Problemele psihosexuale sunt definite ca incapacitatea de a ajunge la placere si satisfactie in activitatea sexuala (Manualul diagnostic si statistic al tulburarilor mentale DSM IV, Asociatia Americana de Psihiatrie, 1994 ), si includ: - Anorgasmia: intarzierea sau absenta orgasmului dupa o faza de excitatie normala in timpul activitatii sexuale; - Aversiunea sexuala: aversiune extrema si evitarea oricarui contact genital cu partenerul; - Dispareunia: durere genitala recurenta si persistenta, fie la femeie, fie la barbat; - Disfunctia erectila la barbat: incapacitatea de a obtine sau mentine erectia pentru actul sexual; - Ejacularea precoce: ejacularea, cu stimulare sexuala minima, inainte sau la scurt timp dupa penetrare, si inainte ca persoana sa doreasca acest lucru; - Inhibarea dorintei sexuale: deficit de fantezii sexuale si dorinta a activitatii sexuale; - Tulburarea de excitatie sexuala la femeie: incapacitatea de a obtine sau mentine o lubrifiere adecvata, ca raspuns la excitatia sexuala, pana la finalizarea activitatii sexuale; - Vaginismul: spasmul involuntar al musculaturii vaginului, care interfereaza cu actul sexual. In lucrarea "The New Sex Therapy: Active Treatment of Sexual Disfunctions" (1974 ), Kaplan enumera o serie de factori care stau la baza acestor tulburari, si anume: - Lipsa de informare sau ignoranta in ceea ce priveste interactiunile sociale si sexuale; - Vina si anxietatea inconstienta legate de sex; - Anxietatea de performanta - cea mai frecventa cauza a disfunctiei erectile si a disfunctiilor fazei orgasmului; - Esecul partenerilor in a comunica unul cu celalalt despre sentimentele lor sexuale si comportamentale in care doresc sa se angajeze. Beneficiile psihoterapiei in disfunctiile sexuale Psihoterapia in cazurile de disfunctii sexuale se centreaza pe o serie de obiective, cele mai importante fiind: - Explorarea rapida si identificarea conflictelor aflate la baza disfunctiei, a sentimentelor nerezolvate legate de evenimente trecute si a factorilor aflati in afara sferei constiente; - Invatarea unor tehnici de autohipnoza ca metoda de gestionare a stresului si de reducere a anxietatii, dar si ca metoda de crestere a pasiunii sexuale; - Cresterea expectantelor pentru a provoca schimbarea personala; - Modificarea emotiilor problematice si cresterea starilor emotionale dorite; - Dezvoltarea stimei de sine; - Concentrarea atentiei si la cresterea constientizarii senzoriale, facilitand cresterea excitatiei si a placerii; - Identificarea si eliberarea temerilor care inhiba excitatia sexuala.