Cunoaștem fiecare câte o persoană timidă, sau poate că am avut sau avem chiar noi înșiși această trăsătură. Când devine însă timiditatea mai mult decât o simplă trăsătură a personalității și cum se diferențiază ea de anxietate socială? 

Timiditatea este o trăsătură naturală a personalității, mai ușor de gestionat și care nu interferează semnificativ cu viața de zi cu zi, în timp ce anxietatea socială este o tulburare psihologică, care poate afecta grav funcționarea unei persoane în viața personală, profesională și socială. Dacă timiditatea este ceva cu care o persoană poate învăța să trăiască și să se adapteze, anxietatea socială necesită adesea intervenție terapeutică pentru a fi gestionată eficient și pentru a preveni impactul său pe termen lung. 

Timiditatea este ca o adiere ușoară a vântului, care te face să te simți puțin stânjenit într-o mulțime, dar nu te împiedică să mergi înainte. Anxietatea socială, însă, este ca o furtună care te cuprinde cu forța, făcându-te să simți că nu poți respira sau că te vei pierde în mijlocul mulțimii. Tulburarea de anxietate socială (sau fobia socială ) este definită ca o teamă intensă și persistentă față de evaluarea negativă sau rușinea în fața altora. 

În DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a ), tulburarea de anxietate socială este diagnosticată pe baza unui set specific de criterii. Aceste criterii ajută profesioniștii în domeniul sănătății mentale să identifice și să evalueze severitatea tulburării. Iată criteriile diagnostice pentru anxietatea socială conform DSM-5: 

➡ Frica intensă și persistentă de una sau mai multe situații sociale în care persoana este expusă la posibilitatea de a fi observată de alții sau de a fi evaluată negativ. Aceste situații includ, de exemplu vorbitul în public, participarea la evenimente sociale, interacțiuni cu persoane necunoscute, performanța într-un cadru social (cum ar fi la muncă sau la școală ). 

➡ Frica sau anxietatea din aceste situații sociale este disproporționată în raport cu pericolul real sau cu contextul social, având un impact semnificativ asupra funcționării zilnice a persoanei. 

➡ Evitarea situațiilor sociale sau suportarea lor cu o anxietate intensă. Persoanele cu anxietate socială pot încerca să evite complet orice situație care implică interacțiuni sociale sau pot participa în aceste situații doar cu un disconfort extrem. Persoanele pot evita: vorbitul în fața unui grup (ex: la școală sau la serviciu ), mâncatul sau băutul în public, întâlnirile cu persoane necunoscute, participarea la petreceri sau evenimente sociale, contactul vizual în timpul unei conversații. 

➡ Anxietatea și evitarea trebuie să fie prezente timp de cel puțin 6 luni sau mai mult, pentru a putea pune un diagnostic de tulburare de anxietate socială. 

➡ Semnele de anxietate socială cauzează suferință semnificativă sau dificultăți în viața de zi cu zi (de exemplu, la locul de muncă, în școală sau în relațiile personale ). Aceste simptome pot afecta grav performanțele academice sau profesionale și pot duce la izolare socială. 

➡ Frica, anxietatea sau evitarea nu sunt explicate mai bine printr-o altă tulburare mentală, cum ar fi o tulburare de panică sau o tulburare obsesiv-compulsivă, și nu sunt cauzate de efectele unei substanțe (de exemplu, consumul de alcool sau droguri ) sau de o condiție medicală. 

Cum se comportă o persoană care se confruntă cu anxietatea socială? 

O persoană cu anxietate socială poate prezenta o serie de comportamente și reacții care sunt adesea legate de teama intensă de a fi judecată sau evaluată negativ în fața altora. Aceste comportamente variază în funcție de intensitatea anxietății, de context și de modul în care persoana încearcă să facă față situațiilor sociale. Iată câteva dintre cele mai comune comportamente observabile ale unei persoane cu anxietate socială: 

➡ Evită situațiile sociale: persoanele cu anxietate socială pot evita întâlnirile sau evenimentele sociale de teamă că nu vor reuși să se comporte „corect" sau că vor fi judecate. Acest comportament poate include refuzul de a participa la petreceri, evenimente de grup, întâlniri de afaceri, discuții în fața unui public sau chiar interacțiuni minore, cum ar fi a vorbi cu un coleg sau a face o comandă la restaurant. 

