Pentru a-l parafraza pe Rüdiger Dahlke, o personalitate celebră în domeniul medicinei psihosomatice, v-aş ruga să vă imaginaţi diferenţa dintre psihoterapie şi medicina alopată în felul următor: Atunci când în viaţa dumneavoastră apare o problemă de sănătate pentru care apelaţi la serviciile unui medic, acesta se va alia cu dumneavoastră împotriva simptomului. Cu alte cuvinte, el vă va spune cam aşa: "Spune-mi ce te supără şi vom vedea cum poţi scăpa mai repede de această supărare". Psihoterapeutul face, cel puţin aparent, exact invers. El se aliază cu simptomul, cu ceea ce vă supără sau vă doare şi vă va spune aşa: "Haideţi să vedem de ce a devenit necesar acest simptom şi ce vrea el să ne transmită". Aici începe colaborarea dumneavoastră cu terapeutul. Şi trebuie să ştiţi că veţi munci amândoi, în echipă, pentru găsirea unei rezolvări la problema dumeavoastră. Pentru că psihoterapeutul nu prescrie o "reţetă" pentru toată lumea, el dezvoltă împreună cu dumneavoastră un plan de terapie individualizat, funcţie de nevoile dumneavoastră personale. Pentru că fiecare persoană este unică şi are nevoi specifice. Să luăm ca exemplu atacul de panică. Astfel, două persoane cu atacuri de panică pot beneficia de intervenţii diferite. Evident, ambele au învăţat un anumit tip de răspuns, răspunsul anxios, însă în situaţii diferite. O pacientă îmi povestea că a avut primul atac de panică în urma decesului cuiva drag, în timp ce o altă pacientă a făcut un atac de panică în timp ce cumpăra prăjituri şi nu-şi putea explica în vreun fel apariţia acestor crize intense de angoasă. În ambele cazuri, persoana care solicită ajutor va învăţa să-şi controleze anxietatea prin tehnici de control care să prevină transformarea fricii în panică. Asta prevede "reţeta", adică tratamentul simptomului. Pentru a obţine însă rezultate durabile, psihoterapia face mai mult decât atât. Primul caz necesită şi o terapie a pierderii şi a travaliului doliului, în timp ce un obiectiv important al terapiei în cel de-al doilea caz va consta în conştientizarea lucrurilor care întreţin şi agravează problema şi dezvoltarea de alternative comportamentale.
Simptomul, boala, motivul care aduc o persoană în cabinetul unui specialist sunt un semnal care ne avertizează că ceva nu este în regulă, că ceva trebuie schimbat. Din punct de vedere economic, simptomul este cea mai bună soluţie găsită de dumneavoastră la un moment dat. În timp, această soluţie a devenit supărătoare, dureroasă, dezadaptativă şi trebuie schimbată, modificată, înlocuită cu o alta. În psihoterapie veţi avea posibilitatea de a recunoaşte că paharul este totuşi pe jumătate plin, că motivul venirii dumneavoastră în cabinet este în acelaşi timp o şansă pentru o schimbare durabilă în viaţa dumneavoastră.