr-un mediu care nu imi place, mi-ar fi placut sa lucrez in alta parte. Am 30 de ani si nu am realizat foarte multe lucruri pana acum. Ar fi trebuit sa am deja o casa, masina si sa fiu casatorita. Partenerul meu de viata nu imi acorda suficienta atentie, este prea ocupat cu profesia lui. Mi-as dori sa iesim mai mult timp impreuna.

In exemplele de mai sus, prin gandurile noastre, opunem rezistenta unui trecut care nu mai poate fi schimbat; starii noastre prezente modului de a fi in prezent al celuilalt.

Proiectam in viitor modul in care ne-ar placea sa fie situatia noastra si a celuilalt, exprimand in acelasi timp nemultumirea, furia pe care o traim fata de noi si ceilalti in clipa prezenta sau fata de trecutul nostru.

Acceptand, insa, trecutul, acceptandu-ne pe noi insine, cu bune si cu rele, acceptand neconditionat pe ceilalti ne aliniem modul de a gandi la ceea ce este in realitate.

Nu mai dorim ceea ce nu avem, ci dorim ceea ce avem.
Prapastia dintre cum ar trebui sa fie lucrurile si cum sunt in realitate a disparut, iar acceptarea starii prezente este eliberatoare si ne da un sentiment de liniste si pace interioara.

Acceptarea nu inseamna, insa, pasivitate sau resemnare. Nu inseamna ca, in planul actiunii, nu puteti intreprinde nimic pentru a schimba situatia in care va aflati.

Acceptati clipa prezenta si realitatea ei, apoi treceti la actiune si faceti tot ce puteti pentru a o schimba. Diferenta rezida in faptul ca, de data aceasta, reactiile si actiunile dumneavoastra nu mai provin dintr-o stare de furie, disperare sau frica, ci dintr-o stare de calm, de liniste si de impacare.

A accepta inseamna sa permitem prezentului sa existe. Recunoscând si acceptând faptele si situatiile din prezent, dobandim un anumit grad de eliberare in raport cu ele si cu emotiile negative.

Astfel, suntem liberi sa actionam pentru a ne atinge scopurile.

Exercitiul zidului transparent - vizualizarea acceptarii

Atunci când o situatie va produce disconfort psihic, o alternativa la identificarea gândurilor care declanseaza emotii disfunctionale si dezbaterea acestora, este exercitiul zidului transparent. Acest exercitiu poate fi considerat o vizualizare a starii de acceptare descrisa in paginile anterioare.

Alarma de la masina, copii care tipa, blocajul in trafic, un caine care face galagie...ne intalnim zilnic cu aceste situatii si, de multe ori, reactionam cu furie, enervare sau iritare. Stam acasa, confortabil in pat si brusc se aude sunetul ascutit al unei alarme auto din strada. Brusc ne creste iritarea.

De data aceasta, in loc sa indentificam si sa combatem gândul irational care va declanseaza acea stare de iritare (de ex. La orele prânzului toata lumea trebuie sa pastreze lnistea ), o sa va rog sa va imaginati urmatorul lucru:

Simtiti ca deveniti transparent ca si cum nu mai aveti soliditatea corpului material. Permiteti-i zgomotului sa treaca pur si simplu prin d-voastra, ca si cum ati fi o perdea de apa. in loc sa construiti in dvs. un zid de rezistenta, care sa fie constant si dureros lovit de lucruri "ce nu ar trebui sa se intâmple", lasati totul sa treaca prin dvs.Puteti sa exersati la inceput cu lucruri minore, lipsite de importante (cineva face zgomot, sunteti prins in trafic, etc ) .
Apoi puteti sa aplicati aceasta tehnica in gestionarea relatiilor cu ceilalti.

De exemplu, cineva va spune ceva intr-un mod nepoliticos sau cu intentia de a va rani. in loc sa reactionati furios, sa atacati persoana respectiva, sau sa nu spuneti nimic, iar pe urma sa va autoblamati, lasati cuvintele sau gesturile sa treaca prin dvs. Imaginati-va ca sunteti ca o perdea de apa sau ca un zid transparent in care se dizolva toate lucrurile, gandurile care va fac sa va simtiti rau. Nu opuneti nicio rezistenta. Imaginati-va ca nu ar mai fi nimeni acolo care sa se simta ranit.

Puteti, apoi, sa ii spuneti acelei persoane ce anume v-a deranjat in comportamentul ei, daca asta alegeti sa faceti sau sa nu ii spuneti nimic si sa va vedeti mai departe de treaba dumneavoastra. DAR, de data aceasta, reactia d-voastra provine dintr-o stare de liniste interioara si nu este consecinta unei enervari, frustrari sau disperari.

Nimeni din exterior nu mai are puterea de a va controla starea interioara.
Dvs. sunteti singurul care detineti controlul asupra ceea ce simtiti.