➡ Are tendința de a se autoizola: persoanele cu anxietate socială pot petrece mult timp singure, preferând activități solitare sau evitând contactul cu alții pentru a preveni situațiile care le provoacă disconfort. 

➡ Manifestă comportamente care o ajută să „se protejeze" de teama evaluării negative. Aceste comportamente includ: ascunderea feței (de exemplu, se poate feri de contactul vizual sau se poate ascunde în spatele unor obiecte sau părți ale corpului lor, cum ar fi părul sau hainele ), o postură corporală închisă (de exemplu, încrucișarea brațelor sau a picioarelor, pentru a părea mai puțin expuse ), vorbitul cu voce joasă sau ezitantă pentru a nu atrage atenția. 

➡ Fuge din situațiile inconfortabile: în momentul în care se simt copleșite de anxietate, persoanele cu anxietate socială pot căuta modalități de a scăpa rapid dintr-o situație. Aceste comportamente pot include: părăsirea unei conversații sau a unei întâlniri sociale, întoarcerea rapidă într-o zonă de confort, de exemplu, în birou sau acasă, evitarea să vorbească cu necunoscuți sau cu persoane care nu sunt foarte apropiate. 

➡ Are manifestări fizice ale anxietății în contextele sociale: manifestă tremurături (în special în mâini sau voce ), roșeață sau paloare a feței, transpirație excesivă sau chiar dificultăți de respirație. Aceste reacții fiziologice pot intensifica anxietatea și pot face persoana să se simtă și mai jenată în fața celorlalți. 

➡ Are o atitudine critică față de sine: Persoanele cu anxietate socială au adesea gânduri negative constante despre ele însele. Ele se pot simți „nepotrivite", „inadecvate" sau „neinteresante" în cadrul interacțiunilor sociale, chiar și atunci când nu există nicio dovadă concretă că alții le-ar judeca așa. 

➡ Are o preocupare excesivă despre ceea ce cred ceilalți: după interacțiuni sociale, persoanele cu anxietate socială sunt adesea copleșite de îngrijorări legate de ceea ce ar fi putut gândi ceilalți despre comportamentul lor. Ele pot rumina asupra detaliilor conversației și pot interpreta greșit semnele de comportament ale altora, crezând că au făcut o impresie proastă sau că au fost respinse. 

Care sunt efectele anxietății sociale în diferite domenii ale vieții? 

Anxietatea socială poate avea efecte profunde și debilitante asupra mai multor aspecte ale vieții unei persoane, de la relațiile personale și profesionale, până la starea generală de bine. Ea poate cauza:

➡ Izolare socială și singurătate: persoanele cu anxietate socială pot evita interacțiunile sociale, ceea ce duce adesea la izolare, în ciuda dorinței de a avea conexiuni autentice cu ceilalți. Incapacitatea persoanei de a-și construi și menține un cerc de sprijin social în care să se manifeste autentic poate contribui la dezvoltarea unor tulburări emoționale suplimentare, precum depresia. Persoanele cu anxietate socială adesea interpretează situațiile sociale mult mai negativ decât sunt în realitate. De exemplu, un zâmbet ușor de la o persoană poate fi perceput ca o respingere. Aceste distorsiuni ale gândirii pot duce la o retragere socială și la perpetuarea anxietății. 

➡ Dificultăți în formarea și păstrarea relațiilor amoroase: în relațiile de cuplu, anxietatea socială poate duce la probleme de comunicare, la evitarea discuțiilor despre sentimentele proprii și la dificultăți în a exprima nevoile și dorințele proprii. Stimă de sine scăzută: anxietatea socială poate duce la o imagine de sine negativă, deoarece persoana poate să se simtă permanent judecată și să creadă că nu este destul de bună. Aceasta face ca individul să fie și mai izolat și să evite oportunitățile de a-și face prieteni sau de a se implica în activități sociale. 

