Ai observat ca, în ultima vreme, D nu mai are chef de vorbă, nu te mai caută, nu mai iese nicăieri, pare sa se fi dat la fund cu totul. Te gândeşti că poate e ocupat, poate nu are chef să te vada, ii dai timp, spaţiu ca să nu creadă ca insişti prea mult. Te iei şi tu cu altele şi trece timpul, nici nu ştii cand...Dar te intâlnesti cu M, prieten comun şi iţi zice şi el la fel, D nu mai dă nici un semn. Şi-a facut alţi prieteni, nu-i mai place de noi? Încerci să-l suni din nou, să vorbeşti cu el. Iţi răspunde, daca iţi răspunde, cu o voce plata. Iţi spune că nu are nimic, dar că este ocupat şi nu poate vorbi. Te conformezi, îl lasi in pace, pentru că ai impresia că te evită, că nu mai doreşte compania ta şi renunţi până la urmă să îl mai cauţi. Cultura noastra ne învaţă, în general, că este bine să respectam intimitatea celorlalţi, să nu deranjăm şi, în plus, prin experienţele pe care le-am mai avut, se întâmplă des să ne simţim daţi la o parte. Posibil să afli, dupa o lungă perioadă de timp, că D are depresie. Şi că nu reuşeşte să gestioneze treaba asta, ba, mai rău, îi este ruşine să spună ce are şi să ceară ajutorul. Astfel că, s-a izolat de toţi, nu mai are grija de el, nu mai face nimic, poate chiar şi-a pierdut locul de munca, viaţa lui a devenit un coşmar.Te îndemn astfel, ca prieten, să nu-l laşi aşa. El are nevoie de ajutor, strigă şi tânjeste dupa el, dar nu poate să-l ceară. Nu mai ştie cum, nu i se mai pare că are rost. Nu-l lăsa! Mergi şi scoate-l din casa, ajută-l sa stea de vorba cu tine sau cu altcineva, du-l în locuri care îi plăceau înainte. Poate că va fi greu, poate că se va împotrivi, poate că va trebui să ai multa răbdare şi să fii foarte creativ în a-l convinge, dar nu renunţa! Până la urma, prietenie înseamnă şi atunci când nu suntem bine, prietenii sunt cei pe care ne putem baza că sunt lângă noi, în orice condiţii. Ajută-ţi prietenul deprimat, fii lângă el, nu-l lăsa singur şi vei vedea că merită, nu este alegerea lui să fie deprimat!