Sindromul oboselii cronice este adesea caracterizat prin oboseala intensa si epuizare, prin deteriorari la nivelul memoriei si capacitatii de concentrare, asociate cu un sentiment general de disconfort si lipsa starii de bine. Desi oricine poate suferi de aceasta afectiune, sindromul are o frecventa mai mare in randul femeilor si, de obicei, debuteaza in jurul varstei de 40 de ani. Care sunt simptomele in sindromul oboselii cronice? Sindromul de oboseala cronica trebuie diferentiat de alte afectiuni medicale similare al caror simptom major il constituie oboseala cronica (de exemplu, fibromialgie, mononucleoza cronica, probleme neurologice, sensibilitate la anumite produse chimice ) . Alte boli si afectiuni tratabile care pot avea ca simptom oboseala cronica, printre multe altele, includ hipotiroidismul, cancerul, bolile autoimune, problemele glandei suprarenale, infectiile acute sau cronice, obezitatea, apneea in somn, narcolepsia, reactiile la medicamente, tulburarile hormonale, schizofrenia, tulburarea bipolara, tulburarile de alimentatie, depresia, consumul de alcool si abuzul de substante. Pentru a fi diagnosticat, pacientul trebuie sa prezinte patru sau mai multe dintre urmatoarele simptome: - oboseala cronica severa de cel putin 6 luni; - depreciere considerabila la nivelul capacitatii de concentrare si a memoriei de scurta durata; - dureri in gat, ganglioni limfatici in gat sau axile; - dureri musculare inexplicabile; - dureri articulare fara umflarea sau inrosirea pielii; - dureri de cap; - stare generala de rau care dureaza mai mult de 24 de ore dupa un efort depus; - probleme de somn. Multe dintre simptomele mentionate se suprapun cu cele prezente in depresie, cum ar fi dificultatile de concentrare, oboseala extrema si tulburarile de somn; cu toate acestea, simptomele fizice care caracterizeaza acest sindrom sunt concludente in diagnosticul diferential. Multi pacienti prezinta simptome suplimentare care, in funcție de gravitatea lor, pot umbri criteriile de simptome ale sindromului de oboseala cronica. Aceste simptome includ: - dureri in piept; - dureri abdominale; - dificultati de respiratie, tuse cronica; - diaree, greata, transpiratii nocturne; - rigiditate musculara si durere a maxilarului; - vedere dubla; - probleme psihologice, cum ar fi atacuri de panică, anxietate si depresie. Nu exista niciun test de laborator care poate da un diagnostic definitiv de sindrom al oboselii cronice si nu exista semne fizice care identifica in mod specific acest sindrom. Prin urmare, boala este diagnosticata prin excluderea altor boli care pot determina simptomele enumerate mai sus (diagnostic diferential ) stabilite de comisia de experti in 1994. Inainte de a fi diagnosticati cu sindromul oboselii cronice, pacientii trebuie sa se supuna unei baterii extinse de teste pentru a exclude alte boli. Beneficiile psihoterapiei in sindromul oboselii cronice In prezent, nu exista niciun tratament pentru sindromul oboselii cronice, terapia fiind destinata, in primul rand, gestionarii simptomelor si acordarii de ajutor pacientului pentru a se adapta la viata de zi cu zi. Consilierea psihologica si psihoterapia si-au dovedit eficienta in a acorda ajutor persoanelor afectate de oboseala cronica, atat in sensul gestionarii simptomelor, cat si in depasirea problemelor psihologice si emotionale asociate. In general, stresul, furia, teama, frustrarea si sentimentele de neputinta pot exacerba toate simptomele, conducand la un cerc vicios care poate fi rupt prin intermediul psihoterapiei. In timpul terapiei, aceste emotii puternice si complexe pot fi destramate, pacientul ajungand sa dezvolte strategii eficiente de adaptare pentru a-si schimba modul in care gandeste, se simte si se comporta. Identificand impreuna cu psihologul gandurile si comportamentele care duc la nefericire, pacientul isi poate dezvolta sentimentul de control asupra propriilor stari si, totodata, isi poate gestiona simptomele mai eficient. Psihologul il poate sprijini in indeplinirea propriilor obiective, inclusiv in modificarea stilului de viata si il poate invata tehnici de relaxare in scopul de a depasi anumite aspecte dureroase ale oboselii cronice. Pe parcursul terapiei, psihologul poate utiliza abordari specifice, ca de exemplu, terapia cognitiv-comportamentala care si-a dovedit eficienta in reducerea stresului ce caracterizeaza acest sindrom sau poate combina mai multe abordari psihoterapeutice, adaptand terapia la nevoile specifice ale fiecarui pacient. In unele cazuri, poate fi folosit si tratamentul medicamentos pentru a facilita eficacitatea psihoterapiei. Ce isi propune psihoterapia? - Modificarea tiparelor de gandire si comportament care agraveaza simptomele; - Terapia tulburarilor asociate (depresie, axietate, stres ) ; - Invatarea unor tehnici de relaxare si a altor strategii eficiente; - Sprijin in schimbarea stilului de viata; Programarea neuro-lingvistica si hipnoterapia pot fi utilizate in combinatie cu alte tehnici psihoterapeutice si cu tratamentul medicamentos pentru a ajuta la abordarea unor aspecte ale bolii, cum ar fi: stima de sine, motivatia, amintirea unei traume, precum si a altor simptome secundare. Pacientul va fi ajutat sa isi rezolve conflictele interioare, problemele de relationare sau orice alte probleme care ar putea constitui cauze ale emotiilor negative. Poate fi prevenit sindromul oboselii cronice? In prezent, nu exista metode cunoscute pentru a preveni sindromul de oboseala cronica. Dezvoltarea unor metode eficiente de prevenire este blocata din cauza absentei informatiilor cu privire la cauza acestei afectiuni. Cei mai mult experti si medici dau recomandari generale, cum ar fi adoptarea unui stil de viata sanatos, deoarece nu exista metode specifice de prevenire. Exemple de astfel de recomandari sunt: evitarea infectiilor virale, diminuarea stresului de zi cu zi, respectarea orelor de somn, dieta sanatoasa, impreuna cu evitarea toxinelor din mediu, etc. Acestea sunt cateva dintre recomandarile majoritatii clinicienilor ca posibile modalitati de reducere a riscului de a dezvolta simptome ale oboselii cronice. Referinte: Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica, Bucuresti, 1998; Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a patra, Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi, Bucureşti, 2003