➡ Dificultăți la locul de muncă: anxietatea socială poate afecta serios performanța profesională. De exemplu, o persoană poate evita să participe la întâlniri de grup, să își exprime opiniile sau să interacționeze cu colegii și superiorii, de teama că va face o impresie proastă. Aceasta poate duce la marginalizare profesională, lipsa promovărilor sau chiar pierderea locului de muncă. În multe profesii, abilitatea de a vorbi în public sau de a prezenta idei într-o formă coerentă și clară este esențială. Persoanele cu anxietate socială pot experimenta o panică intensă atunci când trebuie să vorbească în fața unui grup sau să facă o prezentare. Aceasta poate duce la scăderea încrederii în propriile abilități profesionale, la procrastinare și, în unele cazuri, la incapacitatea de a îndeplini sarcinile de muncă esențiale. 

➡ Frica de evaluare negativă și burn-out: Teama constantă de a fi evaluată negativ la școală sau la locul de muncă poate afecta modul în care o persoană se raportează la feedback-ul primit de la profesori, șefi sau colegi. De exemplu, un comentariu constructiv poate fi perceput ca o critică severă, ceea ce poate duce la stres și anxietate suplimentară. Aceasta poate afecta performanța și poate crește riscul de burnout. 

➡ Apariția depresiei: anxietatea socială netratată poate declanșa apariția simptomelor depresive, deoarece persoana poate simți că viața socială este imposibilă și că nu merită să fie înconjurată de oameni. Aceasta poate fi amplificată de sentimentul de singurătate și de frica constantă de respingere sau de a face greșeli. 

➡ Stres cronic: Persoanele cu anxietate socială pot trăi un stres continuu legat de interacțiunile sociale și de nevoia constantă de a se conforma normelor sociale. Aceasta poate contribui la un nivel ridicat de oboseală mentală și poate duce la un burnout emoțional dacă persoana nu învață modalități de a-și gestiona anxietatea. 

Când apare anxietatea socială? 

Conform DSM-5, "Vârsta medie la debutul tulburării anxioase sociale în Statele Unite ale Americii este de 13 ani, iar 75% din indivizi au vârsta la debut cuprinsă între 8 și 15 ani. In studiile din SUA și Europa s-a pus în evidență că, uneori, tulburarea apare pe fondul unui istoric de inhibiție socială sau timiditate în copilărie. Debutul poate avea loc și în copilăria timpurie. Debutul tulburării anxioase sociale poate fi urmarea unei experiențe stresante sau umilitoare de exemplu, după ce individul a fost brutalizat, după ce a vomitat în timpul unui discurs public ), sau poate fi insidios, dezvoltându-se lent. Debutul în perioada de adult este relativ rar și apare cu probabilitate mai mare după un eveniment stresant sau umilitor sau după schimbări în viață care implică roluri sociale noi (cum ar fi căsătoria cu o persoană aparținând unei clase sociale diferite, o promovare la locul de muncă )." 

Cere ajutorul unui specialist dacă crezi te confrunţi cu anxietatea socială

Anxietatea socială poate avea un impact semnificativ asupra diferitelor domenii ale vieții unei persoane. În mod repetat, fobia socială poate limita oportunitățile de creștere profesională, poate duce la o viață personală și socială izolată și poate contribui la probleme de sănătate mentală pe termen lung.

Este important ca persoanele care suferă de anxietate socială să caute ajutor specializat prin psihoterapie, pentru a învăța cum să gestioneze și să depășească aceste temeri. Cu un tratament adecvat, este posibil ca aceste persoane să își îmbunătățească semnificativ calitatea vieții și să participe mai activ și mai încrezător în diverse aspecte ale vieții lor.

Urmărește mai jos un film animat scurt despre anxietatea socială: