Personal, am întâlnit foarte mulţi oameni care cred lucruri îngrozitoare despre ei înşişi. Unii cred că sunt urâţi, deşi nu sunt, alţii se tem că nu merită să fie iubiţi, că sunt plini de defecte, se tem să nu se facă de râs, se tem că nu vor reuşi, că vor greşi, se consideră persoane slabe, lipsite de vioinţă, etc. Toate aceste persoane poartă cu sine o povară uriaşă de sentimente negative. Ele au devenit experte în a se critica şi au mari îndoieli cu privire la propria persoană. În psihoterapie ele sunt învăţate cum să devină experte în lupta împotriva gândurilor negative.

Efectul Pygmalion sau profeţiile care se autoîmplinesc

Persoanele cu stimă de sine scăzută au tendinţa de a supraestima fiecare eşec personal si de a-şi subestima reuşitele, ele se autoevaluează negativ pe mai multe planuri, acceptă cu uşurinţă critici din partea celorlalţi şi se autosabotează în permanenţă … Practic, aceste persoane sunt dovada vie a „efectului Pygmalion”, care spune că aşteptările pe care le dezvoltăm despre noi înşine ne vor influenţa comportamentul.

Dacă o persoană se aşteaptă să reuşească, se va comporta în consecinţă, se va descurca bine, iar reuşita îi va întări aşteptarea iniţială. Dacă o persoană se aşteaptă să aibă o performanţă slabă, o va avea. Ei, cam aşa stau lucrurile cu profeţiile care se autoîmplinesc: credinţele şi aşteptările pe care le dezvoltă devin realitate şi sunt cel mai puternic predictor pentru viitorul unei persoane.

Toţi oamenii au acel critic interior, diferenţa fiind aceea că unii acordă o mare importanţă acelei voci interioare, iar alţii nu.

În cabinetul meu vin multe persoane şi dacă le-aş întreba: „Cine are o părere bună despre sine?”, majoritatea ar spune: „Eu am o părere mai degrabă proastă despre mine.” Sigur s-ar găsi şi câteva persoane care să-mi spună: „Da, eu am o părere bună sau foarte bună despre mine”, dar n-ar fi multe persoane care să spună asta. Şi dacă îi întreb pe aceştia din urmă dacă nu au o voce interioară care îi critică, ei îmi spun că o au, dar nu o ascultă, nu îi acordă atenţie.

De unde ştii că merită să asculţi vocea ta interioară?

Èši s-a întâmplat vreodată să descoperi că unele lucruri pe care ţi le spui în minte nu îţi sunt de folos şi că nu merită să te concentrezi asupra lor? Probabil că da. Şi atunci, chiar aşa ai făcut? … Dar dacă eu te-aş critica acum, cum ai ştii că trebuie să iei în serios spusele mele? … E important să reflectezi acum la următoatrea întrebare: „Poţi face distincţia între ceea ce merită atenţie şi ceea ce nu merită?”

Ideea este să ai un mecanism interior care să-ţi atragă atenţia când NU trebuie să asculţi un feedback negativ, indiferent dacă el vine de la alţii sau este parte a monologului tău interior, spunându-ţi în gând că el nu oferă nimic bun, ci doar te face să rămâi prizonier (ă ) în capcană.

Cum să procedezi?

Atunci când îţi vine în minte un gând negativ, poţi să te concentrezi sau nu asupra lui. Există multe metode de a realiza acest lucru. În psihoterapie folosesc hipnoza clinică, tehnici de restructurare cognitivă, tehnici de relaxare, tehnici de imagerie dirijată. Dar sunt unele lucruri, amuzante chiar, pe care le poţi face singur (ă ) pentru a modifica acea voce interioară negativă:

- poţi face vocea să sune mai încet. Îţi poţi imagina că acea voce vine dintr-un cd-player sau radiocasetofon şi tu poţi da volumul mai încet;

- îţi poţi imagina că vocea provine de la un câine legat de un copac şi îţi imaginezi că te îndepărtezi de acel câine … şi poţi da frâu liber imaginaţiei tale …

- poţi dezvolta o altă voce interioară care să-ţi spună lucruri bune despre tine insuţi.

Noi nu putem modifica lumea exterioară, dar putem schimba ceea ce este în mintea noastră.

Tu te-ai aflat într-o stare de auto-transă cu conţinut negativ, astfel încât în psihoterapie putem utiliza capacităţile tale hipnotice pentru a te redirecţiona pozitiv. Ceea ce se întâmplă în psihoterapie este că, ascultându-mă, te laşi tot mai absorbit (ă ) de spusele mele, iar aceasta te va ajuta să descoperi noi moduri de a gândi şi, implicit, de a simţi şi de a acţiona. E bine să devii expert (ă ) în lupta împotriva gândurilor negative!